2ra-2096/13 — Declararea nulă a contractului de donaţie

Prima instanţă: L. Pruteanu 2ra - 2096/13 Instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 24 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Nareico Alexandr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nareico Elena împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartament, stabilirea modului de folosinţă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Nareico Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost parţial admisă, a constatat: La 16 decembrie 2011, Nareico Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman cu privire la recunoaşterea nulă a contractului de donaţie nr. 7474 din 02.08.2011, partajarea ap. 87 din str. I. Neculce, 10 mun. Chişinău cu atribuirea a ½ cotă-parte lui Nareico Alexandr şi ½ cotă-parte lui Nareico Elena şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 06.11.2004 a înregistrat căsătoria cu pîrîtul, Nareico Alexandr. Din căsătorie s-a născut fiul, Nareico Alexandr, a.n. 20.03.2006.

La nuntă au primit în dar de la părinţii pîrîtului Nareico Valentina, Nareico Oleg, şi fratele acestuia, Nareico Roman, care la acel moment era minor, apartamentul nr. 87 din str.Ion Neculce, 10, mun.Chişinău, cheile de la acest apartament fiind înmînate Elenei Nareico, fapt confirmat prin înregistrarea video. Menţionează reclamanta că, ulterior a aflat că, prin contractul de donaţie nr.7474 din 02.08.2006, apartamentul susmenţionat a fost donat de Nareico Valentina, Nareico Oleg şi Nareico Roman lui Nareico Alexandr, astfel pîrîtul a devenit unicul proprietar al acestui bun imobil, înregistrînd dreptul de proprietate în Registrul bunuri imobile. Mai indică reclamanta că, căsătoria dintre ea şi pîrît a fost desfăcută, pîrîtul şi- a întemeiat o altă familie cu care locuieşte separat, iar în apartamentul litigios locuieşte doar ea cu fiul lor minor, suportînd de una singură toate cheltuielile legate de întreţinerea acestei locuinţe.

Consideră reclamanta,că, întrucît apartamentul litigios le-a fost dăruit la nuntă ambilor soţi, contractul de donaţie încheiat doar cu Nareico Alexandr este lovit de nulitate, din care motiv solicită admiterea cererii de chemare în judecată în sensul declarat. Ulterior, la 06.07.2012, Nareico Elena a depus cerere de modificare şi completare a cerinţelor, prin care a solicitat să fie recunoscut dreptului de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun. Chişinău după Nareico Elena şi ½ cotă-parte după Nareico Alexandr, să fie stabilit modului de folosinţă şi să fie încasate cheltuielile de judecată (f.d.47-49). Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 01 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a recunoscut apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun.Chişinău proprietate în devălmăşie a soţilor Nareico Elena şi Nareico Alexandr şi s-a atribuit în proprietatea Elenei Nareico şi a lui Alexandr Nareico cîte ½ cotă-parte din acest apartament. În rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 20 martie 2013, a fost respins apelul declarat de Nareico Alexandr şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 octombrie 2012. La 11.04.2013, Nareico Alexandr a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solciitînd admiterea recursului casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurentul Nareico Alexandr a indicat că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia aplicată, au interpretat eronat legea şi au încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 parag. 1 Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel, şi remiterea cauzei la o nouă examinare în ordine de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Potrivit art. 239 CPC coroborat cu art. 130 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată şi urmează să conţină, în special, circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă. Totodată, instanţa de judecată este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26). În speţa supusă analizei s-a stabilit cu certitudine că, prin cererea de chemare în judecată, Nareico Elena solicită să fie recunoscut după ea dreptul de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun. Chişinău şi ½ cotă-parte după Nareico Alexandr, cu care s-a aflat în relaţie de căsătorie de la 06.11.2004 pînă la 17.03.2012, invocînd că, apartamentul litigios le-a fost dăruit ambelor soţi la nuntă de către pîrinţii soţului, Nareico Valentina, Nareico Oleg, şi fratele acestuia, Nareico Roman.

Prin hotărîrea primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel, s-a recunoscut apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun.Chişinău proprietate în devălmăşie a soţilor Nareico Elena şi Nareico Alexandr şi s-a atribuit în proprietatea Elenei Nareico şi a lui Alexandr Nareico cîte ½ cotă-parte din acest apartament. Potrivit art. 27 CPC coroborat cu art.60 CPC, stabilirea obiectului şi a temeiului acţiunii înaintate în cadrul unui proces civil este prerogativa exclusivă a reclamantului. Prin urmare, instanţele judecătoreşti examinează cauzele civile şi pronunţă actele judecătoreşti de dispoziţie numai pe marginea şi în limita pretenţiilor înaintate de către reclamanţi.

Totodată, reieşind din normele art. 118 CPC, care prevăd obligaţiunea părţilor să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, în caz în care cerinţele reclamantului nu se confirmă prin cumulul de probe admisibile, instanţa judecătorească urmează să respingă acţiunea. Analizînd conţinutul hotărîrilor judecătoreşti contestate, Colegiul conchide că instanţa de apel a ajuns la concluzia privind legalitatea hotărîrii primei instanţe şi recunoaşterea apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun.Chişinău ca proprietate în devălmăşie a soţilor Nareico Elena şi Nareico Alexandr, adică a atribut apartamentului litigios regimului juridic proprietate în devălmăşie a soţilor, însă fără a ţine cont, deşi în cererea de apel s-a invocat că, apartamentul este guvernat de alt regim juridic.

Or, reieşind din prevederile art. 320 alin. (2) şi 827 Cod civil şi după cum rezultă din materialele dosarului, recurentul Nareico Alexandr este unicul proprietar al apartamentul nr.87 din str.Ion Neculce, 10, mun.Chişinău dobîndit în temeiul contractului de donaţie nr. 7474 din 02.08.2006 (f.d.6), care este anexat la materialele dosarului contrar prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, în xerox neautentificat în modul stabilit de Lege, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului lui, precum şi în ansamblu asupra cererii de chemare în judecată, atîta timp cît fondul cauzei nu a fost examinat nici de prima instanţă nici de instanţa de apel.

Instanţele de judecată n-au stabilit dacă bunul imobil litigios poate constituie la moment obiect de partajare precum şi dacă poate fi recunoscut dreptul de proprietate în devălmăşie asupra lui. Or, reieşind din prevederile Recomandării nr.R (84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, hotărîrea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă într-un mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de părţi.

Reieşind din cele constatate, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, n-a determinat circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre păţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să respecte prevederile legislaţiei materiale, adoptînd o hotărâre legală şi întemeiată pe circumstanţele de fapt şi de drept stabilite în cadrul procesului judiciar şi confirmate prin cumulul de probe pertinente şi concludente. În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Nareico Alexandr.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nareico Elena împotriva lui Nareico Alexandr, Nareico Valentina, Nareico Oleg cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra la ½ cotă-parte din apartament, stabilirea modului de folosinţă şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru