2ra-2524/14 — Constatarea încălcării dreptului la examenarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: D. Dulghieru dosarul nr. 2ra-2524/14 instanța de apel :V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna, DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Cevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina, Buia Rodica, reprezentați de avocatul Maxim Belinschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina Buia Rodica, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 30 decembrie 2013 și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2013, Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii au indicat că sunt cofondatori ai Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL și în legătură cu faptul că directorului Sanatoriului – Scutelnic Vasile a refuzat să le prezinte informația privind activitatea Sanatoriului, la data de 21 februarie 2009 s-au adresat cu cerere de chemare în judecată (la Judecătoria Cahul) cu privire la lezarea dreptului de acces la informație.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 22 iunie 2009, acțiunea a fost admisă parţial, fiind obligat directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL să le prezinte informația solicitată. Susțin că directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, a declarat recurs împotriva acesteia, însă prin decizia Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2009, recursul a fost respins ca neîntemeiat, fiind menținută hotărârea primei instanțe. Ulterior, Scutelnic Vasile a înaintat o cerere de revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 07 decembrie 2009 şi hotărârii Judecătoriei Cahul din 22 iunie 2009, care la fel a fost respinsă.

Menționează reclamanții că la 02 aprilie 2010, s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei civile intentate împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu privire la lezarea dreptului de acces la informație, şi anume pentru reprezentarea intereselor sale în instanțele de judecată de către avocații Maxim Belinschi şi Veaceslav Ţurcan, cu care au încheiat contracte de asistenta juridică și le-au achitat onorariile convenite în sumă de 18 990 lei şi încasarea prejudiciului moral a câte 10 000 lei pentru fiecare, iar în total suma de 70 000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 14 aprilie 2010, a fost dispusă primirea spre examinare a cererii de chemare în judecată, și a fost numită prima ședință de judecată pentru data de 29 aprilie 2010, care, a fost amânată la cererea avocaților lor, pe motiv că erau antrenați în alte procese de judecată, pentru data de 26 mai 2010. În cadrul ședinței de judecată din 26 mai 2010, au fost audiate părțile, iar susținerile verbale, replicile și pronunțarea hotărârii au fost amânate pentru 23 iulie 2010. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 23 iulie 2010, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, Scutelnic Vasile în beneficiul fiecăruia dintre ei a sumei de 3 390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a sumei de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Susțin că hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 iulie 2010, nu a fost contestată și a devenit irevocabilă, fiindu-le eliberate titluri executorii. Ulterior, la data de 29 octombrie 2010, directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 23 iulie 2010, deși, dispozitivul hotărîrii contestate i-a fost înmânat în ziua pronunțării reprezentantei Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, Ţarălungă Eugenia și avocatului Ion Stoian, care reprezentau, inclusiv, și interesele lui Scutelnic Vasile în mai multe cauze civile. Afirmă că la 07 decembrie 2012, au fost citați la Curtea de Apel Cahul în legătură cu examinarea cererii de apel declarată de directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, unde li s-a comunicat că din motiv imposibilităţii formării la Curtea de Apel Cahul a completului de judecată pentru examinarea apelului declarat, cauza urmează a fi expediată Curții Supreme de Justiţie.

Astfel, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 aprilie 2011, a fost admisă cererea de abținere a judecătorilor Curţii de Apel Cahul de la judecarea apelului, cauza fiind strămutată la Curtea de Apel Comrat pentru examinarea cererii de apel. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 07 iunie 2011, a fost admis apelul declarat de către directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL și remisă pricina spre rejudecare la Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată. Drept urmare, cauza a fost repartizată judecătorului D. Fujenco, care a numit prima ședință de judecată pentru data de 18 august 2011. Ședința de judecată din 18 august 2011 a fost amânată pentru data de 13 septembrie 2011 la cererea avocaților, pe motiv că aceștia se aflau în concediu anual de odihnă.

