2rac-489/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2rac-489/13 instanţa de apel: N. Budăi, N. Cernat, A. Pahopol ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Transneogrup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „DVS Service” SRL împotriva SRL „Transneogrup” privind încasarea datoriei şi cererea reconvenţională depusă de către SRL „Transneogrup” împotriva „DVS Service” SRL privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL „Transneogrup”, admis parţial apelul declarat de către „DVS Service”, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 21 decembrie 2012 în partea respingerii cererii iniţiale, cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 29 noiembrie 2011 „DVS Service” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transneogrup” privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 08.09.2009 între întreprinderile „DVS Service” SRL şi SRL „Transneogrup” a fost încheiat contractul Nr. 126/09 privind paza averii de către pupitru centralizat de pază. Conform, datelor evidenţei contabile ale reclamantului, s-a format datoria pîrîtului în perioada 01.01.2009 şi pînă la 01.01.2010 în sumă de 5451,83 lei.

În perioada ianuarie - decembrie 2010 pîrîtului au fost prestate serviciile privind paza averii de către pupitru centralizat de pază la suma totală 7130,12 lei, ce se probează prin facturile fiscale: WT1621428 din 25.01.2010 la suma 600,30 lei; WT1621268 din 22.02.2010 la suma 612,87 lei; WT1621720 din 23.03.2010 la suma 597,93 lei; WT1621958 din 26.04.2010 la suma 604,24 lei; RX2383236 din 24.05.2010 la suma 613.48 lei; RX2383482 din 23.06.2010 la suma 618,03 lei; WT1881230 din 28.07.2010 la suma 590,60 lei; WT1881394 din 24.08.2010 la suma 592,19 lei; 1 CN0243043 din 22.09.2010 la suma 583,68 lei; CN0243320 din 27.10.2010 la suma 569,30 lei; CN0243573 din 23.11.2010 la suma 573,49 lei; CN0243840 din 16.12.20101a suma 574,01 lei.

Indică că în anul 2010 pîrîtul a achitat doar suma de 4900 lei. În total datoria la data de 31.12.2010 constituia suma de 7681,95 lei. În perioada ianuarie-august 2011 pîrîtului au fost prestate serviciile privind paza averii de către pupitru centralizat de pază la suma totală de 4517,86 lei ce se probează cu facturile fiscale: CN0561107 din 25.01.2011 la suma 578,98 lei; CN0561382 din 22.02.2011 la suma 579,84 lei; CN0561657 din 23.03.2011 la suma 574,08 lei; CN0561949 din 28.04.2011 la suma 554,40 lei; FA0184248 din 24.05.2011 la suma 566,40 lei; FA0184539 din 22.06.2011 la suma 807,36 lei; FA0184823 din 21.07.2011 la suma 312,00 lei; FA0483114 din 23.08.2011 la suma 544,80 lei. În anul 2011 pîrîtul a achitat suma de 2830 lei.

Datoria pîrîtului pentru anul 2011 a constituit: 1687,86 lei= (4517,86 lei - 2830 lei). Menţionează că datoria finală constituie 9369,81 lei = (7681,95+1687,86). Mai arată reclamantul că conform pct. 11.1. al contractului, Beneficiarul achită serviciile conform pct. 10.1 a prezentului contract pentru luna curentă în mărime de 100% pînă în ultima zi alunii, prin transfer pe contul Pazei. Pîrîtului i-a fost expediată reclamaţia privind achitarea datoriei, pe care a primit-o la data de 18.11.2011, la care nu a dat răspuns. Solicită încasarea de la pîrît a datoriei în sumă de 9369,81 lei şi restituirea cheltuielilor de judecată. Cu referire la cererea reconvenţională, consideră că, a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

Reprezentantul SRL „Transneogrup”, nu a recunoscut acţiunea de bază şi la data de 12.10.12 (f.d. 60), a depus cerere reconvenţională împotriva „DVS Service” SRL privind încasarea prejudiciului. În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că, între părţile litigiului au avut loc relaţiile contractuale legate de prestarea serviciilor de pază a obiectivului din str. M. Cibotari 28 mun. Chişinău, în baza contractelor nr. nr.38/11-05 din 01.11.2005 şi nr. 126/09 din 08.09.2009. Prejudiciul material cauzat de pîrît decurge din executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de către pîrît, precum şi din acţiunile de samavolnicie ale angajaţilor acestuia. Menţionează că conform contractului nr. 38/11-05 din 01.11.2005, şi a celui încheiat la data de 08.09.2009, „DVS Service” SRL s-a obligat să asigure la obiectivul „Transneogrup” SRL reacţionarea operativă la semnalul „alarmă” şi prevenirea încălcării ordinii publice în cadrul obiectivului.

