2ra-3240/14 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – D. Fujenco dosarul nr. 2ra-3240/14 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Tifoi Nadejda” împotriva Lidiei Colodeeva cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a Lidiei Colodeeva împotriva Întreprinderii Individuale „Tifoi Nadejda” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea restanţei salariale şi salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Nadejda Tifoi, casată parţial hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 iunie 2011 în partea ce ţine de acţiunea reconvenţională şi în această parte emisă o nouă hotărâre constată La 19 aprilie 2010, ÎI „Tifoi Nadejda” a depus cerere de chemare împotriva Lidiei Colodeeva cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 24 iulie 2009 prin ordinul nr. 09 din 23 iulie 2009 pârâta a fost angajată în calitate de vânzător la ÎI „Tifoi Nadejda”. Menţionează că conform actului de revizie de primire a bunurilor materiale din 24 iulie 2009 Lidia Colodeeva a primit marfă în sumă de 80228 lei. Din momentul încheierii contractului nr. 10 din 24 iulie 2009 vânzătoarea Lidia Colodeeva are răspundere materială deplină. Conform actului de revizie de predare a bunurilor materiale din 8 iulie 2009 la vânzătoarea Lidia Colodeeva a fost stabilit un neajuns a bunurilor materiale în sumă totală de 5692 lei.

Ultima a recunoscut neajunsul şi printr-o lămurire scrisă s-a obligat să restituie neajunsul pe parcursul a cinci schimburi, adică până la sfârşitul lunii decembrie 2009. Afirmă că ieşind la lucru în schimbul următor Lidia Colodeeva în baza actului de revizie de primire a bunurilor materiale a primit bunuri materiale în sumă totală de 1 71280 lei şi când a predat schimbul la 23 august 2009 s-a stabilit un neajuns în sumă de 2239 lei. Iar ulterior, pârâta nu a mai ieşit la lucru şi prin ordinul nr. 10 din 07 septembrie 2009 a fost concediată în temeiul art. 81 alin. (1) lit. b), art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Invocă că pârâta până la moment nu a achitat neajunsurile depistate şi ca rezultat întreprinderii i s-a cauzat o pagubă materială în sumă totală de 7985 lei.

La fel, invocă că directorului întreprinderii, prin acţiunile ilegale ale pârâtei i s-a cauzat un prejudiciu moral, deoarece i-a creat un disconfort psihologic total care este apreciat în sumă de 5000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 337, 338 alin. (1) lit. a), c), f), 344 alin. (2), (4), 354 lit. d), 355 Codul muncii, art. 8, 1422 Cod civil.

La 05 iulie 2010 Lidia Colodeeva a depus cerere reconvenţională împotriva ÎI „Tifoi Nadejda”, prin care a solicitat recunoaşterea ca discriminatorii a acţiunilor ÎI „Tifoi Nadejda” faţă de ea, de a fi recunoscută ilegală concedierea în baza ordinului nr. 10 din 07 septembrie 2009 privind concedierea din motive de lipsă de la serviciu mai mult de 4 ore, în baza art. 81 alin. (1) lit. b) şi art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, de a fi restabilită în funcţie de vânzător al ÎI „ Tifoi Nadejda”, a încasa de la ÎI „Tifoi Nadejda” salariul pentru perioada de activitate de la 24 iulie 2009 până la 05 septembrie 2009 în mărime de 4300 lei, a încasa de la ÎI „Tifoi Nadejda” salariul pentru lipsa forţată de la muncă, începând cu data de 14 septembrie 2009 până la 01 iulie 2010, suma în mărime de 25400 lei şi până la ziua repunerii la serviciu, a încasa de la ÎI „Tifoi Nadejda”prejudiciul moral în mărime de 5000 lei şi a încasa de la ÎI „Trifoi Nadejda” prejudiciul moral, cauzat prin acţiuni discriminatorii la momentul angajării la serviciu şi activitatea la întreprindere, în mărime de 5000 lei, în total a încasa suma de 42700 lei.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a invocat că ea s-a aflat în relaţii de muncă cu ÎI „Tifoi Nadejda”, activând în calitate de vânzătoare din 24 iulie 2009 şi a activat până la 08 august 2009. Din 09 august 2009 şi până la 22 august 2009 a avut liber, după care la 23 august 2009 a ieşit la serviciu. Iar la 24 august 2009 directoarea ÎI „Tifoi Nadejda” i-a comunicat faptul că are neajuns în sumă de 5080 lei, după care la 25 august 2009 Nadejda Tifoi împreună cu soţul şi un colaborator al poliţiei a impus-o să scrie explicaţie că este de acord cu neajunsul depistat în urma reviziei. Menţionează că la momentul angajării s-a decis că salariul pentru o săptămână lucrată va constitui suma de 1000 lei.