Ulterior, în urma amînării mai multor ședințe de judecată, prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 12 ianuarie 2012 a fost admisă parțial acțiunea, fiind încasat de la directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL în beneficiul lor prejudiciul material în mărime a cîte 4 290 lei și prejudiciul moral a cîte 2 000 lei fiecăruia. La 03 mai 2012, peste 4 luni după emiterii hotărârii Judecătoriei Cahul din 12 ianuarie 2012, directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL a declarat apel împotriva hotărârii menționate. Remarcă că judecătorii instanței de apel în mod repetat au declarat abținere de la examinarea cererii de apel, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2012, s-a dispus strămutarea cauzei pentru examinarea apelului la Curtea de Apel Comrat.

Astfel, prin decizia Curții de Apel Comrat din 18 decembrie 2012, a fost admis apelul declarat de directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 12 ianuarie 2012 și restituită pricina spre rejudecare la Judecătoria Cahul, în alt complet de judecată. Consideră că instanța de apel neîntemeiat la 07 iunie 2011 și apoi repetat la 18 decembrie 2012, a admis cererea de apel declarată de directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, şi a remis pricina la rejudecare în prima instanță, pe motiv că apelantul nu s- a prezentat la examinarea pricinii civile în prima instanță. Insistă că durata excesivă a procedurilor judiciare nu poate fi explicată și justificată prin complexitatea cauzei, deoarece, aceasta nu este una complexă, dar se datorează comportamentului autorităților relevante ale statului, care neîntemeiat au dispus remiterea pricinii civile la rejudecare în prima instanță.

Solicită reclamanții Dobrovenco Evdochia , Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina, Buia Rodica constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, încasarea din contul Ministerului Justiției în beneficiul fiecăruia a prejudiciul moral în mărime a câte 10 000 lei, cheltuielilor pentru asistenta juridică în mărime a cîte 1 500 lei, iar în total suma de 9 000 lei, precum și taxa de stat a câte 150 lei pentru fiecare, în total suma de 900 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 decembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, a fost admis apelul declarat de către Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica, casată hotărâră primei instanțe și emisă o nouă hotărârea prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea drepturilor Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica, prejudiciul moral cauzat în mărime de 1500 lei pentru fiecare.

În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 16 iunie 2014, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, şi aprecierea arbitrară a probele anexate la materialele pricinii. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a apreciat arbitrar poziția participanților procesului și nu a reținut argumentul invocat de către reprezentantul Ministerul Justiției în ceea ce privește nedepunerea de către intimați în instanța de judecată a cererii de urgentare a examinării pricinii, prin prisma art. 192 CPC, în condițiile în care ultimii au invocat că a fost încălcat termenul rezonabil la rejudecarea cauzei.

Invocă în acest sens practica juridică națională, care s-a expus pe marginea pasivității reclamanților în ce privește nedepunerea cererii de accelerare a procedurii de examinare a pricinii, şi anume cauza Podşivalov Ghenadie împotriva Ministerului Finanţelor, nr. 2ra-726/13, prin decizia din 24 aprilie 2012, instanța de recurs a respins acțiunea civilă în temeiul Legii nr.87, motivând, că în răstimpul aflării dosarului pe rol, intimatul niciodată nu a scris cereri de accelerare a procedurii de examinare a pricinii şi nu a invocat pericolul de încălcare a termenului rezonabil de soluționare a litigiului.

Menționează că pe parcursul examinării pricinii intimații, în mod direct au aprobat tacit toate acțiunile întreprinse de către autoritatea judecătorească și participanții procesului, ca ulterior, să înainteze conform Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011 prezenta acțiune civilă.

Indică că instanța de apel la emiterea deciziei a apreciat parțial raportul motivat nr. 10843 din 28 octombrie 2013, cu toate că din conținutul acestuia este evident că factorii, care au complicat examinarea acţiunii civile din speța principală, se datorează în mod direct comportamentului participanților procesului, cât și circumstanțelor neprevăzute, care au survenit pe parcursul examinării acţiunii intentate, fapt ce obliga nemijlocit instanța de judecată de a acționa prin prisma legislației în vigoare pentru a nu prejudicia interesele altui participant la proces. La fel, indică că pentru a fi în prezența examinării unui litigiu de judecată în strictă conformitate cu prevederile legale, se impune obligatoriu asigurarea respectării drepturilor și obligațiilor tuturor participanților procesului, dar nu numai a unui singur participant, fie reclamant, pârât, martor, sau intervenient.

