2ra-2046/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă A. Corotchi dosarul nr.2ra-2046/13 instanţa de apel M. Ciugureanu M. Moraru Gr. Zubati DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea individuală „S.Catana”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „S.Catana” împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a Ludmilei Lica împotriva Întreprinderii individuale „S.Catana” cu privire la încasarea salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea individuală „S.Catana” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2010, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională admisă parţial, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2010, Întreprinderea individuală „S.Catana” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul ÎI „S.Catana” a indicat că în temeiul contractului individual de muncă nr. 06 din 29 mai 2007 pârâta a fost angajată în calitate de vînzător la magazinul „Ştefănel nr.1” din s. Ciuciuleni, r-nul Hînceşti. La aceiaşi dată între părţi a fost încheiat contractul de răspundere integrală asupra valorilor ce aparţin ÎI „S. Catana”. În rezultatul inventarierii efectuate pentru perioada 06 august 2007 – 12 ianuarie 2008 la magazinul „Ştefănel nr. 1” s-a constatat neajuns de marfă în valoare de 22000 lei. Pârâta s-a obligat să achite datoria în termen de 10 zile, însă până în prezent nu a achitat-o. Cere ÎI „S.Catana” încasarea de la Ludmila Lica datoria în sumă de 22000 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 8700 lei - cheltuielile pentru asistă juridică şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Pe parcursul examinării pricinii Ludmila Lica a depus o cerere reconvenţională împotriva ÎI „S.Catana” cu privire la încasarea salariului. În motivarea acţiunii reconvenţionale Ludmila Lica a indicat că a lucrat ca vânzător la ÎI „S.Catana” din luna mai 2007 până în luna ianuarie 2008. S-au 1 înţeles verbal cu angajatorul să-i achite salariul în mărime de 2500 lei lunar. Salariul însă nu i-a fost achitat. Prin urmare, solicită Ludmila Lica încasarea de la ÎI „S.Catana” salariul neachitat în mărime de 20000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2010 acţiunea iniţială a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă parţial. A fost încasat de la ÎI „S.Catană” în beneficiul Ludmilei Lica suma de 8000 lei cu titlu de salariu neachitat.

În rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la ÎI „S.Catana” în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 240 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către ÎI „S.Catana” şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, ÎI „S.Catana” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale.

Recurentul ÎI „S.Catana”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece atât hotărârea primei instanţe cât şi decizia instanţei de apel sunt contractorii, pe deoparte instanţele constată că nu au existat relaţii de muncă între părţi, iar pe de alta parte încasează salariul neachitat în mărime de 8000 lei. Nu este clar cum instanţele de judecată au ajuns la suma salariului de 8000 lei şi în baza căror acte a fost calculat salariul, în acelaşi timp menţionează că nu au fost prezentate datele de evidenţă contabilă în baza cărora a fost calculată mărimea prejudiciului material. Mai mult, instanţele de judecată au respins acţiunea iniţială cu toate că intimata pe parcursul examinării pricinii a recunoscut că este datoare ÎI „S.Catana” cu suma de 22000 lei.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii şi anume de pe coperta dosarului rezultă că ÎI „S.Catana” a primit copia deciziei instanţei de apel din 06 decembrie 2012 la data de 09 aprilie 2013, iar la 15 aprilie 2013, adică în termenul prevăzut de lege ÎI „S.Catana” a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 31 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii iniţiale cu emiterea în această partea a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii iniţiale, în rest hotărârile instanţelor de judecată se menţin din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau 2 parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Din actele pricinii s-a stabilit că la 29 mai 2007 în baza contractului individual de muncă nr. 06 intimata Ludmila Lica a fost angajată în calitate de vînzător la magazinul „Ştefănel nr. 1” din s. Ciuciuleni, r-nul Hînceşti.

S-a mai stabilit că în rezultatul inventarierii efectuate pentru perioada 06 august 2007 – 12 ianuarie 2008 la magazinul „Ştefănel nr. 1” unde activa intimata Ludmila Lica s-a constatat neajuns de marfă în valoare de 22000 lei. Conform art. 45 Codul muncii, contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul se obligă să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de prezentul cod, de alte acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, de contractul colectiv de muncă, precum şi să achite la timp şi integral salariul.