Susţine că a lucrat patru săptămâni şi două zile, astfel salariul ei pentru această perioadă este de 4300 lei. Relatează că prin ordinul nr. 10 din 07 septembrie 2009 ea a fost concediată pentru absenţă nemotivată de la lucru mai mult de 4 ore potrivit art. 81 alin. (1) lit. b), 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii. Cu referire la prevederile art. 206, 208 alin. (1), 210, 100, 101, 106, 65, 95, 66 Codul muncii, consideră ilegal ordinul de concediere menţionat. Remarcă că în ordinul nr. 10 din 7 septembrie 2009, nu este indicat când, în ce zi şi în ce perioadă a zilei a lipsit nemotivat de la lucru. De asemenea, în ordin contrar 2 legislaţiei în vigoare nu este indicat termenul de atac a ordinului şi organul în care se poate de atacat.

Invocă că ordinul de concediere nu i s-a comunicat sub semnătură în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar despre existenţa ordinului de eliberare a aflat numai la 28 iunie 2010, iar la data de 07 septembrie 2009 se afla în zilele de odihnă şi nicidecum nu putea să lipsească nemotivat de la lucru. Mai invocă că în cadrul angajării la serviciu, precum şi în cadrul activităţii de către administraţia ÎI „Tifoi Nadejda” au fost aplicate acţiuni discriminatorii în privinţa ei, prin aceia că a fost cu mult depăşită durata timpului de muncă, a muncii în schimburi. Susţine că prin acţiunile ilegale ale ÎI „Tifoi Nadejda” i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece i s-a creat un disconfort psihologic total care este apreciat în sumă de 10000 lei.

Îşi întemeiază cererea reconvenţională în baza prevederile art. art. 166, 167, 239, 240, 241, 242, 256 CPC şi art. 90 Codul muncii.

Ulterior, la 09 iunie 2011 Lidia Colodeeva a depus cerere de modificare a cerinţelor în conformitate cu art. 60 CPC şi art. 90 alin. (4) Codul muncii, solicitând în locul pretenţiei cu privire la restabilirea la locul de muncă - încasarea compensaţiei în mărime de 3 salarii medii (f. d. 65). Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 iunie 2011 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă parţial acţiunea reconvenţională, încasat de la ÎI „Tifoi Nadejda” în beneficiul Lidiei Colodeeva suma de 4571,42 lei în contul salariului neachitat, încasată de la ÎI „Tifoi Nadejda” în beneficiul Lidiei Colodeeva suma de 20500 lei în contul plăţii obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, încasată de la ÎI „Tifoi Nadejda” în beneficiul Lidiei Colodeeva suma de 6428 lei în contul compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă, încasat de la ÎI „Tifoi Nadejda” în beneficiul Lidiei Colodeeva suma de 1000 lei în contul prejudiciului moral şi încasat de la ÎI „Tifoi Nadejda” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

Totodată, a fost menţionat că hotărârea în partea încasării unui salariu mediu în sumă de 2000 lei pentru absenţă forţată de la muncă şi încasării unui salariu mediu în sumă de 2000 lei pentru salariu neachitat se execută imediat. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 20 martie 2014 a fost admis apelul declarat de Nadejda Tifoi, casată parţial hotărârea Judecătoriei Cahul din 09 iunie 2011, în partea referitoare la soluţionarea acţiunii reconvenţionale depuse de Lidia Colodeeva şi în această parte emisă o hotărâre nouă prin care a fost admisă parţial acţiunea reconvenţională, încasat de la Nadejda Tifoi în beneficiul Lidiei Colodeeva datoria la salariu în mărime de 1500 lei, salariu pentru lipsa forţată de la muncă în mărime de 10000 lei, compensaţia în locul restabilirii la locul de muncă în mărime de 3000 lei, prejudiciul moral în mărime de 1000 lei, în sumă totală de 15500 lei, în rest acţiunea reconvenţională a fost respinsă.

A fost încasat de la Nadejda Tifoi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 435 lei. În rest a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 mai 2014 Întreprinderea Individuală „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând 3 admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat că instanţele de judecată superficial au examinat cauza, încălcând normelor de drept material şi normelor de drept procesual prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. c) CPC: instanţa în mod eronat a interpretat legea şi acelaşi articol alin. (3) lit. b) CPC: pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

Referitor la superficialitatea examinării cauzei menţionează că conform ordinului nr. 09 din 23 iulie 2009 intimata a fost primită la lucru în calitate de vânzătoare la ÎI „Tifoi Nadejda” cu un termen de probă de o lună de zile, pe care prima l-a semnat, însă în cererea reconvenţională invocă că semnătura în cerere este falsificată. În şedinţa instanţei de judecată directorul ÎI „Tifoi Nadejda” nu a participat, iar avocaţii la acest compartiment nu s-au străduit să afle adevărul; instanţa de judecată s-a bazat pe prevederile art. 118 CPC. Indică că avocatul care apăra interesele Lidiei Coldeeva trebuia să dovedească circumstanţele pe care le-a invocat acesta, ceea ce n-a întreprins, iar avocatul Marina Galupa în interesele ÎI „Tofoi Nadejda” a ocupat o poziţie pasivă.

