2rac-498/13 — Încasarea datoriei. Repararea prejudiciului

prima instanţă: M. Diaconu dosar nr. 2rac-498/13 instanţa de apel: N. Budăi, Iu. Cimpoi, S. Caitaz DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup”, în pricina civilă la acţiunea iniţială formulată de către întreprinderea cu capital străin „Cargo-Partner”, societate cu răspundere limitată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup” cu privire la încasarea datoriei şi acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup” împotriva întreprinderii cu capital străin „Cargo-Partner”, societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013, prin care a fost repusă societatea cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup” în termenul de apel şi a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Tiaxim- Grup”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 19 decembrie 2012, prin care acţiunea iniţială a fost admisă integral, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 17 octombrie 2011, reclamanta ÎCS „Cargo-Partner” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Tiaxim-Grup” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta ÎCS „Cargo-Partner” SRL a indicat că, a prestat servicii de transport pîrîtei, iar ultima refuză să achite costul serviciilor conform contractului nr. 445 din 10 martie 2011, invocînd diferite motive. A mai indicat că, toate încercările de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul apărut au eşuat, fapt ce a generat prezenta adresare în justiţie.

Reclamanta ÎCS „Cargo-Partner” SRL a solicitat încasarea din contul pîrîtei SRL „Tiaxim-Grup” în folosul reclamantei a sumei de 57499,62 lei cu titlu 1 de datorie contractuală pentru serviciile de expediţie, precum şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de 1725 lei. La data de 10 februarie 2012, reclamanta-pîrît SRL „Tiaxim-Grup” a înaintat acţiune reconvenţională împotriva ÎCS „Cargo-Partner” SRL cu privire la repararea prejudiciului. În motivarea cerinţelor înaintate, a indicat că, din cauza încălcării obligaţiunilor de către reclamanta ÎCS „Cargo-Partner” SRL la transportarea mărfii, s-au rupt cutiile de ambalaj, iar borcanele metalice - 3264 unităţi, în care era produsul finit - fruct ananas conservat, au fost ruginite, astfel nu au putut fi comercializate.

Reclamanta-pîrît SRL „Tiaxim-Grup” a solicitat încasarea de la ÎCS „Cargo-Partner” SRL a sumei de 51132,32 lei, care este costul încărcăturii (mărfii) avariate, a pagubei suportate, a venitului ratat, precum şi costul taxelor vamale la importul de mărfuri. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2012 acţiunea ÎCS „Cargo-Partner” SRL a fost admisă integral. A fost încasat de la SRL „Tiaxim-Grup” în beneficiul ÎCS „Cargo-Partner” SRL cu titlu de datorie pentru serviciile de expediţie - suma de 57499,62 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - suma de 1725 lei, pentru servicii de asistenţă juridică - suma de 2500 lei, iar, în total suma de 61724,62 lei. A fost respinsă acţiunea reconvenţională, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013 a fost repusă SRL „Tiaxim-Grup” în termenul de apel şi a fost respins apelul declarat de SRL „Tiaxim-Grup”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 19 decembrie 2012. Invocînd netemeinicia şi ilegalitatea deciziei enunţate, recurenta SRL „Tiaxim-Grup”, la data de 01 august 2013, în termen legal, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii reconvenţionale. În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că, la emiterea actelor de dispoziţie, instanţele de judecată ierarhic inferioare au încălcat normele de drept material, manifestată prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, precum şi prin interpretarea eronată a legii.

În acest context, recurenta SRL „Tiaxim-Grup” a menţionat că, instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au dat aprecierea corespunzătoare actului de primire-predare semnat de părţi, care confirmă deteriorarea mărfii în raport cu prevederile legale, din care rezultă că, intimata ÎCS „Cargo-Partner” SRL poartă răspundere pentru integritatea încărcăturii. În continuare, recurenta a indicat că, instanţele de judecată în mod eronat au concluzionat în favoarea necesităţii demonstrării prejudiciului efectiv prin nimicirea mărfii. De asemenea, instanţele de judecată au interpretat eronat normele de drept material, care reglementează determinarea cuantumului prejudiciului cauzat de 2 cărăuş, prin indicarea despre necesitatea prezentării de către recurentă a dovezii costurilor de reambalare a mărfurilor deteriorate.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Verificînd argumentele recursului, coroborat circumstanţelor de drept pe care este întemeiată decizia instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, instanţa de apel a dat apreciere corectă pretenţiilor deduse judecăţii, circumstanţelor de fapt stabilite, în rezultat, în mod legal şi întemeiat, a menţinut hotărîrea primei instanţe.

În şedinţa de judecată, s-a stabilit că, prin acţiunea iniţială intentată, intimata ÎCS „Cargo-Partner” SRL a solicitat încasarea din contul recurentei SRL „Tiaxim-Grup” în folosul intimatei a sumei de 57499,62 lei cu titlu de datorie contractuală pentru serviciile de transport, precum şi cheltuielile de judecată în mărime de 1725 lei. Iar, prin acţiunea reconvenţională înaintată, recurenta SRL „Tiaxim-Grup” a solicitat încasarea de la intimata ÎCS„Cargo-Partner” SRL în folosul recurentei a sumei de 51132,32 lei, cu titlu de prejudiciu material. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii integrale a acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale.

Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de fond a reţinut că, serviciile de expediţie au fost executate pe deplin de către intimata ÎCS „Cargo-Partner” SRL, avînd ca confirmare actele cauzei (CMR, declaraţii vamale, factura fiscală). Iar, recurenta SRL „Tiaxim-Grup” nu a prezentat probe veridice, care ar confirma că, marfa parţial deteriorată a fost nimicită. Aceeaşi soluţie a fost reţinută şi de către instanţa de apel. Însă, suplimentar a mai indicat despre temeinicia repunerii SRL „Tiaxim-Grup” în termenul de apel. Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, serviciile de transport au fost efectuate în volum deplin de către ÎCS „Cargo-Partner” SRL, iar SRL „Tiaxim- Grup” nu şi-a respectat obligaţia de plată a sumei de 57499,62 lei pentru serviciul prestat.

De asemenea, instanţa de apel a stabilit faptul deteriorării parţiale a 3264 de cutii de conserve de ananas, precum şi vina prezumată a transportatorului. Cu toate acestea, SRL „Tiaxim-Grup” nu a prezentat probe concludente cu privire la faptul suportării efective a prejudiciului de 51132,32 lei. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră legală şi întemeiată soluţia instanţelor de judecată, rezultată din justa interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs a reţinut că, la data de 28 octombrie 2009, între ÎCS „Cargo-Partner” SRL şi SRL „Tiaxim-Grup” a fost încheiat contractul de transport şi expediţie nr. 28/10, în temeiul căruia, în termeni generali, ÎCS „Cargo-Partner” SRL s-a obligat să presteze SRL „Tiaxim-Grup” servicii de transport internaţional (pe cale rutieră, maritimă, aeriană şi mixtă), iar SRL „Tiaxim-Grup” s-a obligat să plătească preţul serviciilor prestate în decurs de 7 zile lucrătoare din momentul înaintării facturii de plată (f.d. 41-42).

Este de menţionat că, întru executarea contractului din 28 octombrie 2009, la data de 10 martie 2011, între ÎCS „Cargo-Partner” SRL şi SRL „Tiaxim-Grup” a fost încheiat contractul-cerere de transport nr. 445, în temeiul căruia „V&K Pineapple Canning Co” LTD, cu sediul în Tailanda, s-a obligat să livreze către SRL „Tiaxim-Grup” mărfuri, ananas conservat, cu masa de 43070,00 kg, iar ÎCS „Cargo-Partner” SRL s-a obligat să asigure transportarea mărfurilor de la expeditor - Tailanda către destinatar Republica Moldova, în schimbul unui preţ de 57499,62 lei, (f.d.10).

În cadrul judecării pricinii, de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, s-a constatat cu certitudine că, potrivit actului semnat de către reprezentanţii SRL „Tiaxim-Grup”, ÎCS „Cargo- Partner” SRL şi SRL „Tambur Prim”, descărcarea încărcăturii a avut loc la data de 15 aprilie 2011, iar la deschiderea containerului nr. FCIU 3875752 a fost depistată deteriorarea parţială a mărfurilor transportate şi anume a 136 cutii de ambalaj în care erau 3264 de borcane metalice, cu conţinutul ananas conservat, care erau ruginite, (f.d. 108). Din materialele dosarului s-a mai constatat că, recurenta SRL „Tiaxim- Grup” nu a achitat preţul serviciilor recepţionate.

În conformitate cu prevederile art. 980 alin. (1) Cod civil, prin contractul de transport, o parte (cărăuş, transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită. Dispoziţia art. 985 alin. (1) Cod civil statuează precum că, pentru transportarea pasagerului şi bagajelor sau a încărcăturii, se plăteşte taxa de transport convenită prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Conform pct. 3.1 din contractul de transport şi expediţie nr. 28/10 din 28 octombrie 2009, plata se efectuează prin transfer în temeiul contractului-cerere de transport, în termen de 7 zile lucrătoare din momentul prezentării de către expeditor a facturii spre plată.

Potrivit art. 572 alin. (2) Cod civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Avînd în vedere circumstanţele esenţiale ale pricinii în raport cu normele legale sus-indicate, instanţa de recurs notează că, instanţele de judecată corect au determinat raportul material litigios între părţi. Prin urmare, în sarcina recurentei 4 SRL „Tiaxim-Grup” a fost pusă obligaţia de plată în beneficiul intimatei ÎCS „Cargo-Partner” SRL a datoriei în baza contractului de transport şi expediţie nr. 28/10 din 28 octombrie 2009. Or, materialele cauzei atestă cu certitudine că, serviciile de transport au fost efectuate în volum deplin de către ÎCS „Cargo-Partner” SRL, iar SRL „Tiaxim Grup” nu şi-a respectat obligaţia de plată.

