2ra-2108/14 — Repararea prejudiciului material, anularea ordinului

prima instanţă: Iu. Potînga dosarul nr: 2ra-2108/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnaut ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Irina Angan în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Moldpresa” împotriva Irinei Angan cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului din vina salariatului şi cererea reconvenţională a Irinei Angan împotriva Societăţii pe Acţiuni „Moldpresa” cu privire la anularea parţială a ordinului cu privire la aplicarea sancţiuni disciplinare şi anularea parţială a încheierii de serviciu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Irina Angan şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 13 iunie 2013, prin care acţiunea iniţială a fost admisă iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă constată: La 08 decembrie 2011, SA „Moldpresa” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Angan cu privire la repararea prejudiciului material cauzat angajatorului din vina salariatului. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 septembrie 2009 Irina Angan a fost angajată la SA „Moldpresa” în calitate de vânzător-consultant, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, totodată fiind încheiat cu ea şi contract de răspundere materială deplină.

Menţionează că prin actul de inventariere din 05 iunie 2011 efectuat în magazinul nr. 405 a fost depistată lipsa bunurilor materiale în valoare de 14217,40 lei, la care salariatele nu au putut da careva explicaţii, fapt consemnat în procesele-verbale nr. 1, 2 din 19 octombrie 2011 Mai afirmă că la 26 octombrie 2011, conform actului de inventariere, în magazinul nr. 405 a fost depistat un surplus de 2781,70 lei. Remarcă că funcţia de chioşcar este inclusă în Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 29 aprilie 2004. Cu referire la art. 338 alin. (1) lit. (a), art. 339 Codul muncii, susţine că angajaţii sunt obligaţi să asigure păstrarea bunurilor materiale.

1 Indică că conform pct. 2.7 al contractului de responsabilitate materială deplină lucrătorii sunt obligaţi în mod egal să compenseze neajunsul depistat în rezultatul inventarierii mărfurilor, dacă nu este stabilită vina unuia dintre ei. Prin pct. 2.3, 2.4 şi 2.8 al aceluiaşi contract lucrătorii s-au obligat să ducă evidenţa banilor rămaşi în magazin la închidere, suma rămasă s-o indice într-un registru special în fiecare zi, să predea zilnic suma de bani încasaţi din vânzare încasatorului, să înştiinţeze administraţia în cazul depistării faptului de nerespectare a prevederilor contractului de către celălalt lucrător.

Remarcă că pârâta a participat la efectuarea inventarierii din 05 iunie 2011, a semnat actul dat, iar careva explicaţii despre neajunsul dat nu a făcut, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 1 din 19 octombrie 2011. Indică că la inventarierea din 26 octombrie 2011 a refuzat să participe, conform procesului-verbal nr. 3 din 26 octombrie 2011. Reclamantul susţine că societăţii i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 11435,7 lei, care urmează a fi stins în mod egal de către salariate. Totodată, indică că la 31 octombrie 2011, Irina Angan a fost demisionată din funcţie, conform ordinului nr. 243ce. Afirmă că a încercat să soluţioneze litigiul apărut pe cale amiabilă, fapt dovedit prin reclamaţia din 08 noiembrie 2011, care a rămas fără răspuns.

Îşi întemeiază acţiunea în baza prevederilor art. 337, 338, 339, 344 Codul muncii şi art. 32, 38, 62, 166-168 CPC. Solicită încasarea în beneficiul SA „Moldpresa” de la Irina Angan sumei de 5717,85 lei cu titlu de prejudiciu material şi taxa de stat în mărime de 270 lei. La 16 decembrie 2011, Irina Angan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldpresa” cu privire la anularea parţială a ordinului cu privire la aplicarea sancţiuni disciplinare şi anularea parţială a încheierii de serviciu. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 septembrie 2009, a fost angajată în cadrul SA „Moldpresa” în calitate de vânzător - consultant a Departamentului administrare reţea, de fapt activând în cadrul magazinului nr. 405, din str. Mircea cel Bătrân 10, mun.

