2ra-3294/14 — Repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: O.Melniciuc dosarul nr.2ra-3294/14 instanţa de apel: L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă Iuliana Oprea, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Bunduchi Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Modem” societate cu răspundere limitată împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie şi Cojocar Roman şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 29 martie 2012, c o n s t a t ă La 05.01.2011 SC „Modem” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman au fost angajaţi în calitate de vînzători la magazinul DUFA din str. Eminescu, 30, mun.Chişinău, ce aparţine SC „Modem” SRL. La 05.02.2007 au fost încheiate contractele de răspundere materială deplină cu pîrîţii, conform cărora colectivul şi-a asumat răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor materiale transmise de angajator. Susţine că în urma depistării unor acţiuni de înşelare a clienţilor, la 27 septembrie 2007 a fost formată Comisia de inventariere. Potrivit procesului-verbal cu privire la rezultatele inventarierii din 05 octombrie 2007 Comisia de inventariere a stabilit lipsa bunurilor materiale în sumă de 276 996,52 lei, însă pîrîţii nu au dat careva explicaţii întemeiate privind lipsa bunurilor materiale.

1 Consideră că lipsa bunurilor materiale transmise spre gestiune colectivului reprezintă un prejudiciu material, ceea ce serveşte temei de intervenire a răspunderii materiale. A mai indicat că cererea de chemare în judecată nu a fost depusă în termenul prevăzut de art.267 Cod civil, deoarece la 07 decembrie 2007 a fost pornită împotriva pîrîţilor cauza penală nr.20077011264, care ulterior la 16 noiembrie 2009 a fost conexată cu cauzele penale nr.2009031176, 2009031177, 2009031178 şi 2009031179. Prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală din 16 noiembrie 2009 SC „Modem” SRL a fost recunoscută în calitate de parte vătămată şi parte civilă în cauza penală nr.2009031176.

Prin ordonanţa Procuraturii mun.Chişinău din 24 august 2010 s-a dispus încetarea urmăririi penale împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman, care i-a fost adusă la cunoştinţă doar la 09 decembrie 2010. Solicită reclamantul, repunerea în termenul de înaintare a acţiunii, încasarea, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman a prejudiciului material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 martie 2012 a fost repusă în termenul de prescripţie cererea de chemare în judecată depusă de SC „Modem” SRL împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman privind încasarea prejudiciului material.

S-a încasat, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL prejudiciul material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 809,89 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie şi Cojocar Roman, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 24 septembrie 2014 Bunduchi Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretenţiilor. În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au încălcat şi interpretat eronat normele de drept material, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, iar concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În acest sens susţine că, în raporturile de muncă nu poate fi aplicată răspunderea material solidară, iar în caz de cauzare a prejudiciilor material în timpul cînd îşi îndeplinesc îndatoriile de muncă, aceştia poartă răspundere material pe cote-părţi, ţinîndu-se cont de gradul vinovăţiei lor, de forma şi limitele răspunderii materiale. Menţionează că la examinarea pricini instanţele judecătoreşti nu au aplicat prevederile art. art.328 alin. (1), 338 alin. (1) şi 340 alin. (4) din Codul muncii, care 2 prevăd condiţiile survenirii răspunderii materiale a salariatului faţă de angajator, iar prin probele administrate în pricină nu s-a stabilit vina salariaţilor în cauzarea unui prejudiciu angajatorului.

A mai indicat, că prima instanţă la examinarea cererii de repunere în termenul de prescripţie de înaintare a acţiunii privind repararea prejudiciului material greşit a aplicat termenul general de prescripţie de trei ani prevăzut de art.267 alin.(1) din Codul civil, şi nu termenul special de prescripţie de un an stabilit de art.344 alin. (1) Codul muncii, care urma a fi calculat de la 05 octombrie 2007, data finisării actului de inventariere, deoarece anume din acest moment ei nu au recunoscut vina şi au refuzat să restituie careva sume. La fel susţine, că motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu constituie temei pentru repunerea în termenul de adresare cu acţiune în instanţa de judecată.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Judecînd recursul declarat de către Bunduchi Anatolie împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţelor depuse de SC „Modem” SRL şi Chilici Eugeniu, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Bunduchi Anatolie, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Instanţa de recurs reţine că, SC „Modem” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman, solicitînd repunerea în termenul de înaintare a acţiunii, încasarea în mod solidar de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman a prejudiciului material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea primei instanţei din 29 martie 2012 a fost repusă în termenul de prescripţie cererea de chemare în judecată depusă de SC „Modem” SRL, fiind admisă acţiunea cu încasarea, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL prejudiciul material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 809,89 lei.

