2rac-573/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Dimitriu dosarul nr. 2rac-573/13 instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 11 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Ghenadie Nicolaev, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către SRL „Vingartec-Trans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „M-Crisco” către SRL „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „Vigartec-Trans”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 05 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 12 ianuarie 2012, SRL „M-Crisco” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea datoriei cu privire la neexecutarea obligaţiunilor contractuale. În motivarea acţiunii reclamantul SRL „M-Crisco” a indicat că pe parcursul anului 2010, în urma stabilirii relaţiilor de colaborare, SRL „Vingartec-Trans” – cumpărător, a procurat de la SRL „M-Crisco” – cumpărător marfa în sumă de 58 379,70 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale: seria SU 2925876 din 31.03.2010 în sumă de 25 833, 20 lei şi factura seria BP 0171533 din 01.09.2010 în sumă de 32 546,50 bani. Se invocă că din valoarea totală a mărfii procurate în sumă de 58 379, 70 lei a fost achitată suma de 35 833, 44 lei, astfel datoria pîrîtului faţă de reclamant constituie 22 546, 46 lei.

În vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, reclamantul s-a adresat pîrîtului cu reclamaţia din 08.12.2011, solicitînd achitarea datoriei, care a fost recepţionată de către pîrît la data de 12.12.2011, prin urmare, debitorul urma să achite datoria în termen de 30 zile, după recepţionarea somaţiei, adică pînă la 11.01.2012, însă pîrîtul s-a eschivat intenţionat de la achitarea datoriei şi soluţionarea litigiului pe cale extrajudiciară. Solicită reclamantul, admiterea acţiuni integral cu încasarea de la SRL „Vingartec-Trans” în beneficiul SRL „M-Crisco” datoria în sumă de 22 546, 46 lei, 1 taxa de stat în mărime de 680 lei şi cheltuielile de asistenţa juridică în valoare de 5 200 lei.

Ulterior, reprezentantul reclamantului SRL „M-Crisco”, Onei - Cupcenco Vladlena, în şedinţa de judecată a înaintat o cerere de concretizare, solicitînd încasarea datoriei de 14 546, 46 lei, dat fiind faptul că pîrîtul a achitat în contul datoriei faţă de reclamant suma de 8000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05.11.2012 cererea de chemare în judecată a fost admisă, prin care s-a dispus a încasa din contul SRL „Vingartec-Trans” în beneficiul SRL „M-Crisco” suma datoriei rezultată din neexecutarea obligaţiei şi cheltuielile de judecată, în sumă totală de 20 426, 46 lei. La 28.12.2012, SRL „Vingartec-Trans”, reprezentat de avocatul Matuşenco Ion, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, repunerea în termenul de apel, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care pretenţiile reclamantului vizînd încasarea sumei de 14546,46 lei să fie respinse.

În motivarea apelului a indicat că, hotărîrea menţionată o consideră ilegală, dat fiind faptul că ea contravine ordinii de drept şi nu se bazează pe toate materialele pricinii civile, cu atît mai mult fiind încălcat în mod flagrant dreptul la apărare, prin care fapt a derogat de la norma art. 5 al Codului de procedură civilă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Vingartec-Trans”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Botnaica, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012. La 20 septembrie 2013, SRL „Vingartec-Trans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca meîntemeiate.

În motivarea recursului au invocat dezacordul atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, considerînd că concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, nefiind de instanţe aplicată legea ce trebuia să fie aplicată. Indică că la data de 27 august 2010 întreprinderea SRL „Vingartec-Trans”, a comandat o maşină de ciment în vrag de la SRL „M-Crisco”. Reieşind din faptul că nu erau bani în cont, directorul SRL „Vingartec-Trans” Liubomir Pîrţac s-a adresat cet. Cojocari Serghei, care este directorul SRL „M-Crisco”, cu solicitarea de a le achita cheş, la ce ultimul i-a spus să se adreseze adjunctului lui pe nume Victor, deoarece el era peste hotarele R. Moldova.

În urma întîlnirii cu Victor, acesta a acceptat această formă de plată, însă a insistat că bonul de casă să-l elibereze cînd se va întoarce de peste hotare cet. Cojocaru Serghei. Cimentul a fost eliberat în cantitate de 27, 35 tone, în sumă de 32 546,60 lei. Banii au fost achitaţi înainte de livrare. 2 Ulterior la data de 04 septembrie 2010, a făcut comandă de încă o maşină cu ciment la aceiaşi firmă în mărime de 33,45 tone în valoare de 39 800 lei. A achitat cheş 21 800 lei, iar restul urma să-i achite prin transfer. De asemenea nu a primit bon de casă. La revenire în ţară cet. Cojocaru Serghei a refuzat să-i elibereze bon fiscal, însă i-a eliberat facturi fiscale pe ambele încărcături. Prima factură pentru încărcătura din 27.08.2012 a fost eliberată pe 01.09.2010 sub nr. BP 0171533 valoarea 32 546,60 lei.