În temeiul prevederilor art. 997 alin. (1) şi (2) Cod civil, la preluarea încărcăturii, cărăuşul este obligat să verifice: corespunderea datelor din scrisoarea de trăsură cu numărul, cantitatea şi semnele coletelor; aspectul exterior al încărcăturii şi al ambalajului; modul de încărcare şi aranjare a încărcăturii în vehicul. Dacă transportatorul nu dispune de mijloacele corespunzătoare pentru a verifica datele menţionate la alin. (1) lit. a), va consemna rezervele sale motivate în scrisoarea de trăsură. De asemenea, trebuie să motiveze rezervele faţă de starea exterioară sau ambalajul încărcăturii. Tot în acest context, potrivit art. 1000 alin. (2) Cod civil, dacă scrisoarea de trăsură nu cuprinde rezervele motivate ale cărăuşului, se prezumă, pînă la proba contrară, că încărcătura şi ambalajul erau, la preluare, în stare bună, iar numărul, cantitatea şi semnele coletelor corespundeau datelor din scrisoarea de trăsură.

În baza prevederilor art. 1007 alin. (1) Cod civil, cărăuşul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parţială ori pentru deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul preluării şi cel al livrării, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare. Cărăuşul este ţinut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor obligaţii contractuale. Mărimea pretenţiei de despăgubire poate fi limitată prin contract.

Totodată, în baza art. 1008 alin. (1) Cod civil, cărăuşul este exonerat de răspundere pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea încărcăturii sau depăşirea termenelor de transportare dacă: acestea se datorează vinovăţiei celui îndreptăţit să dispună de încărcătură; reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii; acestea se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul în care nu au fost provocate de cărăuş; acestea se datorează unui viciu propriu încărcăturii; acestea se datorează perisabilităţii naturale a încărcăturii. Iar norma de la art. 1009 alin. (1) Cod civil prevede că, sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului de livrare se datorează uneia din împrejurările menţionate la art.1008 alin.(1) revine cărăuşului.

Conform prevederilor art. 1015 alin. (1) Cod civil, la deteriorarea încărcăturii, cărăuşul poartă răspundere egală cu diminuarea valorii încărcăturii. Întinderea despăgubirii se determină conform art. 1014 alin. (1), (2) şi (4) Cod civil, care reglementează precum că, dacă, în baza dispoziţiilor din prezenta secţiune, transportatorul trebuie să plătească despăgubiri pentru pierderea totală ori parţială a încărcăturii, despăgubirea se va calcula în funcţie de valoarea încărcăturii la locul şi din momentul preluării. Valoarea încărcăturii se determină în baza preţului de bursă, iar în lipsa unui asemenea preţ, în baza preţului de piaţă, 5 iar în lipsa unor asemenea preţuri, la preţul obişnuit al bunurilor cu aceleaşi caracteristici.

Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs conchide în favoarea temeiniciei soluţiei instanţelor de judecată ierarhic inferioare privind respingerea acţiunii reconvenţionale intentate de către recurenta SRL „Tiaxim-Grup” împotriva intimatei ÎCS „Cargo-Partner” SRL cu privire la repararea prejudiciului material. Or, recurenta SRL „Tiaxim-Grup” nu a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului material suportat, în corespundere cu prevederile art. 118 CPC şi art. art. 1014, 1015 Cod civil. În acest context, instanţa de recurs remarcă că, prin actul nr. 1 din 15 aprilie 2011 s-a constatat deteriorarea parţială a mărfii transportate şi anume a 3264 de borcane metalice, cu conţinutul ananas conservat, care erau afectate de corozie.

Alte probe pertinente şi admisibile (raport de constatare, raport de expertiză), care ar confirma diminuarea valorii mărfii sau imposibilitatea dispunerii de marfa respectivă, nu au fost administrate de către recurenta SRL „Tiaxim-Grup”. Suplimentar la cele enunţate, recurenta SRL „Tiaxim-Grup” nu a prezentat date din evidenţa contabilă privind marfa deteriorată sau date privind nimicirea acesteia. Nu pot fi reţinute înscrisurile prezentate de recurenta SRL „Tiaxim-Grup” privind costul mărfii deteriorate şi taxele vamale suportate. Or, intimata ÎCS „Cargo-Partner” SRL a obiectat în privinţa acestora. Mai mult decît atît, instanţa de recurs apreciază ca fiind neveridice: lista privind preţul mărfii similare celei deteriorate, livrată magazinelor, precum şi lista despre achitarea taxelor vamale, deoarece sînt semnate numai de recurentă, precum şi nu au fost confirmate şi prin alte probe.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 19 decembrie 2012, adoptate în pricina civilă la acţiunea iniţială formulată de către întreprinderea cu capital străin „Cargo-Partner”, societate cu răspundere limitată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Tiaxim-Grup” cu privire la încasarea cheltuielilor de transport şi acţiunea reconvenţională a societăţii cu răspundere limitată „Tiaxim- 6 Grup” împotriva întreprinderii cu capital străin „Cargo-Partner”, societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 7