La data de 31 ianuarie 2009, colaboratorii „DVS Service” SRL fiind chemaţi la sediul „Transneogrup” SRL, n-au îndeplinit sarcina , ce le revenea, de prevenire a 2 încălcării ordinii publice, ceea ce a dus la prejudicierea companiei SRL „Transneogrup”. Astfel, într-o situaţie de conflict, colaboratorii „DVS Service” SRL au permis scoaterea din încăperea reclamantului a bunurilor (mobila şi tehnica de oficiu), care aparţineau locatarului încăperii SRL „Pariuri Sportive” şi care au fost reţinute legal de SRL „Transneogrup” în valoare proporţionată datoriei, pînă la achitarea de către locatar a sumei restante pentru chiria şi serviciile comunale. Datorită inacţiunilor pazei, reprezentanţii SRL „Pariuri Sportive” în mod samavolnic au reuşit să scoată bunurile sale din încăpere, neachitînd suma restantă a datoriei contractuale de 7757,92 lei.

Ulterior, SRL „Transneogrup” s-a adresat cu o acţiune în instanţa de judecată, suma datoriei SRL „Pariuri Sportive” fiind confirmată prin hotărîrea Judecătoriei Economice de circumscripţie din 26.09.2009 şi a constituit 9337,92 lei (împreună cu cheltuielile de judecată). A fost iniţiată procedura de executare silită a titlului executoriu la data de 15.10.2009, care a fost încetată prin restituirea documentului executoriu pe motivul imposibilităţii de executare. Pînă în prezent datoria companiei SRL „Pariuri Sportive” faţă de SRL „Transneogrup” nu a fost recuperată. Consideră că, prejudiciul dat urmează a fi pus în sarcina companiei de pază „DVS Service” SRL, care n-a asigurat respectarea ordinii publice, obligaţia asumată prin contractul încheiat.

Faptele expuse mai sus îşi găsesc confirmare în scrisoarea nr. 5 din 09.02.2009 şi explicaţia anexată a colaboratorului „DVS Service” SRL. La etapa încheierii contractului nou între părţile litigiului (contractul nou a fost încheiat la data de 08.09.2009), prin scrisoarea nr. 165 din 07.09.2009 reclamantul SRL „Transneogrup” a refuzat achitarea datoriei restante faţa de „DVS Service” SRL pînă la stingerea datoriei SRL „Pariuri Sportive” faţa de „Transneogrup” SRL. Necătînd la acest fapt, părţile au reîncheiat contractul şi au ajuns la o înţelegere verbală că „DVS Service" SRL nu va pretinde la datoria indicată pînă la stingerea datoriei de către SRL „Pariuri Sportive”.

În combaterea obiecţiilor cu privire la expirarea termenului de prescripţie, indică că, despre încălcarea dreptului său SRL „Transneogrup” a aflat la data de 09 septembrie 2010, cînd Oficiul de Executare Soroca a emis încheierea privind restituirea documentului executoriu pe motivul imposibilităţii de executare. Anume la această dată, au survenit urmările prejudiciabile a inacţiunilor pîrîtului, care constă în imposibilitatea recuperării datoriei, din acest moment a început curgerea termenului de prescripţie pentru prejudiciul cauzat de „DVS Service” SRL. Susţine că, prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor sale, pîrîtul i-a prejudiciat în sumă de 9337,92 lei. Totodată, la rezilierea contractului şi încetarea relaţiilor contractuale, colaboratorii „DVS Service” SRL au ridicat ilegal utilajul de semnalizare, care 3 aparţine cu drept de proprietate SRL „Transneogrup”.

Conform p. 2.2. al contractului nr. 38/11-05 din 01.11.2005, mijloacele de semnalizare se instalează din contul Beneficiarului. Ţinînd cont de faptul că, clauzele contractuale nu prevăd expres cui aparţine dreptul de proprietate asupra utilajului de semnalizare conchide că, dreptul de proprietate aparţine SRL „Transneogrup”. Ţinînd cont că utilajul de semnalizare a fost cumpărat demult şi de către proprietarul anterior, în prezent dreptul de proprietate poate fi confirmat de martorul cu care ei s-au achitat (recipisele respective care confirmă predarea banilor acestuia, se anexează). Mai mult, utilajul de semnalizare a fost indicat în actul de primire-predare de la proprietarul anterior către proprietarul prezent al clădirii – SRL „Belfast”.

