Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2rac-416/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
25 septembrie 2013
Părțile
SRL Almigor vs SRL Transvio
Pe scurt
Răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei

2rac-416/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V.Boico dosarul nr.2rac-416/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Minciuna DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Almigor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Almigor” către SRL „Transvio” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 03.07.2012 și respinsă acțiunea înaintată, c o n s t a t ă: La 19.04.2011, reclamantul SRL"Almigor" a depus la Judecătoria Economică de Circumscripţie cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transvio" privind încasarea datoriei.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20.09.2011, acţiunea înaintată de către SRL"Almigor" împotriva SRL „Transvio" privind încasarea datoriei a fost transmisă pentru examinare în fond la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în urma raporturilor comerciale stabilite, la 22.10.2009 reclamantul a furnizat pîrîtului cricuri hidraulice în baza facturii fiscale, în sumă totală de 64.644 lei. Faptul recepţionării mărfurilor se confirmă prin semnătura şi ştampila pîrîtului aplicată pe factura fiscală. Pîrîtul a achitat doar parţial costul mărfii livrate, în sumă de 5000 lei. Astfel, suma restantă neachitată constituie 59.644 lei.

În scopul soluţionării amiabile a litigiului, reclamantul a expediat, la 17.02.2011, în adresa pîrîtului o reclamaţie, prin care i-a solicitat achitarea datoriei, însă nu a primit nici un răspuns. Pentru neachitarea în termen a sumei scadente, reclamantul consideră că, în temeiul art.619 CC, pîrîtul este obligat să achite dobînda legală de întîrziere, pe care a calculat-o în sumă de 13.350,64 lei. 1 Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului datoria în mărime de 59.644 lei, dobânda de întârziere - 13.350,64 lei, taxa de stat 9830,30 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03.07.2012, acţiunea depusă de către SRL"Almigor" a fost admisă parţial, s-a încasat de la SRL „Transvio" în beneficiul SRL"Almigor" datoria în mărime de 59 644 lei şi taxa de stat în sumă de 9830,30 lei, iar în total suma de 69 474, 30 lei.

Cerinţele reclamantului de încasare a dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de asistenţă juridică au fost respinse ca fiind neprobate. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL „Transvio”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 03.07.2012 și s-a pronunțat o nouă hotărîre, prin care s-a respins, ca nefondată, acțiunea înaintată de SRL „Almigor”. La 07.06.2013, SRL „Almigor” a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi anume, raporturile juridice între părţile în litigiu nu au sursă în contractul de împrumut, ci în tranzacţia de vînzare-cumpărare, materializat prin factura fiscală KX nr.1418829 din 22.10.2010.

Astfel, consideră că prima instanţă în mod just a reţinut şi a constatat că raportul obligaţional între părţile în litigiu este stabilit prin tranzacţia de cumpărare-vînzare, iar instanţa de apel în mod eronat a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Din materialele dosarului s-a constatat, că SRL"Almigor" a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transvio” privind încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parțiale a acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a ajuns la concluzia de a admite acţiunea parţial şi de a încasa de la pîrît datoria în mărime de 59 644 lei şi taxa de stat în sumă de 9830,30 lei. În şedinţa judiciară s-a constatat prezenţa raporturilor juridice între părţile litigiante, confirmată prin factura fiscală anexată la dosar, potrivit căreia reclamantul a livrat pîrîtului mărfuri, iar acesta le-a recepţionat, obligîndu-se de a achita costul acestora. La fel, făcîndu-se referire la prevederile art.94 CPC, a fost achitată taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Cerinţa privind încasarea dobînzii de întîrziere a fost respinsă, ca fiind neprobată. 2 Instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre privind respingerea integrală a acţiunii. În acest context, instanţa de apel a concluzionat că raporturile obligaţionale între părţile litigiante sunt guvernate de clauzele contractului de împrumut nr.271009V/28.10.2009, conform căruia reclamantul a acordat pîrîtului împrumutul materializat prin marfa livrată, în sumă de 5100 dolari SUA. La caz, termenul de executare a obligaţiei este determinat prin clauzele contractului constituind 4 ani. În situaţia în care reclamantul nu a prezentat instanţei probe concludente şi pertinente în confirmarea faptului că pîrîtul a realizat toată marfa, acesta nu poate cere executarea obligaţiei de către pîrît înainte de termen.

Astfel, reclamantul nu poate cere despăgubiri pentru neexecutarea în termen a obligaţiei. Verificînd legalitatea şi temeinicia deciziei instanţei de apel, coroborat normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către SRL „Almigor” întemeiat, iar decizia instanţei de apel pasibilă de a fi casată cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs notează că, la 22.10.2009 reclamantul a furnizat pîrîtului cricuri hidraulice în baza facturii fiscale seria nr. KX1418829, în sumă totală de 64.644 lei, ceea ce se confirmă prin semnăturile şi ştampilele părţilor aplicate pe factura fiscală (f.d.9).

Conform actului de verificare a decontărilor reciproce, la 25.03.2010, pîrîtul a achitat parţial costul mărfii livrate, în sumă de 5000 lei. Astfel, suma restantă neachitată constituie 59.644 lei (f.d.10). În scopul soluţionării amiabile a litigiului, reclamantul a expediat la 17.02.2011, în adresa pîrîtului o reclamaţie, prin care i-a solicitat achitarea datoriei, însă nu a primit nici un răspuns (f.d.12-14). Reclamaţia a fost recepţionată de către SRL „Transvio” la 18.03.2011, ceea ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.17). Conform prevederilor art.572 alin.(1) şi (2) CC, temeiul executării rezidă în existent unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

Conform prevederilor art.602 alin.(1) CC, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Prin urmare, luînd în consideraţie normele expuse, precum şi faptul că SRL “Transvio” a achitat parţial costul mărfii livrate, instanţa de judecată corect a admis partial acţiunea, încasînd suma datorată în mărime de 59644 lei. La fel, conform prevederilor art.94 CPC, a fost încasată şi suma taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată. Nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel că raporturile obligaţionale între părţile litigiante sunt guvernate de clauzele contractului de împrumut nr.271009V din 28.10.2009.

3 Factura fiscală nr.KX1418829 prin care a fost livrată marfa în valoare de 64644 lei de către SRL „Almigor” şi a fost recepţionată de SRL „Transvio”, este datată cu 22.10.2009, însă contractul de împrumut este datat cu 28.10.2009. În pct.13 al contractului de împrumut nominalizat este indicat că nici un fel de înţelegeri orale, cereri sau garanţii, ce ar afecta prezentul contract de împrumut, în afară de cele, care în întregime au fost expuse în textul prezentului contract, nu sunt. Analizînd conţinutul contractului, se observă că nu este nici o referire la factura fiscală nr.KX1418829 prin care a fost livrată marfa în valoare de 64644 lei la data de 22.10.2009, adică cu 6 zile înainte de încheierea contractului.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că corect prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată parţial şi a încasat de la SRL „Transvio” în beneficiul SRL „Almigor” datoria în mărime de 59644 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 9830,30 lei. Respectiv, instanţa de recurs apreciază că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, precum şi a dat aprecierea corespunzătoare tuturor probelor pe dosar, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri judecătoreşti legale şi întemeiate. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin.(1) lit.f) și alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Almigor”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 03.07.2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Almigor” către SRL „Transvio” privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.