Chişinău. Menţionează că conform ordinului nr. 313 din 31 octombrie 2011, i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară - mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei de muncă şi anume admiterea neajunsului stabilit ca urmare a efectuării aşa numitor inventarieri. Relatează că în luna iulie a anului 2010, la magazinul nominalizat, de către depozitul carte a SA „Moldpresa” a fost întocmită factura de retur nr. MDP0000057 din 19 iulie 2010 pe suma de 16336,5 lei. Indică că factura în cauză a fost corectată de către vânzători, suma finală fiind de 12459,5 lei, care împreună cu marfa a fost returnată la depozitul central prin intermediul şoferului şi a unei persoane de la depozit. Menţionează că întreprinderea nu are un regulament concret privind returnarea mărfii.

Marfa a fost recepţionată de depozitul central, iar factura de retur urma a fi semnată de persoana responsabilă de la depozit, lucru care nu a fost făcut. Relatează că în urma inventarierii din iunie 2011 s-a depistat un neajuns în sumă de 14217,40 lei, care de fapt este acoperit prin bunurile indicate în factura de retur menţionată. Susţine că inventarierile efectuate de către angajator, au avut loc cu încălcarea gravă a Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 30 din 03 martie 2001 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentului privind inventarierea.

2 Susţine că aşa zisa inventariere se efectua fără a avea soldul final al stocului de marfă, mai mult decât atât vânzătorilor li se comunica că nu e nevoie de soldul final şi se număra marfa care se afla efectiv în magazin fără a se lua în considerare marfa deja returnată, pentru ca apoi aceste date să fie prezentate în contabilitate pentru a se finaliza controlul, la care vânzătorii de fapt nu participau. Consideră că ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare este ilegal şi contravine art. 206-210 Codul Muncii, deoarece în ordin nu sunt menţionate temeiurile de fapt ale aplicării sancţiunii disciplinare, elemente care sunt esenţiale (obligatorii) pentru aplicarea sancţiunii disciplinare şi în absenţa acestora ordinul de sancţionare este lovit de nulitate absolută.

Remarcă că din ordinul menţionat nu este clară data comiterii faptei ilicite şi esenţa acesteia. Invocă că ordinul respectiv a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 209 al Codului muncii. Totodată, afirmă că cercetarea de serviciu a fost efectuată de către angajator fără a se aduce la cunoştinţă salariaţilor, lezându-le dreptul de a prezenta careva probe şi de a se apăra, fapt ce contravine prevederilor art. 208 alin. (1) al Codului muncii. Îşi întemeiază acțiunea în baza prevederilor art. art. 352, 353, 354, 355 din Codul muncii şi art. 5, 7, 38, 166 CPC. Solicită anularea pct. 1 al ordinului nr. 313 din 31 octombrie 2011, anularea pct. 2 din încheierea de serviciu din 31 octombrie 2011 (în privinţa Irinei Angan), anularea pct. 6 din încheierea de serviciu din 31 octombrie 2011 cu privire la întocmirea cererii de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului material în sumă de 5897,83 lei de la Irina Angan.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 07 martie 2012 acţiunea Irinei Angan împotriva SA „Moldpresa” cu privire la anularea parţială a ordinului cu privire la aplicarea sancţiuni disciplinare şi anularea parţială a încheierii de serviciu a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 august 2012 a fost admis apelul invocat de către reprezentantul Irinei Angan ca întemeiat, casată hotărârea primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 septembrie 2012 a fost transmis spre conexare cauza civilă nr. 2-213209/2012 la acţiunea Irinei Angan împotriva SA „Moldpresa” cu privire la anularea ordinului şi a încheierii de serviciu, cu cauza civilă la cererea reclamantului SA „Moldpresa” împotriva Irinei Angan cu privire la repararea prejudiciului material, aflată la examinare la Judecătorul Iu.

Potîngă. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2012 a fost conexată pricina civilă nr. 2-715/2011 la acţiunea SA „Moldpresa” împotriva Irinei Angan cu privire la repararea prejudiciului material cu pricina civilă nr. 2 13209/2012 la acţiunea Irinei Angan împotriva SA „Moldpresa” cu privire la anularea ordinului şi a încheierii de serviciu într-un singur proces spre examinarea concomitentă, acordându-se un număr unic de înregistrare nr. 2-7715/2011. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 13 iunie 2013 a fost admisă acţiunea iniţială, încasat de la Irina Angan în beneficiul SA „Moldpresa” prejudiciul material în mărime de 5517,85. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.