Susține că, în speță nu există careva motive de tergiversare a examinării cauzei civile, or, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei. Relatează că instanța de apel la emiterea deciziei nu a ținut cont de cerința fundamentală față de despăgubirea prejudiciului moral, care constă în faptul că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacție echitabilă părții în proces, obligatoriu se vor lua în considerare toate circumstanţele relevante ale pricinii.

Apreciază că instanța de apel la emiterea decizie a ignorat prevederile art. 192 alin.(2) CPC, care indică că în mod prioritar și de urgență se judecă pricinile privind încasarea pensiei de întreținere, apărarea drepturilor și intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a sănătății ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărârilor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților publice, ale altor organe și organizații, ale persoanelor oficiale și funcționarilor publici. Cu referire la norma citata remarcă că alte categorii de pricini civile urmează să fie judecate într-un termen rezonabil, iar la determinarea termenului rezonabil se va ține cont de așa criterii importante cum sânt complexitatea pricinii, comportamentul participanților la proces, conduita instanței judecătorești și a autorităților relevante, precum și importanta procesului pentru cel interesat.

În contextul expus, consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a dispus încasarea prejudiciului moral în beneficiul fiecărui reclamant în mărime de a câte 1500 lei, în condițiile în care pretenția acestora nu se regăsește a fi reglementată expres de prevederile art. 192, alin.(2) din CPC. La fel, indică că netemeinicia deciziei instanței de apel se explică și prin faptul că de către intimați nu au fost prezentate probe veridice, pertinente şi concludente în justificarea temeiniciei pretenției prejudiciului moral. Mai invocă că instanța de apel la emiterea deciziei nu a apreciat corespunzător principiul de bază privind sarcina probării a prejudiciului moral, şi anume, că această sarcină nu poate fi pusă pe seama reclamantului, dar urmează a fi apreciată individual pentru fiecare caz, luîndu-se în considerație în mod obligatoriu argumentele ambelor părți în proces şi excluzând-se pretenții excesive care sunt vădit exagerate.

Cu referire la prevederile art. 5 din Legea cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, susţine că instanța de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral, astfel, referindu-se la circumstanțele cauzei şi la comportamentul participanților la proces cu titlu secundar, consideră că o simplă constatarea a încălcării dreptului reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

La 14 iulie 2014, Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica, reprezentaţi de avocatul Maxim Belinschi la fel au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că prejudiciul moral în mărime de 1 500 acordat fiecăruia din reclamanţi nu constituie o reparație echitabilă și adecvată suferințelor pe care le-au suportate în sensul art. 6 și art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, suma acordată este derizorie.

Menționează că recurenţii nu poartă nici o vină în legătură cu tergiversarea examinării cauzei civile, însă, culpa cu privire la tergiversarea examinării cauzei civile revine statului în persoana instanțelor judecătorești, din care considerente instanța de apel la emiterea deciziei corect a constatat încălcarea art. 6 din CEDO cu privire la încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei sale, pe când, acordarea în favoarea lor a unei sume simbolice în mărime de 1 500 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru stresurile suportate nu reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat în sensul prevederilor CEDO.

Consideră că prejudiciului moral acordat contravine practicii prestabilite a Curții Europene cu referire la constatarea încălcării art. 6 din CEDO și anume cauza Cravcenco vs Moldova din 15 ianuarie 2008, unde Curtea a constatat încălcarea termenului rezonabil în privința reclamantului și a încasat prejudiciul moral în sumă 3000 euro, cauza Boboc vs Moldovei, cererea nr. 27581/04, fiind constatat încălcarea termenului rezonabil și acordat cu titlu de prejudiciu moral suma de 1 500 euro. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 16 aprilie 2014, a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 06 mai 2014 fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d.

