2ra-3408/14 — Privind rezilierea contractului

Dosarul nr. 2ra-3408/14 Instanţa de fond: judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud: E.Cojocari ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud:D.Manole, Eu.Fistican, N.Traciuc )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al lărgit Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedinte, judecător Nicolae Clima Judecători: Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SA”Moldreclama” împotriva deciziei din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîcu Ludmila împotriva SA”Moldreclama”, intervenienţi accesorii Filipov Victoria şi Filipov Vladislav cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată c o n s t a t ă : La data de 03 iulie 2013 Bîcu Ludmila a depus în instanţa de judecată cerere împotriva SA „Moldreclama”, intervenienţi accesorii Filipov Victoria şi Filipov Vladislav cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că la data de 04 iulie 2008, Bîcu Ludmila a încheiat cu SA „Moldreclama” contractul nr. 043/07/2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcția blocului locativ din str.Sfatul Ţării 59. Potrivit acestui contract, SA „Moldreclama” şi-a asumat obligația să construiască, din contul investiţiilor reclamantei, apartamentul nr. 36 cu două odăi cu suprafaţa de 82, 6 m2, din str.Sfatul Ţării nr.59, mun. Chişinău. Preţul apartamentului a constituit 111 510, 00 Euro şi urma să fie achitat după un grafic, stabilit de părţi la semnarea contractului.

La rîndul său, SA „Moldreclama” urma să-i transmită în proprietate apartamentul cu un nivel de finisare specificat în pct.2.1 al contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 precum şi în pct. 1 al anexei nr. 1 la acest contract, să organizeze darea în exploatare şi recepție finală a blocului locativ la data de 31.03.2010, iar după darea în exploatare a apartamentului, conform hotărîrii comisiei de recepție finală, în termen de 30 de zile din momentul achitării totale a costului apartamentului prevăzut în pct.3.4 al contractului, să-l transmită în proprietatea reclamantei. În contul executări obligaţiilor reclamanta a achitat suma de 83265, 76 euro, confirmată prin actul de verificare din 13.07.2009.

Relevă reclamanta că pîrîtul se eschivează de la executarea deplină a obligaţiilor contractuale refuzînd să-i transmită dreptul de proprietate asupra imobilului. 1 Reclamaţiile expediate de reclamantă pîrîtului au rămas fară răspuns. Totodată, indică reclamanta că recepţia finală a blocului locativ din str. Sfatul Ţării 59, mun.Chişinău, s-a efectuat la data de 25.01.2012. Mai mult ca atît, apartamentul în construcția căruia a investit mijloace băneşti, a fost înstrăinat de SA „Moldreclama” terţelor persoane - Filipov Victoria şi Filipov Vladislav. Solicită reclamanta Bîcu Ludmila, rezilierea contractului nr. 043/07/2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcția blocurilor locative din str. Sfatul Ţării 59, mun.

Chişinău, încheiat cu S.A. „Moldreclama” cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantei a sumei de 83265,76 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 42784,80 euro, cît şi a cheltuielilor de judecată. Pe parcursul judecării pricinii reclamanta şi-a modificat cerinţele, solicitînd încasarea din contul SA „Moldreclama” în beneficiul său a sumei de 83265,76 euro cu titlu de restituire a prestaţiei băneşti în baza contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 a sumei de 23751,25 euro cu titlu de dobîndă pentru folosirea nejustificată a banilor străini şi a sumei de 19128,29 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, iar în total 126 145,30 euro.

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2014 a judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău acţiunea Ludmilei Bîcu a fost admisă integral și s-a dispus încasarea de la SA „Moldreclama” în beneficiul Ludmilei Bîcu suma prestaţiei în mărime de 83265 Euro şi 76 cenţi, dobînda pentru folosirea nejustificată a banilor străini în mărime de 23751 Euro şi 25 Eurocenţi şi dobînda de întîrziere în sumă de 19128 Euro şi 29 Eurocenţi, iar în total suma de 126145 Euro şi 30 Eurocenţi, convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărîrii. S-a dispus de asemenea încasarea de la SA „Moldreclama” în folosul Ludmilei Bîcu cheltuielile de judecată - taxa de stat în mărime de 1055 lei; de asemenea s-a încasat de la SA „Moldreclama” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 24 000 lei.

Prin decizia din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de SA”Moldreclama” a fost respins și menținută hotărîrea din data de 31.10.2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău. La data de 22.08.2014 SA”Moldreclama” a depus recurs împotriva deciziei din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că la examinarea pricinii în fond şi în ordine de apel, instanţele de judecată inferioare au aplicat eronat normele de drept material, au interpretat eronat legea și au apreciat arbitrar probele administrate la dosar. Astfel, a indicat recurentul că la data de 04 iulie 2008, între părţi a fost încheiat contractul cu nr. 043/07/2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcţia blocurilor locative.

Intimata, în calitate de beneficiar, şi-a asumat obligaţia de a participa la finanţarea construcţiei apartamentului nr. 36, constituit din două odăi cu suprafaţa totală de 82,6 m.p., amplasat la et. 7, situat în blocul locativ din str. Sfatul Ţării nr.59, mun. Chişinău, iar recurentul, în calitate de executor şi-a asumat obligaţia să construiască, din contul investiţiilor intimatei, apartamentul dat, cu recepţia finală a acestuia până la 31.03.2010, după cum prevede pct. 2.1,4.1 al contractului nr. 043/07//2008 din 04.07.2008 şi pct. II al Anexei nr.l la contract. Preţul apartamentului convenit de părţi, conform pct.3.2 din contract nr. 2 043/07/2008 din 34.07.2008, a fost stabilit de 111510 Euro, care urma să fie plătit de către intimată în rate, potrivit graficului expus la pct. 3.4.

al contractului, și anume în termen de 5 zile de la data semnării contractului suma de 5% din preţul contractului, sau - 5 575 Euro; 45%, sau 50179,50 EURO, din preţul contractului până la 01.08.2008; 25%, sau 27877,50 EURO, din preţul contractului până la 01.11.2008; 25%, sau 27877,50 EURO, din preţul contractului până la 01.02.2009. Conform actului de verificare contabilă anexat la materialele pricinii, întocmit la data de 13.07.2009, intimata a efectuat următoarele plăţi: de la 08.07.2008 până la 30.07.2008 suma de -18868,82 EURO; de la 05.08.2008 până la 09.10.2008 suma de - 26717,12 EURO; de la 12.11.2008 până la 09.07.2009 suma de - 37589,82 EURO.

