2ra-3454/14 — Determinarea modului de folosinţă a bunului imobil, revocarea contractului de donaţie şi declararea nulităţii contractului de donaţie

prima instanţă: I.Dutca dosarul nr. 2ra-3454/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrcă, S.Arnăut ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Galazzo Antonino, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Beţ Viorica împotriva lui Galazzo Antonino cu privire la determinarea modului de folosinţă a bunului imobil, şi la acţiunea reconvenţională depusă de Galazzo Antonino împotriva Veronicăi Beţ cu privire la revocarea contractului de donaţie nr.4976 din 30.03.2010 şi restituirea donaţiei, declararea nulităţii contractului de donaţie nr.1767 din 30.03.2011 şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Galazzo Antonino şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău din 14 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 27 aprilie 2011, Beţ Viorica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Galazzo Antonino cu privire la determinarea modului de folosinţă a bunului imobil.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza contractului de donaţie nr.4976 din 30.03.2010 pîrîtul i-a donat necondiţionat ½ cotă-parte din apartamentul nr.31, cu suprafaţa de 69,30 m.p., din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău, număr cadastral 0100312.140.01.031. După acceptarea donaţiei şi-a înregistrat dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău. Susţine că pîrîtul nu îi permite să se folosească de bucătărie, baie şi veceu, permanent îi creează impedimente în exercitarea dreptului de folosinţă a locuinţei. Consideră că în calitate de proprietar al apartamentului indicat este în drept să se folosească de toate drepturile şi obligaţiile ce îi revin.

Cere reclamanta, obligarea lui Galazzo Antonino să nu-i creeze obstacole în exercitarea dreptului de folosinţă a apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, 1 mun.Chişinău, determinarea modului de folosinţă a apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău şi compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.4-5 Vol.I). Prin cererea de concretizare a cerinţelor reclamanta Beţ Viorica a solicitat determinarea modului de folosinţă a apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău prin atribuirea ei în folosinţă odaia, cu suprafaţa de 11 m.p. şi odaia, cu suprafaţa de 17m.p., lui Galazzo Antonino odaia, cu suprafaţa de 17 m.p., iar veceul, baia, bucătăria şi coridorul în folosinţă comună şi compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.177 Vol.I).

La 30.11.2011 Galazzo Antonino a depus acţiune reconvenţională împotriva Vioricăi Beţ privind revocarea contractului de donaţie şi restituirea donaţiei, încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, cu pîrîta Beţ Viorica a făcut cunoştinţă după ce ultima a încheiat căsătoria cu fiul lui Galazzo Emanuele la 27 septembrie 2008. Suţine că în timpul vizitei pîrîtei în Italia au discutat despre iniţierea unei afaceri în Republica Moldova şi au convenit referitor la procurarea unui apartament cu destinaţia de oficiu, pentru ce i-a transferat prin intermediul instituţiilor bancare mai mult de 85 000 euro, dar suma a fost sustrasă de aceasta.

Menţionează că pentru recuperarea mijloacelor băneşti s-a adresat cu plîngere Procuraturii sectorului Centru, mun.Chişinău, iar ca rezultat pîrîta a recunoscut doar suma de 45 000 euro, fapt despre care a scris şi explicaţie. Prin ordonanţa Procuraturii sectorului Centru, mun.Chişinău din 22 februarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, însă nu a contestat-o deoarece pîrîta i-a promis că îi va restitui suma pentru a nu fi trasă la răspundere penală. A mai indicat, că urmărind scopul de a obţine prin înşelăciune apartamentul nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău pîrîta l-a convins să-i doneze ½ cotă-parte din apartament pentru a avea unde locui împreună cu copilul, unde şi urma să o viziteze fiul lui.

Din motiv că pîrîta era însărcinată, acţionînd cu bună-credinţă a decis de a elibera pe numele surorii ei Beţ Mariana procură cu dreptul de a semna contractul de donaţie a ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu, fapt care şi a fost realizat prin încheierea contractului de donaţie nr.4976 din 30.03.2010. Însă, pîrîta nu i-a restituit suma promisă şi îi creează obstacole în folosirea apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău, care îi aparţine cu drept de proprietate privată. La fel susţine că toate bunurile din apartament au fost procurate pe banii lui din considerentul că în acesta urma să locuiască fiul Galazzo Emanuele. Ulterior, pîrîta a depus cerere de chemare în judecată privind desfacerea căsătoriei încheiate cu fiul lui şi pînă la data depunerii acţiunii nu i-a restituit suma sustrasă în mărime de 85 000 euro.

