2ra-1212/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate, stabilirea modului de folosinţă şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-1212/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Diaconu, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Nareico Elina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elinei Nareico împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartament, stabilirea modului de folosinţă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Nareico Alexandr a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 16 decembrie 2011, reclamanta Nareico Elina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de donaţie nr. 7474 din 02.08.2011, partajarea ap. 87 din str. I. Neculce, 10, mun. Chişinău cu atribuirea a ½ cotă-parte lui Nareico Alexandr şi ½ cotă-parte cet. Nareico Elina şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 06 noiembrie 2004 a înregistrat căsătoria cu pîrîtul, Nareico Alexandr. Din căsătorie s-a născut fiul, Nareico Alexandr, a.n.

20.03.2006. La nuntă au primit în dar de la părinţii pîrîtului Nareico Valentina, Nareico Oleg, şi fratele acestuia, Nareico Roman, care la acel moment era minor, apartamentul nr. 87 din str. Ion Neculce, 10, mun. Chişinău, cheile de la acest apartament fiind înmînate ei, fapt confirmat prin înregistrarea video. Indică reclamanta că ulterior, prin contractul de donaţie nr. 7474 din 02 august 2006, apartamentul susmenţionat a fost donat de Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman lui Nareico Alexandr, care a devenit unicul proprietar al imobilului, înregistrînd dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile. Menţionează reclamanta că căsătoria dintre ea şi pîrît a fost desfăcută, pîrîtul şi-a întemeiat o altă familie cu care locuieşte separat, iar în apartamentul litigios locuieşte ea cu fiul minor, suportînd de una singură toate cheltuielile de întreţinere a locuinţei.

Consideră reclamanta, că întrucît apartamentul litigios le-a fost dăruit la nuntă ambilor soţi, contractul de donaţie încheiat doar cu Nareico Alexandr este lovit de nulitate, din care motiv solicită recunoaşterea nulă a contractului de donaţie nr. 7474 din 02.08.2011, partajarea ap. 87 din str. I. Neculce, 10 mun. Chişinău cu atribuirea a ½ cotă-parte lui Nareico Alexandr şi ½ cotă-parte lui Nareico Elina. Ulterior, la 06 iulie 2012, Nareico Elina a depus cerere de modificare şi completare a ceriţelor, prin care a solicitat să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartamentul nr.87 din str. Ion Neculce 10, mun. Chişinău după Nareico Elina şi ½ cotă-parte după Nareico Alexandr, să fie stabilit modul de folosinţă şi să fie încasate cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial. A fost recunoscut apartamentul nr.87 din str. Ion Neculce, 10, mun. Chişinău proprietate în devălmăşie a soţilor Nareico Elena şi Nareico Alexandr şi s-a atribuit în proprietatea Elinei Nareico şi a lui Nareico Alexandr cîte ½ cotă-parte din cest apartament. În rest pretenţiile au fost respinse. La 22 noiembrie 2012, Nareico Alexandr a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 octombrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Nareico Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012. La 11 aprilie 2013, Nareico Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 iulie 2013 a fost admis recursul declarat de către Nareico Alexandr, a fost casată decizia instanţei de apel şi pricina a fost restituită spre rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Nareico Alexandr, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 octombrie 2012 şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 februarie 2014, Nareico Elina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat legea, instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 60 alin. (2) CPC. A mai invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, anume instanţa de apel nu a aplicat art. 320 Cod civil. La 28 martie 2014, Nareico Alexandr a depus referinţă la recursului declarat de către Nareico Elina, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Actele cauzei denotă că Nareico Elina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de donaţie nr. 7474 din 02.08.2011, partajarea ap. 87 din str. I. Neculce, 10, mun. Chişinău cu atribuirea a ½ cotă-parte lui Nareico Alexandr şi ½ cotă-parte cet. Nareico Elina şi încasarea cheltuielilor de judecată. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate.

S-a stabilit că la 06 noiembrie 2004 Nareico Alexandr a încheiat căsătoria cu Nareico Elina, iar la 05 martie 2012 căsătoria a fost desfăcută. Prin contractul de donaţie, nr. 7474 din 02 august 2006, Nareico Oleg, Nareico Valentina şi Nareico Roman au donat apartamentul nr. 87 din mun. Chişinău, str. Ion Neculce 10, lui Nareico Alexandr, care a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 28 august 2006. Astfel, Nareico Alexandr în temeiul contractului de donaţie, nr. 7474 din 02 august 2006, a devenit proprietarul apartamentului nr. 87 din mun. Chişinău, str. Ion Neculce 10, începînd cu data de 28 august 2006, data înregistrării în Registrul bunurilor imobile. Potrivit art. 827 alin. (1) Cod civil, prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).

Articolul 320 alin. (2) Cod civil, prevede că dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate, iar momentul dobîndirii dreptului de proprietate, potrivit art. 321 alin. (2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile, se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Reieşind din cele menţionate rezultă că Nareico Alexandr în urma contractului de donaţie a devenit proprietarul apartamentului din litigiu la 28 august 2006, data înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

Instanţa de recurs notează prin prisma art. 372 alin. (1) Cod civil, că bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit şi Codul familiei stipulează, că bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei, sînt proprietate personală a fiecăruia dintre soţi. Astfel, reieşind din cele menţionate instanţa de recurs ajunge la concluzia că apartamentul obţinut de către intimat în timpul căsătoriei în urma unui contract de donaţie este proprietatea acestuia, prin urmare soluţia instanţei de apel este întemeiată şi legală.

Colegiul respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de recurentă precum că apartamentul a fost donat la nuntă ambilor soţi, dat fiind faptul că contractul de donaţie trebuie să corespundă unei forme stabilite de lege. Art. 210 alin. (1) Cod civil prevede că trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului. Iar potrivit art. 214 alin. (1) Cod civil, actul juridic ce are ca obiect bunuri imobile urmează să fie înregistrat în modul stabilit prin lege.

Reieşind din cele menţionate rezultă că contractul de donaţie nu poate fi încheiat verbal, ci doar în formă scrisă cu respectarea unor proceduri, astfel, promisiunea la nuntă nu poate produce efecte juridice, iar faptul că părinţii intimatului recunosc că au donat ambilor soţi apartamentul, nu poate sta la baza admiterii acţiunii, dat fiind faptul că aceasta poate servi obiect al unui alt eventual litigiu, iar atîta timp cît contractul de donaţie este pe numele lui Nareico Alexandr, prin urmare şi apartamentul nr. 87 din mun. Chişinău, str. Ion Neculce 10, este proprietatea acestuia. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Nareico Elina ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Nareico Elina. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elinei Nareico împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartament, stabilirea modului de folosinţă şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Diaconu Ion Druţă Ion Corolevschi Oleg Sternioală