Judecînd apelul declarat de Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie şi Cojocar Roman, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărârea primei instanţe, considerînd necesar de a respinge apelul declarat, şi a menţine hotărârea contestată.

3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, verificând legalitatea temeiurilor invocate în cererea de recurs prin prisma legislaţiei în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios şi a circumstanţelor stabilite, consideră concluzia instanţelor judecătoreşti greşită, rezultată din aplicarea eronată a normele de drept material, ceea ce în conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) lit. c) CPC, constituie temei de casare a hotărârilor judecătoreşti în partea încasării, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL prejudiciul material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 809,89 lei.

Conform art. art. 327 alin. (1), 333 alin. (1), 337 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod şi altor acte normative. Salariatul este obligat să repare prejudiciul material cauzat angajatorului, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Răspunderea materială deplină a salariatului constă în obligaţia lui de a repara integral prejudiciul material cauzat. Salariatul poate fi tras la răspundere materială deplină pentru prejudiciul material cauzat doar în cazurile prevăzute la art.338.

Potrivit art.338 alin. (1) lit.a) şi f) Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd între salariat şi angajator a fost încheiat un contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii bunurilor şi altor valori care i-au fost transmise pentru păstrare sau în alte scopuri (art.339); salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice; prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărîre judecătorească; în conformitate cu legislaţia în vigoare, salariatului îi revine răspunderea materială deplină pentru prejudiciul cauzat angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de muncă.

Articolul 340 din Codul muncii prevede că în cazul în care salariaţii execută în comun anumite genuri de lucrări legate de păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce le-au fost transmise, fiind imposibilă delimitarea răspunderii materiale a fiecărui salariat şi încheierea cu acesta a unui contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină, poate fi instituită răspunderea materială colectivă (de brigadă). La repararea benevolă a prejudiciului material, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină prin acordul dintre toţi membrii colectivului (brigăzii) şi angajator. La stabilirea prejudiciului material de către instanţa de judecată, gradul de vinovăţie al fiecărui membru al colectivului (brigăzii) se determină de judecată.

Conform art.342 din Codul muncii, pînă la emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, 4 angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. Pentru efectuarea anchetei de serviciu, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), o comisie cu participarea specialiştilor în materie. Pentru stabilirea cauzei apariţiei prejudiciului material este obligatorie solicitarea unei explicaţii în scris de la salariat. Refuzul de a o prezenta se consemnează într-un proces-verbal semnat de cîte un reprezentant al angajatorului şi, respectiv, al salariaţilor.

Salariatul are dreptul să i- a cunoştinţă de toate materialele acumulate în procesul anchetei de serviciu. Din sensul normelor de drept materiale enunţate rezultă că răspunderea materială a salariatului constă în repararea prejudiciului material cauzat angajatorului în timpul executării contractului individual de muncă. Pentru angajarea răspunderii materiale ale salariatului faţă de angajator sunt necesare întrunirea elementelor răspunderii materiale şi anume cel care a produs prejudiciul trebuie să aibă calitatea de salariat al unităţii păgubite, fapta ilicită şi personală a salariatului trebuie să fie săvîrşită în legătură cu munca sa, prejudiciul reprezintă o modificare a patrimoniului angajatorului şi constă în diminuarea activului sau în creşterea pasivului patrimonial, prejudiciul trebuie să fie un rezultat al faptei ilicite săvîrşite de salariat şi să existe vinovăţia salariatului în cauzarea prejudiciului.