A mai fost încasat de la Irina Angan în beneficiul SA „Moldpresa” 3 cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat la depunerea acţiunii în mărime de 270 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Irina Angan şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 mai 2014, Irina Angan reprezentată de avocatul Vadim Pavalachi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea reconvenţională să fie admisă integral, iar acţiunea iniţială să fie respinsă ca fiind neîntemeiată cu încasarea de la SA „Moldpresa” în beneficiul Irinei Angan a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare considerându-le neîntemeiate, fiind emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, totodată invocând că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă şi cea de apel le consideră constatate nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, concluziile primei instanţe şi celei de apel, expuse în hotărâre, fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Indică că în conformitate cu ordinul nr. 313 din 31 octombrie 2011, Irinei Angan i-a fost aplicată sancţiune disciplinară - mustrare aspră pentru încălcarea disciplinei de muncă, şi anume, admiterea neajunsului stabilit ca urmare a efectuării aşa numitor inventarieri.

Suplimentar menţionează că asupra ilegalităţilor admise de către SA „Moldpresa” faţă de Irina Angan, la 23 noiembrie 2011, a fost sesizat CCCEC şi respectiv Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor care prin scrisoarea sa 26-5/lc-12-15 din 12 martie 2012 adresată Irinei Angan a comunicat că la demersul ei din 23 noiembrie 2011 în rezultatul controlului fiscal prin verificare totală efectuat la SA „Moldpresa” au fost constatate încălcări ale ale legislaţiei fiscale, care au generat diminuarea impozitelor şi taxelor. Totodată s-a depistat neutilizarea maşinilor de casă şi control la efectuarea decontărilor în numerar, respectiv faţă de agentul economic fiind aplicate amenzi şi majorări de întârziere conform legislaţiei în vigoare.

Consideră că aceste depistări a ilegalităţilor comise de către intimat nu au fost luate în consideraţie şi nici apreciate nici de către instanţa de fond şi nici cea de apel, acţiuni prin care instanţele ierarhic inferioare superficial au examinat cauza încălcând dreptul la un proces echitabil. Susţine că pe parcursul activităţii în cadrul întreprinderii Irina Angan nu a comis careva încălcări disciplinare şi nici nu i-au fost aplicate careva sancţiuni disciplinare. Consideră că Ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare este ilegal şi contravine art. 206-210 Codul muncii, deoarece în ordin nu sunt menţionate temeiurile de fapt ale aplicării sancţiunii disciplinare, elemente care sunt obligatorii pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.

Mai afirmă că ilegalitatea acestui ordin este confirmată şi prin faptul că acesta a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 209 al Codului muncii şi anume sancţiunea disciplinară se aplică, de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua constatării ei, fără a lua în calcul timpul aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical. 4 Remarcă că din încheierea de serviciu din 31 octombrie 2011, aşa-zisa abatere disciplinară a fost constatată de către angajator la 4-5 iunie 2011. Cu referire la cercetarea de serviciu efectuată de către angajator consideră că aceasta a fost efectuată fără a se aduce la cunoştinţă salariaţilor, fiindu-le lezat dreptul de a prezenta careva probe şi de a se apăra, fapt ce contravine prevederilor art. 208 alin. (1) al Codului muncii.

Mai mult decât atât, invocă că cercetarea de serviciu a fost efectuată unilateral fără a se ţine cont de intenţia reclamantei de a soluţiona problema anterior efectuării acestei cercetări. Susţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, recurentului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin prisma CEDO. La 16 iunie 2014, în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa înaintată de SA „Moldpresa” prin care intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de Irina Angan, menţinerea fără modificări a deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 31 martie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 1409 (f. d. 152). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 15 mai 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Irina Angan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Irina Angan , asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Irina Angan ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Irina Angan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 6