205 Vol. II). Astfel, instanţa de recurs consideră că atît recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, care a depus cererea de recurs la data de 16 iunie 2014, cît și recurenții Dobrovenco Evdochia, Gîsca Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica, care au depus cererea de recurs la data de 14 iulie 2014, s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu prevederile art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina, Buia Rodica, reprezentați de avocatul Maxim Belinschi şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova neîntemeiate şi care urmează a fi respinse, cu menținerea deciziei instanței de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

La caz s-a constatat că Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica, făcând uz de remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată au solicitat constatarea încălcării drepturilor la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemate în judecată a Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL, Scutelnic Vasile cu privire repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, încasarea din contul Ministerului Justiției al RM în beneficiul fiecăruia a prejudiciul moral în mărime a câte de 10 000 lei, cheltuielilor pentru asistenta juridică a câte 1 500 lei, iar în total suma de 9 000 lei, precum și taxa de stat a câte 150 lei pentru fiecare, în total suma de 9 00 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, considerând că la caz nu a fost constatat faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii, iar pretențiile reclamanților se bazează mai mult pe criticile deciziilor instanțelor de apel din 07 iunie 2011 și 18 decembrie 2012 prin care în opinia reclamanților neîntemeiat s-au admis cererile de apel depuse de directorul Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL – Scutelnic Vasile.

Judecând apelul declarat de către Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia admiterii apelului, casării hotărârii primei instanţe şi emiterii unei noi hotărâri de admiterea parțială a acțiunii, constatînd încălcarea dreptului reclamanților la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemate în judecată a Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL scutelnic Vasile cu privire repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, și încasînd din contul statului prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica prejudiciul moral în mărime de 1 500 lei pentru fiecare, iar în rest respingînd acţiunea ca fiind neîntemeiată.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs remarcă că Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Iar în sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională celeritatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres. Însă, codul de procedură civilă cuprinde un şir de norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor. În conformitate cu art. 4 CPC, sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.

Iar, art. 192 alin. (1) CPC, indică că pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Perioada de judecare care urmează a fi luată în consideraţie la caz. Din materialele pricinii se constată cu certitudine că la data de 14 aprilie 2010, Evdochia Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica au depus cerere de chemare în judecată împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost examinată în fond de către prima instanță de 2 ori, în ordine de apel de două ori, în ambele cazuri fiind restituită spre rejudecare în prima instanță din motivul examinării în lipsa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul data și ora ședinței de judecată (f. d. 52-55 Vol. II), iar în prezent pricina se află în curs de examinare în prima instanţă pentru a treia oară, ne fiind, astfel, pronunţată pe marginea acestui caz o hotărîre definitivă şi irevocabilă. Astfel, la caz se constată că pricina la cererea de chemare în judecată înaintată de Evdochia Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica au depus cerere de chemare în judecată împotriva directorului Sanatoriului „Nufărul Alb” SRL cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată se află în curs de examinare timp de 4 ani.

Perioada de referinţă asupra cărei se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se invocă a fi începând cu 23 iulie 2010 de la data admiterii de către Judecătoria Cahul a acţiunii şi pînă în prezent. În această ordine de idei, perioada care urmează a fi luată în consideraţie în speţa dată este de mai bine de 4 ani. Ca urmare a informaţiei relatate şi celei conţinute în raportul prezentat Ministerului Justiţiei de către Judecătoria Cahul, instanţa de recurs notează că caracterul rezonabil al duratei procesului trebuie evaluat în lumina circumstanţelor cauzei, în special a criteriilor de apreciere a termenului rezonabil de judecare a pricinii cum sunt: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor, precum şi miza (interesul) pentru reclamant (a se vedea, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, §43, ECHR 2000-VII şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/12, 15 ianuarie 2008). Complexitatea cauzei.

Din punct de vedere a complexităţii, Colegiul nu consideră că această cauză este dificilă factologic sau juridic, nu necesită o muncă juridică vastă, fiind una medie de complexitate, având în vedere subiecţii în proces, obiectul litigiului, materialul probator, raportul de expertiză şi cadrul legal în baza cărui urma a fi verificată legalitatea actelor juridice contestate. Comportamentul părţilor. În ceia ce priveşte conduita autorităţilor naţionale, Colegiul notează că, judecarea cauzei a derulat cu mai multe omisiuni şi încălcări procedurale din partea instanţelor de judecată, inclusiv multiplele amânări ale şedinţelor de judecată şi din cauza neprezentării a participanţilor la proces, ce au dus la întârzieri nejustificate de judecare a cauzei.

Aici se va remarca omisiunea instanţelor de judecată în asigurarea citării legale a participanţilor la proces şi neaplicarea sancţiunilor procedurale întru evitarea tergiversării judecării cauzei din cauza neprezentării participanţilor la proces. La acest capitol, instanţa de recurs va remarca şi existenţa unui număr mare de acte de dispoziţie a instanţelor de judecată, care se constată a fi rezultatul admiterii unor încălcări, dar nu al complexităţii inerente a cauzei în sine.

