2ra-2042/13 — Recuperarea prejudiciului material li moral cauzat prin infracţiune

prima instanţă – I. Rusu dosarul nr. 2ra-2042/13 instanţa de apel – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bîrîiac Anatolie reprezentat de Fediuc Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrîiac Anatolie împotriva lui Gavriliuc Vasile cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Bîrîiac Anatolie şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 29 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 08 decembrie 2010 Bîrîiac Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gavriliuc Vasile cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 decembrie 2009, Gavriliuc Vasile a fost recunoscut vinovat la comiterea infracţiunii prevăzute la art.187 al.2 lit. b, e, f) Codul Penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 unităţi convenţionale, fiind totodată admisă şi acţiunea civilă prin care s-a dispus încasarea prejudiciului material cauzat în sumă de 4340 lei, dânsul figurând ca parte vătămată în procesul dat. Menţionează că deşi sentinţa menţionată a intrat în vigoare prin neatacare, prejudiciul moral adjudecat prin sentinţa de condamnare nu a fost reparat. Susţine că în urma infracţiunii săvârşite de către pârât, i-au fost cauzate suferinţe psihice şi fizice, precum şi prejudicii materiale legate de restabilirea sănătăţii.

În susţinerea poziţiei sale indică prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, care stipulează că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligate să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege şi cel moral, cauzat prin acţiune. Afirmă că valoarea prejudiciului moral sub forma suferinţelor psihice suportat la momentul săvârşirii infracţiunii constituie suma de 50000 lei, suferinţele psihice suportate pe parcursul urmăririi penale legate de citarea sa în calitate de parte vătămată 1 estimează la suma 30000 lei şi prejudiciile morale legate de neexecutarea sentinţei Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 decembrie 2009 estimează la suma de 20000 lei, iar în total 100000 lei.

Menţionează că recuperarea prejudiciului material se referă la cheltuielile privind restabilirea sănătăţii, prin asistenţa medicală ce i-a fost acordată. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, a prejudiciului material privind restabilirea sănătăţii şi cheltuielile de judecată. Pe parcursul dezbaterilor judiciare, Bîrîiac Anatolie a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în mărime de 4304,60 lei, formate din cheltuieli pentru asistenţă juridică, cheltuieli de transport şi alte cheltuieli aferente litigiului dat. Ulterior, Bîrîiac Anatolie a mai depus o cererea de concretizare a cerinţelor, solicitînd încasarea din contul lui Gavriliuc Vasile în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, a prejudiciului material în mărime de 3184 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a indicat că recuperarea prejudiciului moral constituie suma de 50000 lei, pentru repararea suferinţelor psihice suportate în urma atentării pârâtului la integritatea sa fizică şi psihică, suma de 30000 lei, pentru repararea suferinţelor fizice suportate ca urmare a agravării sănătăţii sale şi suma de 20000 lei pentru recuperarea suferinţelor cauzate ca urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti în vederea achitării prejudiciului material. Susţine că valoarea prejudiciului material se confirmă prin asistenţă medicală ce i-a fost acordată în legătură cu traumatismul cranio-cerebral şi acutizarea bolilor existente, a cărei valoare totală este 3184 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare, Bîrîiac Anatolie şi-a concretizat cerinţele în partea cheltuielilor de judecată, solicitînd, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată în mărime de 6093,83 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Bîrîiac Anatolie a mai depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în mărime de 4605,69 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 150000 lei, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 29 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasat din contul lui Gavriliuc Vasile în beneficiul lui Bîrîiac Anatolie suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 4704,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, s-a încasat din contul lui Gavriliuc Vasile în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Bîrîiac Anatolie şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 22 aprilie 2013, Bîrîiac Anatolie reprezentat de Fediuc Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri şi dispunerea încasării din contul intimatului în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 4605,69 lei, a prejudiciului moral cauzat în urma infracţiunii în mărime de 90000 lei, a prejudiciului moral cauzat ca urmare a tergiversării examinării cauzei în mărime de 50000 lei şi încasarea integrală a tuturor cheltuielilor de judecată suportate. 2 În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerându-le ilegale şi neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi cu aprecierea probelor arbitrar.

Menţionează că prima instanţă a dat o apreciere arbitrară faptului că între acţiunile intimatului privind aplicarea loviturilor asupra capului şi corpului său şi între tratamentul ce i-a fost administrat în legătură cu comoţia cerebrală şi acutizarea bolilor cronice nu există legătură cauzală. Mai mult că intimatul a avut posibilitate să dovedească contrariul poziţiei invocate mai sus, deşi a solicitat instanţei numirea unei expertize medico-legale, intimatul nu şi-a realizat acest drept, neachitând taxa pentru efectuarea acesteia, drept motiv pentru care instanţa de fond în mod nejustificat a respins capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului material. De asemenea invocă că prima instanţă nu s-a expus asupra capătului de cerere cu privire la recuperarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei ca urmare tergiversării examinării cauzei, eroare ce nu a fost corectată nici de instanţa de apel.

Consideră că legea nu interzice repararea prejudiciului moral cauzat prin tergiversarea cauzei, prin înaintarea unei asemenea cerinţe în aceeaşi cauză. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bîrîiac Anatoli reprezentat de Fediuc Valentin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată şi susţinute pe parcursul examinării cauzei, cărora a fost dată o apreciere corespunzătoare de către instanţele ierarhic inferioare.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bîrîiac Anatolie reprezentat de Fediuc Valentin asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bîrîiac Anatolie reprezentat de Fediuc Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Bîrîiac Anatolie reprezentat de Fediuc Valentin se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4