Pe de altă parte, nu există nici un document care ar demonstra dreptul de proprietate al „DVS Service” SRL asupra utilajului ridicat. Toate aspectele menţionate constituie obiectul cercetării, efectuate de către organele de drept, care pînă în prezent n-au dat aprecierea definitivă acţiunilor ilicite ale „DVS Service” SRL. Refuzul Procuraturii Buiucani în pornirea urmăririi penale, a fost contestat judecătorului de instrucţie, care prin încheierea nr.10-385/11 din 27 decembrie 2011 a admis plîngerea SRL „Transneogrup”, a restituit materialele cu obligarea procurorului de a efectua un control suplimentar pe acest caz, astfel punînd la îndoială dreptul de proprietate al „DVS Service” SRL asupra utilajului de semnalizare şi respectiv legalitatea acţiunilor pîrîtului.

Valoarea medie a utilajului ridicat în mod ilegal de către „DVS Service” SRL constituie 5000 lei, această sumă urmează a fi încasată de la pîrît cu titlu de prejudiciul. Prin urmare suma totală a prejudiciului cauzat constituie 14337,92 lei, pe care o solicită a fi încasată de la pîrît. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21.12.2012, cererea de chemare în judecată a „DVS Service” SRL împotriva SRL „Transneogrup” încasarea datoriei şi cererea reconvenţională depusă de către SRL „Transneogrup” împotriva „DVS Service” SRL privind încasarea prejudiciului, au fost respinse ca fiind neîntemeiate. La 04.01.2013, a fost declarat apel de către reprezentantul „DVS Service” SRL, care solicită admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii iniţiale cu respingerea cererii reconvenţionale.

La 14.01.2013, a fost declarat apel de către reprezentantul SRL „Transneogrup” SRL, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii reconvenţionale şi respingerea cererii iniţiale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013 a fost admisă cererea de apel depusă de către „DVS Service”. S-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei 4 Buiucani, mun. Chişinău din 21 decembrie 2012, numai în partea admiterii cererii iniţiale depuse de „DVS Service” SRL, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de „DVS Service” SRL împotriva SRL „Transneogrup” privind încasarea datoriei, s-a admis.

S-a încasat de la SRL „Transneogrup” în beneficiul „DVS Service” SRL suma datoriei în mărime de 9369,81 lei, taxa de stat în mărime de 484,50 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că reieşind din materialele cauzei civile, incontestabil confirmă prezenţa unei datorii a SRL „Transneogrup” către „DVS Service” SRL în sumă de 9369,81 lei, care rezultă din contractul nr. 126/09 privind paza averii de către pupitru centralizat de pază şi facturile de prestare a serviciilor, datoria fiind bazată în aspect de drept pe prevederile art. 572 alin. (2); 514; 970, 971 Cod civil, precum şi pct. 10.1 a prezentului contract invocat mai sus.

Totodată, instanţa de apel a constatat că, în referinţa prezentată, pîrîtul nu neagă existenţa datoriei în mărime de 9369,83 lei, însă prin scrisoare nr. 165 din 07.09.2009 pîrîtul refuză achitarea datoriei restante faţă de „DVS Service” SRL, invocînd drept condiţie că, firma SRL „Pariuri Sportive” urmează să stîngă datoria sa faţă de „Transneogrup” SRL. Astfel, instanţa de fond a ignorat acest fapt invocînd greşit că reclamantul nu a probat datoria. La materialele pricinii au fost anexate facturile fiscale pe anul 2009, 2010 şi 2011 care atestă prestarea serviciilor de pază. Or, factura fiscală constituie un formular tipizat de document primar cu regim special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat în modul stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile (art. 93 alin. 16 Cod Fiscal).