A doua factură a fost eliberată tot în luna septembrie însă directorul SRL „Vingartec-Trans” Liubomir Pîrţac a refuzat să o semneze, deoarece cet. Cojocaru Serghei a refuzat să-i elibereze bon, spunîndu-i că îi va putea elibera bon fiscal doar peste cîteva luni. Datoria rămasă a fost de 18 mii lei. La data de 24.11.2010 a transferat încă 10 mii lei prin virament. La data de 24.11.2010, datoria a rămas de 8 mii lei. Cet. Pîrţac Liubomir. i-a comunicat cet. Cojocaru S. că va achita restul cînd va primi bon, deoarece ulterior poate invoca că nu s-a achitat şi să încaseze de la el banii pentru două livrări. Suma de 8000 lei a fost achitată prin virament. Se mai invocă că toate argumentele invocate de recurent în cererea de apel au fost lăsate fără examinare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 18 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 04 iulie 2012, însă careva probe ce ar confirma faptul primirii de către recurent a deciziei motivate a instanţei de apel la materialele dosarului nu persistă. Astfel, instanţa de recurs consideră că afirmaţia recurentului referitor la faptul că a primit decizia instanţei de apel la 22 iulie 2013 este întemeiată şi recursul declarat la 20 septembrie 2013 este depus în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

La 25 octombrie 2013 reprezentantul Onei-Cupcenco Vladlena în interesele SRL „M-Crisco” a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, în care a invocat dezacordul cu recursul declarat de SRL „Vingartec-Trans”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

3 Înaintînd acţiunea în judecată împotriva SRL „Vingartec-Trans”, SRL „M- Crisco” a solicitat încasarea de la SRL „Vingartec-Trans” în beneficiul SRL „M- Crisco” datoria în sumă de 22 546, 46 lei, taxa de stat în mărime de 680 lei şi cheltuielile de asistenţa juridică în valoare de 5 200 lei. Ulterior, prin cererea de concretizare, a solicitat încasarea datoriei de 14 546, 46 lei, dat fiind faptul că pîrîtul a achitat în contul datoriei faţă de reclamant suma de 8000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterea a acesteia, în acest sens punînd la baza hotărîrii prevederile art. 512, 514, 572 Cod civil şi anume neexecutarea obligaţiilor contractuale.

Judecînd apelul declarat de către SRL „Vingartec-Trans”, instanţa de apel a găsit necesar de al respinge şi a menţine hotărîrea primei instanţe, considerînd că prima instanţă admiţînd cerinţele depuse SRL „M-Crisco” a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procedural. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel este una nemotivată, iar concluziile instanţei de apel sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavînd putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator reţinut de prima instanţă, precum normele de drept ce reglementează acest aspect.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecînd apelul nu s-a pronunţat în nici un mod şi la motivele invocate de apelantul SRL „Vingartec-Trans”. În acest context instanţa de recurs ţine să menţioneze că conform cererii de apel depuse de SRL „Vingartec-Trans”, ultima a invocat că: - conform actului verificărilor decontărilor efectuate dintre agenţii economici la data înaintării pretenţiilor nu exista careva datorie. 4 - prima instanţă nu a indicat pe ce perioadă de timp nu s-a achitat această datorie. - la data de 04 septembrie 2010, a făcut comandă de încă o maşină cu ciment la aceiaşi firmă în mărime de 33,45 tone în valoare de 39 800 lei.

A achitat cheş 21 800 lei, iar restul urma să-i achite prin transfer. Prin urmare, instanţa de apel nu s-a expus în nici un mod asupra acestor argumente invocate de recurent în cererea de apel, fapt ce vorbeşte despre examinarea superficială de către instanţa de apel a pricinii cu care a fost investită. De altfel, prin neexpunerea asupra nici unuia din motivele invocate de apelant, instanţa de apel a respins apelul printr-o declaraţie generală, reflectînd selectiv concluziile primei instanţe, care sunt lipsite de suport convingător, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel şi aspectelor importante. Mai mult ca atît, instanţa de recurs lecturînd minuţios hotărîrile contestate, se evidenţiază că acestea sunt identice, nu numai după sens, dar şi după conţinut, ceea ce vorbeşte despre faptul că instanţa de apel a transcris hotărîrea primei instanţe, fără a intra în esenţa cauzei.

Astfel, fără o careva argumentare în sensul admiterii sau respingerii cererii de chemare în judecată este şi actul de verificare a decontărilor întreprinderii SRL „Vingartec-Trans” şi „M-Crisco” SRL (f.d. 46). Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu să se limiteze de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

În contextul dat, instanţa de recurs reţine că cele descrise cert indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale. Totodată, instanţa de apel nici nu a pus în discuţie chestiunea corectitudinii încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 5200 lei, care au fost încasate de către prima instanţă, ignorînd prevederile art. 96, 98 CPC, care prevăd că cheltuielile de judecată urmează a fi reale, necesare şi rezonabile. La caz, este de menţionat că decizia instanţei de apel este lipsită de un careva argument în privinţa încasării cheltuielilor de judecată, cu toate că în temeiul art. 373 CPC, urma să argumenteze şi acest capăt de cerere.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul 5 judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se admite recursul declarat de către SRL „Vingartec-Trans”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „M-Crisco” către SRL „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Ghenadie Nicolaev Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 6