2ra-859/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-859/15 prima instanţă: Şt. Starciuc instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 23 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Rusnac Ion şi Rusnac Veronica împotriva lui Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, prin care apelul declarat de către Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 08 septembrie 2014, cu pronunţarea unei hotărîri noi, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2014, reclamanţii Rusnac Ion şi Rusnac Veronica au depus cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, cu privire la încasarea din contul pârâţilor, în mod solidar, a pagubei materiale în i sumă de 2609,36 lei şi pagubei morale în sumă de 20000 lei de la fiecare cu compensarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acţiunii reclamanţii Rusnac Ion şi Rusnac Veronica au invocat că la 27 octombrie 2011, aproximativ pe la ora 17:00, împreuna cu fiul lor, născut la 2010, se aflau în satul Tigheci, raionul Leova, la magazinul din centrul satului, care era închis. Aşteptând să se deschidă magazinul, au observat că în preajmă se mai afla o fetiţă cu un băieţel mic. La un moment s-a apropiat un automobil din care au coborât două persoane necunoscute. Una dine ele, un bărbat care apoi s-a dovedit a fi Ştefăniţă Victor, a spus reclamanţilor că pot fi probleme. A doua persoană era Ştefăniţă Alexandru, care a început a-l numi pe reclamantul Rusnac Ion cu cuvinte necenzurate, agresându-l şi ameninţându-l că îi fărâmă capul, apoi l-a apucat de haine, deteriorând maioul şi izbindu-l pe treptele magazinului, a început a-l lovi cu picioarele şi pumnii.

Mai indică reclamanţii că din automobil a mai coborât Popa Ion, care de asemenea l-a lovit pe reclamant. Rusnac Ion era ţinut la pământ de Ştefăniţă Victor, 1 iar ceilalţi doi îl loveau. În momentul când reclamantul s-a smuls din mâinile lor, a început să fugă spre Primărie, dar a fost ajuns de către Ştefăniţă Alexandru, care l-a doborât la pământ începând să-l lovească. Văzând că reclamanta Rusnac Veronica a început a striga după ajutor, Ştefăniţă Victor i-a aplicat o palmă peste faţă, ultima scăpând copilul din braţe, iar pârâţii s-au urcat în automobil şi au plecat. Prin acţiunile date reclamanţilor li-au fost pricinuite leziuni corporale. Susţin reclamanţii că s-au adresat cu plîngeri la CPR Leova şi Procuratura Leova, care a pornit urmărirea penală în baza art.287 alin.(2) Cod penal.

Reclamanţii au fost recunoscuţi ca părţi vătămate pe acest caz, nefiind recunoscuţi ca parte civilă deoarece nu li s-a cerut să prezente actele necesare ce confirmă pagubele materiale, fiind nevoiţi să înainteze prezenta acţiune. Prin sentinţa Judecătoriei Leova din 30.12.2013 pârâţii au fost recunoscuţi culpabili pe art.287 alin.(2) Cod penal. În urma acestor acţiuni ilicite reclamanţilor li s-a cauzat pagubă materială în sumă de 2609,36 lei, inclusiv pentru tratament 2209,36 lei, care nu a fost recuperată până în prezent. Din materialele cauzei penale se confirmă că pârâţii au acţionat coordonat, având scopul să pricinuiască leziuni corporale, fără nici un motiv, în loc public, pricinuind dureri, nu au cerut iertare pentru cele comise.

Reclamanţii apreciază pagubă morală la suma 40.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 08 septembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, cu încasarea din contul lui Ştefăniţă Victor, a.n.1985, c/p 2001023209128, în mod solidar cu Ştefăniţă Alexandru, a.n.1961, c/p 0961010969683, în beneficiul lui Rusnac Ion şi Rusnac Veronica, cu titlu de prejudiciul material - cheltuielile legate de transport şi tratament medical în sumă de 2609,36 lei, plus suma de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, total suma 22609,36 lei. S-a încasat din contul lui Ştefăniţă Victor în mod solidar cu Ştefăniţă Alexandru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 678,08 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, apelul declarat de Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru a fost admis, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei Cantemir din 08 septembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care: S-a admis parţial acţiunea reclamanţilor Rusnac Ion şi Rusnac Viorica. S-a încasat de la Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, în mod solidar, în beneficiul lui Rusnac Ion 2609,36 lei, în contul reparării prejudiciului material. S-a încasat de la Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, în mod solidar, în beneficiul lui Rusnac Ion 7.000 lei, în contul reparării prejudiciului moral. S-a încasat de la Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, în mod solidar, în beneficiul lui Rusnac Veronica 7.000 lei, în contul reparării prejudiciului moral.

S-a încasat de la Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, în mod solidar, în beneficiul statului, taxa de stat pentru examinarea pricinii în instanţele de fond şi apel, în mărime de 278,28 lei. La 09 februarie 2015, Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, anume în partea în care s-a încasat în mod solidar cîte 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului recurenţii au invocat că instanţa de apel la adoptarea hotărîrii a interpretat în mod eronat legea, dat fiind faptul că reclamanţii în cererea de 2 chemare în judecată cît şi în cadrul dezbaterilor judiciare în instanţa de fond şi la Curtea de Apel Cahul, sau referit numai la probe care confirmă să dînşii au fost prejudiciat material , faptul pricinuirii prejudiciului moral nu a fost probat, prin urmare, suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral este exagerată. Examinînd cererea de recurs declarată de Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

3 Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Ştefăniţă Victor şi Ştefăniţă Alexandru, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4