2ra-2308/14 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral

Judecătoria sect. Buiucani Dosarul nr. 2ra-2308/14 Mun. Chişinău Judecător: O. Cojocaru Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii: Valentina Clevadî, Maria Ghervas soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bogaci Valentina, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Bogaci Valentina către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Bogaci Victor, privind contestarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, CONSTATĂ : La data de 09 septembrie 2013, reclamanta Bogaci Valentina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Bogaci Victor, cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin această încălcare.

In motivarea acţiunii reclamanta a invocat faptul că, la 25.06.2006 s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Direcţia de învăţământ Râşcani. Cauza menţionată a fost examinată circa 6 ani, adică cu încălcarea termenului rezonabil prevăzut la judecarea cauzei. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă, ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a reţinut că, conform art. 3 alin. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie. Instanţa de fond a constatat că, prin decizia Curţii de 1 Apel Chişinău din 29.11.2012 a fost respins apelul declarat de către Bogaci Valentina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 02 aprilie 2012. Prin încheierea Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 18.04.2013 a fost declarat inadmisibil recursul declarat de Bogaci Valentina iar în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (1) lit. b şi art. 255 CPC al RM, rămîn definitive hotărîrile judecătoreşti emise în primă instanţă, supuse apelului, după examinarea pricinii în apel. Hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare. Astfel, hotărîrea judecătorească adoptată în cazul lui Bogoci Valentina către Direcţia de Învăţămînt Rîşcani, mun. Chişinău a devenit definitivă şi executorie la 29.11.2012, data adoptării deciziei Curţii de Apel Chişinău.

Prin urmare termenul de prescripţie urma a fi calculat de la 29.11.2012, cînd a fost pronunţată decizia Curţii de Apel Chişinău pînă la 29.05.2013. Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanţe, la 10.12.2013 Bogaci Valentina a declarat apel, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care demonstrează încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 s-a respins apelul declarat de către Bogaci Valentina şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06.12.2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Bogaci Valentina a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013. În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neexaminarea tuturor circumstanţelor care demonstrează încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. 2 Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că hotărîrea instanţei de fond cu privire la respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie este întemeiată şi legală, fiind adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Colegiul menţionează că, instanţa de fond şi instanţa de apel corect au stabilit momentul scurgerii termenului de prescripţie, pronunţînd o hotărîre legală şi întemeiată. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Bogaci Valentina asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bogaci Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bogaci Valentina, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bogaci Valentina către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Bogaci Victor, privind contestarea faptului încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Valentina Clevadî Maria Ghervas 4