Membrii colectivului sînt exoneraţi de răspundere materială, dacă se va constata că dauna a fost cauzată fără vinovăţia lor sau au fost depistate persoanele care sînt vinovate de cauzarea prejudiciului.

Din materialele dosarului s-a constatat că, Bunduchi Anatolie a fost angajat în calitate de vînzător produse nealimentare de categoria a IV la SC „Modem” SRL, în baza contractului individual de muncă nr.25 din 01 aprilie 2006 (f.d.10-12 Vol.I); Tatarciuc Iurie a fost angajat în calitate de vînzător produse nealimentare de categoria a III la SC „Modem” SRL, în baza contractului individual de muncă nr.26 din 01 aprilie 2006 (f.d.6-8 Vol.I); Chilici Eugeniu a fost angajat în calitate de vînzător produse nealimentare de categoria a III la SC „Modem” SRL, în baza contractului individual de muncă nr.38 din 01 aprilie 2006 (f.d.14-16 Vol.I); Cojocar Roman a fost angajat în calitate de vînzător produse nealimentare de categoria a IV la SC „Modem” SRL, în baza contractului individual de muncă nr.62 din 05 februarie 2007 (f.d.18-20 Vol.I); La 05 februarie 2007 Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman au încheiat cu SC „Modem” SRL contractul nr.5 de răspundere materială colectivă (f.d.22-24 Vol.I).

Prin ordinul nr.71-K din 27 septembrie 2007 a fost formată Comisia de inventariere a bunurilor din încăperea comercială a SC „Modem” SRL din str.Eminescu, 30, mun.Chişinău (f.d.25 Vol.I). Conform procesului-verbal nr.1 cu privire la rezultatele inventarierii din 05 octombrie 2007 s-a constatat că potrivit actului despre existenţa sumelor băneşti, nu 5 au fost depistate careva lipsuri sau surplusuri; potrivit tabelului comparativ-modificat au fost depistate surplusuri de marfă în sumă de 20 781,49 lei; potrivit tabelului comparativ-modificat au fost depistate lipsuri de marfă în sumă de 276 996,52 lei (f.d.87-88 Vol.I).

Potrivit explicaţiei din 04 octombrie 2007 Cojocar Roman a menţionat că nu poate explica nimic referitor la lipsurile şi surplusurilor de marfă, totodată în legătură cu depistarea lipsurilor şi surplusurilor de marfă după inventarierea înfăptuită la magazinul din str.Mihai Eminescu, 30, a solicitat să fie efectuat un control independent ce ţine de lucrul contabilităţii cu scopul de a se convinge în corectitudinea acţiunilor contabile (f.d.89 Vol.I). La fel, Chilici Eugeniu, Tatarciuc Iurie şi Bunduchi Anatolie prin explicaţiile din 04 octombrie 2007 date Comisiei de inventariere au declarat că nu pot explica faptul lipsurilor şi surplusurilor de marfă care au fost depistate de către comisia de inventariere (f.d.90, 91,92 Vol.I).

Totodată, Colegiul reţine că prin ordonanţa Procuraturii mun.Chişinău din 24 august 2010 a fost încetată urmărirea penală pe cauza penală nr.2007011264 în privinţa lui Tatarciuc Iurie, Cojocar Roman şi Chilici Eugeniu din motiv că fapta acestora nu întruneşte elementele infracţiunii (f.d.116-118 Vol.I). Conform ordonanţei Procuraturii mun.Chişinău din 24 august 2010 s-a stabilit că fiind dispusă efectuarea expertizei contabile, conform procesului-verbal nr.678 din 22 martie 2010, s-a constatat că este imposibil de a concluziona cu certitudine privind argumentarea justă a neajunsurilor sau surplusurilor de mărfuri şi materiale, depistate în rezultatul inventarierii selective din 29 septembrie 2007, deoarece nu sunt documente ce ar confirma faptul efectuării inventarierii selective pentru marfa „MGF” Ucraina, astfel fiind imposibilă stabilirea corectitudinii efectuării acesteia precum şi afirmarea sau infirmarea existenţei neajunsurilor de mărfuri.

Totodată, expertiza contabilă nu a fost posibilă de efectuat din motiv că la 25 iunie 2007 orele 22.35, pupitrul de pază a „GCC-Securitate” SRL, care presta servicii de pază la magazinul dat, a primit comanda de alarmă. Grupul operativ deplasîndu-se la faţa locului au depistat că fereastra era deschisă, precum şi safeul şi aparatul de casă şi control, care se aflau în aproprierea ferestrei date, la fel erau deschise. Persoana responsabilă Cojocar Roman, fiind chemat la faţa locului, împreună cu grupa operativă au intrat în interiorul magazinului unde după o verificare vizuală ultimul a confirmat verbal că nu au fost sustrase careva bunuri sau mijloace băneşti. Însă, conform art.40 al Legii contabilităţii, agenţii economici sunt obligaţi să efectueze inventarierea inclusiv în caz de furt, delapidare, sustragere sau abuz, precum şi în caz de deteriorare a bunurilor – imediat după depistarea acestora.

Ţinînd cont de concluziile expertizei contabile dispuse, s-a constatat că faptul delapidării sumei de 276 996,52 lei de la SC „Modem” SRL nu s-a confirmat, concluziile inventarierii efectuate de angajaţii SC „Modem” SRL poate fi considerată în cazul dat ca 6 neobiectivă şi părtinitoare, iar concluziile despre vinovăţia persoanei de săvîrşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, toate dubiile care nu pot fi înlăturate interpretîndu-se în favoarea bănuitului. Astfel, faptul delapidării nu a fost demonstrat deşi au fost epuizate toate posibilităţile de acumulare a unor probe, în legătură cu care fapt s-a considerat necesar de a dispune încetarea urmăririi penale.

În acest context, instanţa de recurs conchide că prin probele administrate în pricină nu a fost constată vina lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în cauzarea prejudiciului material pretins de intimatul SC „Modem” SRL, care este unul din elementele principale a răspunderii materiale a salariatului. Mai mult ca atît, intimatul SC „Modem” SRL, în calitate de angajator, nu a efectuat ancheta de serviciu pentru stabilirea atît a mărimii prejudiciului material pricinuit, cît şi a cauzelor apariţiei lui, precum şi faptul dacă prejudiciul este rezultatul faptelor ilicite săvîrşite de salariaţii Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman.

Din cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că neîntemeiat s-a dispus încasarea, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL a prejudiciului material în sumă de 276 996,52 lei, or în cazul în speţă lipseşte temei legal pentru repararea prejudiciului material la care se pretinde.

Argumentele intimatului SC „Modem” SRL expuse întru susţinerea poziţiei că prin semnarea actului de inventariere şi borderoului modificat de verificare a rezultatelor inventarierii, fără careva obiecţii, angajaţii au recunoscut că din cantitatea totală de marfă încredinţată lor spre comercializare la unele categorii era neajuns de 276 996,52 lei, nu sunt întemeiate şi se resping, deoarece Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman prin aplicarea semnăturii pe actele indicate nu au recunoscut cauzarea unui astfel de prejudiciu şi nu pot fi reţinute drept temei de admitere a pretenţiei înaintate.

Avînd în vedere circumstanţele stabilite, precum şi faptul că prima instanţă a stabilit circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, însă a aplicat eronat norma de drept material şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond în partea încasării, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL prejudiciul material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 809,89 lei, şi de a emite în această parte o nouă hotărîre, prin care acţiunea SC „Modem” SRL împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman cu privire la repararea prejudiciului material şi 7 compensarea cheltuielilor de judecată de respins.

În rest, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Bunduchi Anatolie.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 29 martie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Modem” societate cu răspundere limitată împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării, în mod solidar, de la Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman în beneficiul SC „Modem” SRL prejudiciul material în sumă de 276 996,52 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 27 809,89 lei, şi în această parte se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de societatea comercială „Modem” societate cu răspundere limitată împotriva lui Tatarciuc Iurie, Bunduchi Anatolie, Chilici Eugeniu şi Cojocar Roman cu privire la repararea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 29 martie 2012, se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Iuliana Oprea Valentina Clevadî 8