2 Consideră că în temeiul art.835 din Codul civil contractul nr.4976 din 30.03.2010 de donaţie a ½ cotă-parte din apartamentul nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău urmează a fi revocat pentru ingratitudine dat fiind faptul comiterii de către donatar a unor acţiuni, fapte ilicite faţă de donator sau faţă de rudele apropiate ale acestuia, care atestă o ingratitudine gravă.

Prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a pretenţiilor reclamantul a solicitat, revocarea contractului nr.4976 din 30.03.2010 de donaţie a ½ cotă-parte din apartamentul nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău, încheiat cu Beţ Viorica, cu restituirea donaţiei; declararea nulităţii contractului nr.1767 din 30.03.2011 de donaţie a ½ cotă-parte din apartamentul nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău, încheiat de Beţ Viorica cu Beţ Adrian; obligarea OCT Chişinău să efectueze modificări în Registrul bunurilor imobile şi încasarea de la Beţ Viorica în beneficiul lui suma de 45 000 euro şi cheltuielilor de judecată (f.d.57-61, 156-160 Vol.I). Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 14 decembrie 2013 a fost admisă acţiunea iniţială, fiind determinat modul de folosinţă a apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău prin atribuirea în folosinţă Vioricăi Beţ odaia, cu suprafaţa de 11 m.p. şi odaia, cu suprafaţa de 17m.p., lui Galazzo Antonino odaia, cu suprafaţa de 17 m.p., iar veceul, baia, bucătăria şi coridorul în folosinţă comună. S-a încasat de la Galazzo Antonino în beneficiul Vioricăi Beţ cheltuielile de judecată în mărime de 100 lei. S-a admis în parte acţiunea reconvenţională, încasînd de la Beţ Viorica în beneficiul lui Galazzo Antonino suma de 45 000 euro şi cheltuielile de judecată în mărime de 24 070,50 lei. În rest, pretenţiile înaintate în acţiunea reconvenţională au fost respinse ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Beţ Viorica şi Galazzo Antonino au contestat-o cu apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost respinsă cererea Vioricăi Beţ de repunere în termen a apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 decembrie 2013 şi s-a restituit cererea de apel depusă de Beţ Viorica. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 a fost respinsă cererea de apel depusă de Galazzo Antonino şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 06 octombrie 2014 Galazzo Antonino a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admitere a acţiunii reconvenţionale.

În susţinerea recursului s-a indicat că, concluziile instanţelor judecătoreşti sunt în contradicţie cu materialele pricinii, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens susţine că instanţele judecătoreşti neîntemeiat au admis acţiunea intimatei privind stabilirea modului de folosire a apartamentului nr.31 din bd.Mircea cel Bătrîn, 21/1, mun.Chişinău, deoarece la data pronunţării hotărârii 3 aceasta nu mai deţinea în proprietate cota-parte din apartament, fiindu-i donată fiului minor Beţ Adrian. Menţionează, că prin atribuirea intimatei a două odăi din apartament din motiv că aceasta are la întreţinere doi copii minori i s-a adus atingere dreptului de proprietate a celuilalt proprietar, care dispune de aceleaşi drepturi ce nu pot fi limitate ţinînd cont de numărul membrilor familiei celuilalt proprietar.

La fel indică că la examinarea pricinii nu au fost apreciate temeiurile invocate întru susţinerea pretenţiei privind revocarea contractului de donaţie nr.4976 din 30.03.2010 şi nu s-a luat în considerare că intimata a comis în mod succesiv faptele ilicite pentru care s-a cerut revocarea contractului de donaţie, respectiv termenul de prescripţie de un an se stabileşte din momentul în care donatorul a aflat despre ultima. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Galazzo Antonino urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească 4 a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Galazzo Antonino este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Galazzo Antonino în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Galazzo Antonino ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Galazzo Antonino se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5