2ra-3553/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: N.Mazur dosarul nr. 2ra-3553/14 instanţa de apel: S.Arnaut, A.Minciuna, Iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Corotcov Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corotcov Mihail către SRL „Damicom” privind repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Corotcov Mihail, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 11 aprilie 2013, c o n s t a t ă La 27 noiembrie 2012, reclamantul Corotcov Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Damicom” privind repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, a invocat reclamantul că, la 15 mai 2009 a procurat un perforator de marca „BORD” cu termenul de garanţie 36 luni. La 26 aprilie 2010 s-a adresat către pîrît cu cererea de a-şi executa obligaţia de garanţie şi de a repara perforatorul menţionat. Cu toate acestea pîrîtul a refuzat să-şi execute obligaţiile. La aceeaşi dată perforatorul de marca „BORD” a fost reparat din contul reclamantului. La aceeaşi dată a expediat pîrîtului o cerere prealabilă privind anularea refuzului de reparare a perforatorului de marca „BORD”. La data de 11.05.2010 Directorul general S.R.L. „Damicom” SC a emis o rezoluţie în adresa reclamantului în care a menţionat de a întoarce reparaţia pe garanţie în sumă de 237 lei, adică a recunoscut că nu a fost întemeiat refuzul din 26.04.2010.

La data de 14 mai 2010 banii pentru reparaţia perforatorului de marca „BORD” i-au fost restituiţi. A mai invocat că, la aceiaşi dată s-a adresat către pîrît cu propunerea de a-i fi reparat prejudicial moral. La data de 09 iulie 2012 Directorul general al S.R.L. „Damicom” SC i-a promis că la data de 12 iulie 2010 i se va înmîna un burghiu ca recompensă a prejudiciului moral. La data menţionată, prezentîndu-se conform înţelegerii respective, i s-a refuzat în eliberararea burghiului promis. La data de 06 mai 2011 a primit răspuns în scris de la reprezentantul S.R.L. „Damicom” SC unde acesta recunoaşte integral cerinţa reclamantului privind repararea prejudiciului 1 moral. La data de 16 mai 2011 s-a adresat către S.R.L “Damicom” SC cu un demers prin care a solicitat fotocopia actelor la care pîrîtul s-a referit în răspunsul din data de 06 mai 2011, însă nu a primit nici o copie fapt ce i-a cauzat un imens prejudiciu moral.

Solicită determinarea de către instanţă a caracterului şi gravităţii prejudiciului moral, a obliga pîrîtul să compenseze dauna morală în echivalent bănesc, de a încasa cheltuielile de judectă din contul pîrîtului. La 14 februarie 2013 a indicat că dauna morală îi este provocată prin refuzul neîntemeiat de a-i fi reparat perforatorul în termenul de garanţie precum şi prin refuzul de a comunica în scris cu el. A aprecia valoarea prejudiciului moral la suma de 250 mii lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă în parte, s-a încasat de la SRL „Damicom” în beneficiul lui Corotcov Mihail prejudicial moral în mărime de 200 lei. Ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 16 aprilie 2013, Corotcov Mihail a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 aprilie 2013, cu emiterea unei noi hotărîrii de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013 s-a respins apelul declarat de către Corotcov Mihail, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 11 aprilie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, prin conţinutul cererii de chemare în judecată (f.d. 2-5) s-a stabilit cu certitudine că apelantul a solicitat: stabilirea de către instanţă a prejudiciului moral provocat prin lezarea dreptului la reparare gratuită a defecţiunii bunului aflat în perioada de garanţie, încasarea prejudiciului respectiv de la pîrît în beneficiul său prin echivalent bănesc precum şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii.

Prin conţinutul procesului verbal de judecare a pricinii din 14 februarie 2013 (f.d. 52) instanţa de apel a stabilit cu certitudine că, apelantul/ reclamantul şi-a completat obiectul acţiunii şi a indicat că prejudiciul moral suportat a fost provocat şi de absenţa răspunsului la cererea prealabilă pe care a expediat-o în adresa intimatului la data de 26 aprilie 2010, solicitînd astfel încasarea prejudiciului moral în sumă de 250 000 lei. Astfel, deoarece potrivit prevederilor legale (art. 372 CPC), în cererea de apel nu poate fi modificat temeiul acţiunii sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii, avînd în vedere că în cererea de apel înaintată apelantul, contrar prevederilor legale încearcă să-şi mărească ilegal cuantumul pretenţiilor, precum şi să adauge noi temeiuri ale acţiunii, instanţa de apel a considerat necesar de a lăsă fără examinare pretenţiile formulate de apelant care depăşesc limitele celor formulate faţă de instanţa de fond.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1), (3) şi (6) consumatorul este în 2 drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul. Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul: a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen; b) duratei de acţionare - la produsele de folosinţă îndelungată; c) a 2 ani - la produsele pentru care nu e prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de funcţionare. Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă dovada prejudiciului.

În conformitate cu prevederile art. 1423 alin. (1) şi (2) CC al RM mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, din considerentul că prin acţiunile sale concludente, intimatul a recunoscut egalitatea refuzului de înlăturare gratuită a defecţiunilor apărute în perioada de garanţie la rerforatorul de marca „BORD”, deoarece la materialele dosarului apelantul nu a prezentat rrobe care să demonstreze intensitatea suferinţelor fizice şi psihice provocate prin inacţiunile SRL “Damicom”, colegiul apreciază că instanţa de fond corect a apreciat că suma de 200 lei este suficientă pentru a compensa suferinţele psihice suportate de apelant în urma refuzului ie a înlătura gratuit defecţiunile apărute la perforatorul menţionat precum şi de omisiunea acestuia de a răspunde la scrisorile consumatorului. Pentru aceste motive colegiul apreciază că pretenţia apelantului referitor la compensarea prejudiciului moral în valoare de 250000 lei este nefondată.

La 27 octombrie 2014 Corotcov Mihail, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Corotcov Mihail, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Corotcov Mihail, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Corotcov Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Corotcov Mihail, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5