2ra-3450/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3450/14 Mun. Chişinău Judecător: M. Muruianu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zolotco Valentina către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, CONSTATĂ : La 29 noiembrie 2013 Zolotco Valentina s-a adresat în judecătoria Buiucani mun.Chişinău cu o cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, prin care a solicitat încasarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30 000 lei pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Ulterior, la 24 decembrie 2013 reclamanta a depus o cerere de concretizare a acţiunii cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei şi încasarea prejudiciului material în mărime de 332 925,00 lei. În motivarea cererii reclamanta a indicat că, la 30 septembrie 2008 prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni a fost declarat nul contractul de vînzare-cumpărare din 06 februarie 1991 a apartamentului nr.2 de pe str. Kotovschi nr.62 încheiat între Leontiev G.V. şi PJĂU - 1 din or.Bender, autentificat de notarul Palii P.F. şi certificatul de înregistrare nr.1219 din 28 februarie 1991 eliberat pe numele lui Leontiev Gh. Totodată s-a decis în a încasa de la Leontiev Gh. în folosul lui Zolotco A.A.

cheltuielile judiciare în sumă de 500 lei. A indicat că, la 20 aprilie 2010 prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Căuşeni s-a hotărît de transmis în posesie lui Zolotco Valentina două odăi cu suprafaţa utilă de 44.4 m: în casa „V” de pe str.Kotovschi 62 din Bender ce se află în posesie ilegală a lui Leontiev Ghenadie. Ambele hotărîri au devenit executorii. 1 A comunicat că, la 19 mai 2010 executorul judecătoresc al Oficiului de executare Bender, Sorocean Ala a emis o încheiere privind intentarea procedurii de executare a titlului executoriu nr.2.852 cu privire la transmiterea în posesie, subsemnatei a două odăi cu suprafaţa de 44.4 m în casa „V" de pe str.Kotovschi 62 din oraşul Bender, ce se află în posesie ilegală a lui Leontiev Ghenadie Victor.

În aceeaşi zi, executorul judecătoresc, Sorocean Alia a emis o altă încheiere privind încasarea de la Leontiev Ghenadie în beneficiul subsemnatei a sumei de 500 lei. Ulterior, la data de 28 septembrie 2010 prin scrisoarea nr.897 executorul judecătoresc a informat creditorul că, colaboratorii Comisariatului de Poliţie Bender nu au posibilitate să asigure ordinea publică în timpul executării silite, fap determinat de situaţia politică din regiune transnistreană. A menţionat că, prin scrisoarea nr.036-1016r/2013 din 17 aprilie 2013 Zolotco Valentina a fost informată despre faptul lichidării Oficiului de executare Bender, şi despre transmiterea procedurii de executare executorului judecătoresc Maţarin Anatolie.

A mai relatat că, la 31 ianuarie 2013 executorul judecătoresc, Maţarin Anatolie, la cerere, a depus un demers către Judecătoria Bender privind anunţarea în căutare a debitorului Leontiev Ghenadie. La 13 martie 2013 prin încheierea Judecătoriei Bender s-a dispus anunţarea în căutare a debitorului Leontiev Gh. cu suspendarea procedurii de executare pînă la găsirea debitorului. Ulterior, la 31 octombrie 2013 prin scrisoarea de informare a SPJ Căuşeni nr.5692, reclamanta a fost informată precum că dosarul de căutare nr.2013050018 se află în gestiunea SPJ Căuşeni şi că Leontiev Ghenadi nu poate fi reţinut în legătură cu situaţia social politică creată pe sectorul transnistrean, şi că informaţia privind locul aflării este transmisă executorului judecătoresc dl Maţarin Anatolie.

Consideră reclamanta că prin neexecutarea hotărîrilor definitive este privată de dreptul la proprietate a imobilului de care a fost deposedată în mod ilegal şi că i-au fost încălcate prevederile art.6 alin. (1) al Convenţiei şi art. 1 a Protocolului nr. 1 al Convenţiei de toate efectele benefice. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 14 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a concluzionat că motivele invocate de relamantă în acţiune nu sînt bazate pe suport legal şi probatoriu. La 14 februarie 2014 Zolotco Valentina a contestat hotărîrea primei instanţe cu apel nemotivat iar la 22.05.2014, apelanta a depus o cerere de apel motivată prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 14 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 s-a admis apelul declarat de Zolotco Valentina.

S-a casat parţial hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, emisă la 14 februarie 2014, în pricina civilă intentată la cererealui Zolotco Valentina de chemare în judecată a Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral în partea respingerii cererii privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-a admis parţial cererea lui Zolotco Valentina privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral.

S-a constatat încălcărea dreptului lui Zolotco Valentina la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi s-a dispus încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Zolotco Valentina prejudiciul moral în valoare de 15 000 (cincisprezece mii) lei şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii de chemare în judecată privind încasarea prejudiciului material şi a celui moral ce depăşeşte suma de 15 000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că reieşind din caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de reclamantă, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vinovate, suma pretinsă de Zolotco V. de 50 000 lei este una exagerată şi consideră că echitabil şi rezonabil va fi de încasat de la bugetul de stat în beneficiul reclamantei suma de 15 000 lei.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, în principal casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, în subsidiar, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014 în sensul diminuării sumelor acordate. La 17.11.2014 reprezentantul lui Zolotco Valentina a înaintat referinţă prin care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului înaintat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu menţinerea fără modificări a deciziei instanţei de apel din 16.07.2014. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. 3 În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zolotco Valentina către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5