În situaţii similare, Curtea menţionează că, „chiar dacă nu este în măsură să analizeze calitatea jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti naţionale, ea consideră că, deoarece remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei dispusă ca urmare a erorilor comise de către instanţele judecătoreşti inferioare, repetarea unor astfel de procedee în cadrul unui set de proceduri dezvăluie o deficienţă serioasă în sistemul judiciar” (a se vedea Wierciszewska v. Poland, nr. 41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003, şi Pavlyulynets v. Ukraine, nr.70767/01, § 51, 06 septembrie 2005). Totodată, instanţa de recurs, la acest compartiment remarcă şi faptul că deşi la caz unele amânări ale şedinţelor de judecată se datorează şi acţiunilor recurenţilor- reclamanţilor, ultimii nu se pot considera responsabili pentru perioada examinării cauzei civile, or comportamentul lor, cât şi a reprezentanţilor acestora a fost în limita drepturilor procedurale de care se bucură părţile în proces, întru apărarea intereselor şi drepturilor sale.

Instanţa de recurs menţionează că în sensul Legii enunţate, miza pentru Evdochia Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica în procedura civilă analizată la caz există, or ultimii au pretins la încasarea cheltuielilor de judecată şi a prejudiciului moral cauzat, care a şi constitue obiect al litigiului, al cărui termenul rezonabil de examinare s-a constatat a fi încălcat în speţă.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada examinării cauzei civile, de atitudinea părţilor la judecarea cauzei, de complexitatea ei, precum şi miza (interesul) pentru reclamanţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile, prevăzută de legea naţională şi articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, aspect care generează constatarea acestei încălcări, fapt care atestă corectitudinea soluţiei instanţei de apel în sensul dat.

Având în vedere circumstanţele stabilite, constatând că dreptul Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica a fost încălcat, instanţa de recurs apreciază ca corectă şi soluţia emisă de către instanţa de apel, care s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului pretins a recurenţilor-reclamanţilor, şi anume a cîte 1500 lei pentru fiecare, cu atît mai mult că prin constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei recurentul a primit o satisfacţie capabilă de a compensa în parte prejudiciul moral cauzat.

În această susţinere vine jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru încălcarea termenului rezonabil pentru 10 ani. Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei până la 35000 lei.

Sub acest aspect, instanţa de recurs respinge ca lipsită de suport legal susţinerea recurenților Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica cu referire la faptul că cuantumul despăgubirii acordat de instanța de apel este neechitabil şi necorespunzător, deoarece la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanța de apel a dat apreciere condiţiilor de examinare a cauzei civile, ţinînd cont de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant, pe cînd cuantumul prejudiciului moral pretins de către recurenți este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii.

Totodată Colegul apreciază critic și argumentele Ministerului Justiției al RM, precum că reclamanții nu au depus cerere de urgentare a examinării procesului în temeiul art. 192 al. (11) CPC, deoarece reieșind din prevederile normelor legale precitate, orice cauză urmează să fie examinată de către instanța instituită prin lege într- un termen rezonabil, iar faptul că reclamanții nu au depus cerere de accelerare a examinării a pricinii nu justifică încălcarea de către instanță judecătorească a termenului rezonabil la rejudecare cauzei.

Alte argumentele invocate de recurenţii Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica şi Ministerul Justiţiei al RM, în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de instanţele ierarhic inferioare, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră că concluzia instanței de apel cu privire la admiterea parţială a acţiunii este justă, ea avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 CPC.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței CEDO şi anume cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Dreptului Omului, 25 februarie 1995, nr. 2651/1995, unde Curtea a menționat că „…art.6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispozițiile legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că decizia instanței de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica de a menţine decizia instanței de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Dobrovenco Evdochia, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina, Buia Rodica, reprezentați de avocatul Maxim Belinschi.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Evdochiei Dobrovenco, Gîscă Vasile, Selivanova Ludmila, Rotaru Ecaterina, Axentii Galina și Buia Rodica împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă la momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva