2r-1156/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Lazari 2r-1156/14 instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Liubovi Leşcenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Vlas împotriva lui Liubovi Leşcenco şi Societăţii pe Acţiuni „Zorena” cu privire la repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a Liubovi Leşcenco împotriva Zinaidei Vlas cu privire la declararea nulităţii recipisei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost respins demersul apelantei Liubovi Leşcenco cu privire la repunerea în termen a cererii de apel şi restituită cererea de apel depusă de Liubovi Leşcenco ca fiind depusă în afara termenului legal constată: La 22 ianuarie 2010, Zinaida Vlas a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Liubovi Leşcenco cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că în anul 2002 a convenit cu Liubovi Leşcenco, care activa în calitate de vânzător la SA „Zorena”, să-i transmită stofă achiziţionată, pe care ultima urma a o stoca la depozitul SA „Zorena” şi ulterior a o comercializa cu restituirea preţului mărfii. Menţionează că la început, în 2002 pârâta achita regulat plăţile încasate pentru marfa comercializată, ulterior aceasta a purces la achitarea unor sume mai mici, invocând că marfa nu se vinde şi este depozitată. Susţine că a aflat de la o altă vânzătore a magazinului despre lipsa în magazin a mărfii sale, fiind prezente doar bucăţi de stofă. Afirmă că în urma unei verificări a stocului de marfă împreună cu pârâta, s-a stabilit un neajuns în mărime de 326169 lei, iar Liubovi Leşcenco a semnat o recipisă prin care a recunoscut suma indicată ca datorie.

Solicită încasarea de la Liubovi Leşcenco a datoriei în sumă de 326169 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, Liubovi Leşcenco, reprezentată de Lada Grişina, a înaintat o acţiune reconvenţională împotriva Zinaidei Vlas prin care a solicitat declararea nulităţii recipisei din 27 iulie 2006, întocmită de ea, încasarea de la Zinaida Vlas a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei şi a cheltuielilor de judecată, întemeind 1 acţiunea pe prevederile art. 8-16, 195-213, 219, 225, 229, 616, 1398, 1416, 1422, 1423 Cod civil. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 13 septembrie 2010 a fost primită acţiunea reconvenţională a lui Liubovi Leşcenco împotriva Zinaidei Vlas cu privire la declararea nulităţii recipisei.

Zinaida Vlas a depus cerere de completare a acţiunii împotriva lui Liubovi Leşcenco şi SA „Zorena”, solicitând încasarea din contul pârâtei Liubovi Leşcenco şi (sau) a copârâtei SA „Zorena” în beneficiul ei cu titlu de prejudiciu material a sumei de 326169 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 aprilie 2012 a fost încasat din contul lui Liubovi Leşcenco în beneficiul Zinaidei Vlas suma de 312169 lei şi cu titlu de taxă de stat suma de 9785 lei, iar în total 321954 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 februarie 2013 acţiunea reconvenţională cu privire la declararea nulităţii recipisei semnate de Liubovi Leşcenco a fost respinsă.

La 18 iulie 2012 Liubovi Leşcenco reprezentată de avocatul Lada Grişina a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 a fost admisă parţial cererea apelantei Liubovi Leşcenco cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi scutită parţial ultima de la plata taxei de stat pentru declararea cererii de apel, nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Liubovi Leşcenco, fiind obligată apelanta să achite taxa de stat în contul statului pentru cererea de apel în sumă de 3000 lei până la 18 decembrie 2012, ora 11:00. Totodată a fost explicat apelantei că, în cazul neîndeplinirii indicaţiei privind achitarea taxei de stat, cererea de apel în corespundere cu lit. a) alin. (1) art. 369 CPC va fi restituită.

La 17 decembrie 2012, Liubovi Leşcenco a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012, care prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 31 iulie 2014 a fost respins cu menţinerea încheierii contestate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 a fost restituită cererea de apel depusă de Liubovi Leşcenco împotriva hotărârii primei instanţe şi hotărârii suplimentare a primei instanţe ca fiind depusă fără achitarea taxei de stat. La 17 mai 2014, Liubovi Leşcenco a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, ulterior şi cerere de apel suplimentară, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea acesteia, anularea hotărârii primei instanţe şi admiterea integrală a acţiunii reconvenţionale.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 a fost respins demersul apelantei Liubovi Leşcenco cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, cererea de apel depusă de către Liubovi Leşcenco a fost restituită ca fiind depusă în afara termenului legal şi cererea de apel a fost remisă lui Liubovi Leşcenco cu toate documentele anexate. La 27 noiembrie 2014, Liubovi Leşcenco a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 16 octombrie 2014, solicitând casarea încheierii recurate şi repunerea în termen a cererii de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând că instanţa de apel a comis mai multe erori în analiza juridica a prevederilor referitoare la restituirea cererii de apel.

2 Consideră că Colegiul civil în mod eronat nu a reţinut argumentele ei conform căror ea nu a cunoscut despre faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie a fost menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău prin care dânsa a fost obligată să înlăture neajunsurile constatate sub condiţia restituirii cererii de apel, Colegiul în susţinerea poziţiei sale menţionând că decizia Curţii Supreme de Justiţie se plasează pe pagina web al acesteia în aceeaşi zi în care a fost examinat recursul şi în acest sens se prezumă faptul că apelanta cunoştea soluţia instanţei de recurs sau trebuia să cunoască în situaţia în care aceasta era cointeresată de soluţia care urma să fie adoptată. Afirmă că poziţia instanţei de apel este incorectă, deoarece ea nu avea posibilitatea fizică să apeleze la pagina web, astfel prezumţia că cunoştea despre soluţia instanţei de recurs nu este întemeiată.

La fel consideră că starea sănătăţii ei precare, demonstrată de mai multe ori în prima instanţă constituie motiv pentru scutirea ei de la plata taxei de stat. Susţine că unica posibilitate de a face cunoştinţă cu încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 31 iulie 2013 era prin intermediul oficiului poştal, iar în materialele cauzei lipseşte dovada că ea a făcut cunoştinţă cu încheierea nominalizată prin intermediul poştei. Indică că instanţa de apel menţionează că la solicitarea de repunere în termen nu au fost prezentate probe, însă toate referinţele la care face trimitere apelanta în cadrul demersului sunt anexate la materialele cauzei. Menţionează că a făcut cunoştinţa cu încheierea recurată la data de 21 noiembrie 2014. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentei la 18 noiembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 8938 (f. d. 81), iar ultima susţine că a făcut cunoştinţă cu aceasta la 21 noiembrie 2014. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 27 noiembrie 2014 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea lui Liubovi Leşcenco cu privire la repunerea în termen a cererii de apel declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 aprilie 2012 şi a restituit cererea de apel depusă de Liubovi Leşcenco ca fiind depusă în afara termenului legal. Instanţa de recurs constată că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Liubovi Leşcenco în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului este justificată.

3 Se va reţine că, deoarece hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, contestată în speţă, a fost emisă la 20 aprilie 2012, respectiv până la adoptarea Legii nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al RM, în vigoare din 30 noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii respective, conform prevederilor art. II alin. (7) a legii susmenţionate, este de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Prin prisma normelor enunţate, la caz se constată că hotărârea motivată a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 aprilie 2012, prin care a fost admisă parţial acţiunea Zinaidei Vlas împotriva lui Liubovi Leşcenco şi SA „Zorena” cu privire la repararea prejudiciului material şi respinsă acţiunea reconvenţională a Liubovi Leşcenco împotriva Zinaidei Vlas cu privire la declararea nulităţii recipisei, i-a fost comunicată reprezentantului recurentei Liubovi Leşcenco, avocatului Lada Grişina, care acţiona în baza mandatului din 01 februarie 2012 (f. d. 187 vol. I), la 09 iulie 2012 contra semnătură, fapt ce se confirmă prin menţiunea acesteia pe coperta dosarului. Prin urmare, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea de la 10 iulie 2012, ziua imediat următoare datei recepţionării părţii motivate a hotărârii contestate şi a expirat la 30 iulie 2012, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului.

În conformitate cu art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). În speţă se constată că, contrar normelor procedurale enunţate, Liubovi Leşcenco a depus repetat cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 aprilie 2012, numai la 17 mai 2014 (f. d. 34-41, vol. - II), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. II alin. (7) Legea nr. 155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al RM în vigoare din 30 noiembrie 2012. Este de remarcat că instanţa de apel, având în susţinere dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Astfel, după cum a reţinut şi instanţa de apel, odată cu depunerea la 17 mai 2014 a apelului împotriva hotărârii primei instanţe, Liubovi Leşcenco nu a invocat niciun motiv întemeiat întru justificarea omiterii termenului, şi nici nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Or, depunerea anterioară la 18 iulie 2012 de către Liubovi Leşcenco a apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 aprilie 2012, restituit, de altfel, prin încheierea instanţei de apel din 16 mai 2014, care nu a fost contestată, fiind în vigoare, nu justifică omiterea termenului legal prevăzut pentru declararea apelului depus de ultima la 17 mai 2014, fapt ce respinge criticele recurentei invocate în acest sens.

În această ordine de idei, este evident că recurenta Liubovi Leşcenco, fiind cea interesată de soarta dosarului, nu a întreprins măsurile necesare, după cum sugerează 4 şi jurisprudenţa CEDO (cauza Ghirea versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

La fel, instanţa de recurs remarcă jurisprudenţa CEDO care statuează că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (hotărârea din 18 iunie 2008 pe cauza SRL Dacia versus Moldova, cererea nr. 3052/04, § 77). Ca urmare, instanţa de recurs notează că soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În concluzie, instanţa de recurs consideră ca fundamentată soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii depusă de Liubovi Leşcenco cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului şi restituirea cererii de apel, declarată împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 aprilie 2012, ca fiind depusă în afara termenului legal. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurentă sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Liubovi Leşcenco. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Vlas împotriva lui Liubovi Leşcenco şi Societăţii pe Acţiuni „Zorena” cu privire la repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a Liubovi Leşcenco împotriva Zinaidei Vlas cu privire la declararea nulităţii recipisei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5