Pe facturile fiscale prezentate de către reclamant în confirmarea prestării serviciilor de pază, în rîndul 17 al fiecărei facturi fiscal este semnătura şi ştampila „Transneogrup” SRL, care confirmă faptul beneficierii de serviciile de pază, care au fost prestate de „DVS Service” SRL. Avînd în vedere cele expuse, instanţa de apel a considerat acţiunea depusă de către SRL „DVS Service” întemeiată şi care a fost admisă, cu încasarea de la „Transneogrup” SRL în beneficul SRL „DVS Service” a datoriei în sumă de 9369,81 lei. Cu referire la cererea de apel depusă de către „Transneogrup” SRL, instanţa de apel a considerat-o neîntemeiată. Or, „Transneogrup” SRL nu a prezentat dovezi ce ar face dovada vinovăţiei imputabile reclamantului-pîrît în prejudicierea acestuia, de asemenea nu s-a stabilit legătura cauzală între acţiunile reclamantuluipîrît şi consecinţele survenite.

Datoria SRL „Pariuri Sportive” faţă de „Transneogrup” SRL rezultă din neexecutarea obligaţiilor contractuale avute loc între aceste părţi, în baza unui contract de locaţiune, însă „DVS Service” SRL nu este parte a acestui contract şi respectiv, în sarcina lui nu poate fi pusă vina pentru neexecutarea obligaţiilor 5 asumate de către una din părţile contractante, la caz, pentru neachitarea plăţilor de locaţiune de către SRL „Pariuri Sportive”. Instanţa de apel a mai menţionat că opinia reclamantului că, odată ce „DVS Service” SRL s-a obligat să asigure la obiectivul „Transneogrup” SRL reacţionarea operativă la semnalul „alarmă” şi să prevină încălcării ordinii, la data de 31 ianuarie 2009, cînd au fost scoase obiectele, colaboratorii „DVS Service” SRL erau obligaţi să nu permită proprietarului să scoată bunurile mobile în suma restantă a datoriei contractuale de 7757,92 lei - este lipsită de suport legal.

Or, în lipsa unei hotărîri de judecată, „DVS Service” SRL nu a fost în drept să interzică proprietarului să-şi ridice bunurile personale. Mai arată instanţa de apel că hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie, adoptată la 26.09.2009, prin care a fost admisă acţiunea SRL „Transneogrup” către SRL „Pariuri Sportive” cu privire la încasarea restanţei la plata de locaţiune, la care face referire SRL „Transneogrup” ţine de încasarea datoriei în baza contractului şi nu de prejudiciul cauzat de către „DVS Service” SRL. Cu referire la cererea de încasare a 5000 lei, costul utilajului de semnalizare, instanţa de apel consideră că cerinţa dată nu a fost probată de către reclamant. Astfel, instanţei de judecată nu i-a fost prezentat nici un act justificativ care ar demonstra dreptul de proprietate al „DVS Service” SRL asupra utilajului ridicat.

Or, dreptul de cere revindecarea unui bun îl deţine numai proprietarul acestui bun. Din considerentele enumerate instanţa de apel consideră pasibil de respins apelul declarat de SRL „Transneogrup”. La 21 mai 2013 SRL „Transneogrup” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea iniţială depusă de SRL „DVS Service” să fie respinsă, iar acţiunea reconvenţională să fie admisă. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis hotărîrile nominalizate cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, fapt ce a dus la pronunţarea unor hotărîri ilegale şi neîntemeiate.

Mai invocă că instanţa de apel eronat au aplicat prevederile art. 970 Cod civil, deoarece din dispoziţiile normei reiese, că plata se efectuează pentru servicii, iar, dacă serviciile nu au fost prestate în modul corespunzător, ce a adus la prejudiciul beneficiarului, plata pentru aceste servicii nu poate fi efectuată. „DVS Service” SRL n-a îndeplinit obligaţiile sale ce decurg din contractul nr. 38/11-05 din 01.11.2005, şi anume n-a executat în mod adecvat obligaţia să asigure la obiectivul „Transneogrup” SRL reacţionarea operativă la semnalul „alarmă” şi prevenirea încălcării ordinii publice în cadrul obiectivului. 6 Motivele date sunt suficiente pentru neachitarea de către SRL „Transneogrup” serviciilor prestatorului, care nu au fost acordate şi mai mult ca atît au produs prejudiciul material în suma de 9337,92 lei.

Ţînînd cont de acest fapt compania „DVS Service” SRL nu poate pretinde la încasarea datoriei care chiar şi este mai mică decît prejudiciu adus companiei SRL „Transneogrup”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Transneogrup”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Transneogrup”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate 7 în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Transneogrup” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Transneogrup”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 8