Reieşind din prevederile art. 56 şi art. 58 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în scris şi se semnează de ambele părţi. De asemenea, prin Raportul de expertiză nr. 847 din 10 mai 2011 s-a stabilit că semnătura intimatei Ludmilei Lica din contractul individual de muncă nr. 06 din 29 mai 2007 cît şi contractul de răspundere materială din aceiaşi dată nu sunt executate de către ultima, dar de o alta persoană. Prin urmare, instanţa de recurs nu poate pune la baza emiterii deciziei contractul individual de muncă cît şi contractul de răspundere materială anexate la actele pricinii. Însă, reţine instanţa de recurs că între ÎI „S. Catana” şi Ludmila Lica au existat relaţii de muncă, dat fiind faptul că pe parcursul examinării pricinii părţile recunosc acest fapt.

Atît recurentul ÎI „S.Catana” susţine că Ludmila Lica a activat în cadrul acestei întreprinderi în calitate de vînzătoare, iar ultima a susţinut că a fost angajată a recurentului. Din actele pricinii rezultă că ÎI „S. Catana” a depus acţiune împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 22000 lei cauzat în urma însuşirii mărfii de către intimată din magazinul unde activa. Totodată intimata Ludmila Lica a depus acţiune reconvenţională prin care a solicitat încasarea salariului neachitat în mărime de 20000 lei.

Atât prima instanţă cât şi instanţa de apel prin hotărârile emise au respins acţiunea iniţială si au admis acţiunea reconvenţională concluzionând că nu sunt întemeiate pretenţiile recurentului din acţiune deoarece nu este încheiat între părţi un contract de răspundere materială, nu au fost prezentate datele evidenţei contabile în baza cărora a fost calculată mărimea prejudiciului material şi că angajatorul nu a achitat intimatei salariul pentru munca prestată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel în partea respingerii acţiunii iniţiale a ÎI „S.Catana” este neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu aprecierea greşită a probelor administrate la actele pricinii reieşind din următoarele.

Actele pricinii denotă faptul că intimata Ludmila Lica în cadrul şedinţelor de judecată cît şi în depoziţiile date Organului de Urmărire Penală recunoaşte faptul 3 că este datoare ÎI „S.Catana” cu suma de 22000 lei, mijloace băneşti pe care le-a însuşit în timpul activităţii sale la ÎI „S. Catana” şi pe care se obligă să le restituie (f.d. 12, 71). Prin urmare, instanţa de recurs conchide că hotărârile instanţelor de judecată în partea respingerii acţiunii iniţiale a ÎI „S.Catana” urmează a fi casată cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii iniţiale încasând de la Ludmila Lica în beneficiul ÎI „S.Catana” suma prejudiciului cauzat angajatorului în mărime de 22000 lei.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel în partea admiterii parţiale a acţiunii reconvenţionale depusă de Ludmila Lica cu privire la încasarea salariului, iar argumentele recurentului în sensul dat neîntemeiate din următoarele considerente. Conform prevederilor art. art. 128-131 Codul muncii pentru munca prestată, salariatul urmează a fi remunerat de către angajator. Orice salariat are dreptul la un salariu minim garantat.

Conform Hotărîrii Guvernului RM nr. 152 din 19 februarie 2004, cu modificările ulterioare, cu începere de la 01 iunie 2007, salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică se stabileşte – pentru angajaţii unităţilor cu autonomie financiară raportate la alte ramuri – în mărime de cel puţin 900 lei lunar. Astfel, corect instanţele de judecată au stabilit salariul lunar al intimatei în mărime de 1000 lei lunar. Aşadar, temeinic şi legal prima instanţă şi instanţa de apel au admis parţial acţiunea reconvenţională încasând de la ÎI „S.Catana” în beneficiul Ludmilei Lica salariul pentru perioada 29 mai 2007 până la 12 ianuarie 2008 în mărime de 8000 lei, iar argumentele recurentului precum că intimatei i-a fost achitat salariul nu pot fi reţinute, deoarece la actele pricinii lipsesc careva probe ce ar confirma acest fapt.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către prima instanţă şi instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel în partea respingerii acţiunii iniţiale şi de a emite în această parte o nouă hotărâre, prin care acţiunea iniţială a Întreprinderii individuale „S.Catana” împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material de admis cu încasarea de la Ludmilei Lica în beneficiul ÎI „S.Catana” a prejudiciului material în sumă de 22000 lei, în rest hotărârile instanţelor de judecată se menţin ca întemeiate.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea individuală „S.Catana”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2010 în partea respingerii acţiunii 4 iniţiale a Întreprinderii individuale „S.Catana” împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care: Se admite acţiunea iniţială a Întreprinderii individuale „S.Catana” împotriva Ludmilei Lica cu privire la repararea prejudiciului material.

Se încasează de la Ludmila Lica în beneficiul Întreprinderii individule „S.Catana” prejudiciul material în mărime de 22000 (douăzeci şi două mii) lei. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Hînceşti din 18 iunie 2010 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Tatiana Vieru Ion Corolevschi 5