La şedinţa instanţei de apel intimata nu a participat, fiindcă era şi este plecată peste hotarele ţării şi întrebarea cu privire la semnarea ordinului de primire la lucru a rămas nesoluţionată. Remarcă că după ce intimata a fost angajată la lucru, directorul ÎI „Tifoi Nadejda” a întocmit graficul de lucru în două schimburi, cu care vânzătoarele au fost de acord, deoarece ele au ieşit la lucru conform graficului întocmit şi anume: în luna iulie 2009 Lidia Colodeeva s-a aflat la serviciu de la 24 iulie 2009 până la 31 iulie 2009; în luna august 2009 s-a aflat la serviciu de la 01 august 2009 până la 06 august 2009; de la 14 august 2009 până la 23 august 2009; în luna septembrie 2009 trebuia să iasă la serviciu de la 07 septembrie 2009 până la 20 septembrie 2009, însă intimata la această dată nu s-a prezentat.

Afirmă că în şedinţa primei instanţe absolut nici un participant la proces nu s-a expus dacă Lidia Colodeeva trebuia să se prezinte la lucru sau nu la 07 septembrie 2009 conform graficului întocmit. Iar conform graficului respectiv R. Capraru la 07 septembrie 2009, se afla în zi liberă, iar Lidia Colodeeva trebuia să iasă la serviciu. Susţine că în ordinul nr. 10 din 07 septembrie 2009 este indicat temeiul de drept - art. 86 alin. (1) lit. h) Codul munci şi temeiul de fapt - că a lipsit mai mult de 4 ore consecutive la locul de muncă. Menţionează că în ordin nu este indicată data abaterii disciplinare de la lucru, însă în dosar este anexat procesul-verbal nr. 1 din 07 septembrie 2009, prin care s-a constatat că la 07 septembrie 2009 Lidia Colodeeva la ora 08:00 nu s-a prezentat la locul de muncă.

În legătură cu absenţa de la locul de muncă a fost imposibil de cerut de la acesta explicaţie. Procesul-verbal a fost semnat de directorul ÎI „Tifoi Nadejd” şi un reprezentant al salariaţilor. Consider că procedura de eliberare a fost respectată. La fel, în dosar este anexat procesul-verbal din 13 septembrie 2009 precum că intimata nu s-a prezentat la magazin şi după eliberare, din aceste considerente este imposibil de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului de eliberare. Procesul- verbal a fost semnat de către directorului ÎI „Tifoi Nadejda” şi un reprezentant al 4 salariaţilor, de asemenea s-a respectat procedura de aducere la cunoştinţă a ordinului de eliberare. Invocă că instanţa de judecată nu l-ea dat nici o apreciere juridică proceselor- verbale nominalizate.

Consideră că administraţia a întreprins toate măsurile cu privire la respectarea legii muncii privind eliberarea Lidiei Colodeeva de la lucru. De asemenea, consideră că art. art. 208, 210 Codul muncii nu au fost ignorate de către administraţia ÎI „Tifoi Nadejda” şi administraţia corect a eliberat-o pe Lidia Colodeeva conform art. 86 alin. (1), lit. h) Codul muncii, fiindcă cu certitudine s-a stabilit că la 07 septembrie 2009 nu s-a prezentat la locul de muncă mai mult de 4 ore consecutive. Invocă că instanţa de judecată la examinarea cauzei a încălcat şi normele de drept procesual, şi anume: la f. d. 63 este anexat mandatul avocatului Marina Galupa, însă fără împuternicirile date de directorul ÎI „Tifoi Nadejda”, ceea ce se consideră că cauza s-a examinat în lipsa părţii la proces fără a fi legal citată, prin ce s-a încălcat dreptul constituţional la apărare.

Indică că instanţa de judecată a constatat că ÎI „Tifoi Nadejda” nu a achitat salariul pentru munca prestată şi s-a încasat în beneficiul Lidiei Colodeeva suma de 4571,42 lei, luând în consideraţie numai explicaţiile Lidiei Colodeeva. Însă în şedinţa de judecată, la întrebarea avocatului intimata a răspuns că lucra două săptămâni, dar salariul se achita săptămânal, primea câte 1000 lei pe săptămână, suplimentar a adăugat că s-a achitat cu dânsa o singură dată. Astfel, consideră neclar din ce izvoare a calculat instanţa salariul neachitat Lidiei Colodeeva. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎI „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Nici argumentul invocat în recurs cu privire la examinarea cauzei în lipsa ÎI „Tifoi Nadejda” nu poate fi reţinut, or din materialele cauzei se constată că însăşi directorul ÎI „Tifoi Nadejda” - Nadejda Tifoi, prin cererea din 24 mai 2011 a solicitat examinarea cauzei în lipsa ei (f. d. 64). Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎI „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Tifoi Nadejda”, reprezentată de avocatul Tudor Chircu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6