Astfel, a indicat recurentul că argumentul intimatei privind plata preţului apartamentului contractat, precum şi argumentul acesteia privind respectarea cu stricteţe a prevederilor contractuale este combătut prin probele prezentate la materialele dosarului din care rezultă contrariul că obligaţia intimatei de plată integrală a contravalorii apartamentului contractat nu a fost executată. Referitor la argumentul intimatei precum că obligaţia de plată a preţului în mărime de 100% din valoarea apartamentului apare doar după darea în exploatare a blocului locativ, fiind invocat pct.5.1 t. c) al contractului 043/07/2008 din 04.07.2008, menționează recurentul că contravine atât prevederilor contractului, cît şi materialelor cauzei.

În conformitate cu prevederile pct. 5.1 lit. с) din contractul 043/07/2008 din 04.07.2008, beneficiarul se obligă să prezinte executorului documentația necesară şi după darea în exploatare a apartamentului, conform hotărârii Comisiei de recepţie finală și la achitarea preţului integral (100%) al acestuia, să primească apartamentul şi să legalizeze documentele de proprietate privată prin înregistrarea lui la Oficiul Cadastral Teritorial, conform legislaţiei în vigoare. Conform pct.5.1. din contractul 043/07/2008 din 04.07.2008, beneficiarul se obligă să achite costul apartamentului în termenul şi în suma prevăzută în p. 3.1. - 3.4 al prezentului contract, adică, în conformitate cu graficul prezentat supra.

În corespundere cu prevederile pct.4.1 lit. d) din contractul nr. 043/07/2008 din 04.07.2008, precum afirmă intimata, recurentul urma să organizeze darea în exploatare şi recepţia finală a blocului locativ la data de 31.03.2010, însă evită să menţioneze prevederile de la lit. e) a aceluiaşi pct.4.1, care specifică expres trei condiţii de obţinere a dreptului de proprietate a beneficiarului asupra apartamentului, şi anume, darea în exploatare, achitarea totală a costului apartamentului şi prezentarea de către beneficiar a documentelor corespunzătoare. Respectiv, neachitarea de către intimată a preţului integral al contractului, precum şi neprezentarea actelor confirmative în acest sens, atrag drept consecinţă inaplicabilitatea prevederilor art. 705 alin. (2) din Codul Civil.

Or, neexecutarea obligaţiei corelative a unei părţi atrage după sine neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi contractante. În special invocă recurentul că în conformitate cu prevederile art. 578 din Codul Civil, dacă efectele unui act juridic depind de îndeplinirea unei condiţii, obligaţia devine scadentă în ziua survenirii acesteia, prin urmare, până la data depunerii acţiunii în instanţa de judecată, intimata nu a plătit integral preţul apartamentului, astfel, este neîntemeiată invocarea de către aceasta a neexecutării 3 obligaţiei corelative de transmitere a apartamentului în proprietate. Menționează recurentul că, este eronată concluzia instanţei de fond şi instanţei de apel conform căreia omiterea de către intimată a termenului de prescripţie pentru înaintarea acţiunii în instanţa de judecată este imputabilă recurentului.

Or, recurentul încă prin scrisoarea nr.370 din 16.04.2010 şi-a manifestat disponibilitatea de a restitui suma investită de către intimată prin invitarea ultimei la sediul său unde urmau a se discuta posibilităţile de rambursare a sumei în mărime de 83 265,76 Euro, această invitaţie a rămas fără de răspuns, intimata revenind cu o reclamaţie doar la 02.05.2013, peste termenul de 3 ani de la scrisoarea recurentului din 16.04.2010. În asemenea circumstanţe, indică recurentul că pornind de la invitaţia din 16.04.2010, rămasă fără de răspuns, recunoașterea obligaţiei de plată a sumei în mărime de 83 265,76 euro s-a produs anterior depunerii acţiunii, motiv pentru care recurentului nu-i poate fi imputată omiterea de către intimată a termenului de prescripţie pentru depunerea acţiunii în instanţa de judecată.

Mai indică recurentul că instanţa de fond şi instanţa de apel eronat au interpretat prevederile contractului nr. 043/07/2008 concluzionând că din sensul contractului rezultă că rezilierea lui poate avea loc prin transmiterea drepturilor asupra apartamentului către altă persoană în condiţiile contractului, implicit cînd beneficiarul nu a vărsat suma conform graficului, însă evită să menţioneze că pct. 4.1-4.2 din contractul nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 se referă de fapt la drepturile şi obligaţiile executorului, iar rezilierea în cazul prevederilor acestor puncte este un drept exclusiv al recurentului, pentru neexecutarea esenţială a contractului. Prin urmare, instanţa de apel, a exces împuternicirilor sale şi a indicat asupra beneficierii de către o parte în proces de un drept contractual, fără a avea careva probe în acest sens.

Invocă recurentul că instanţa de apel şi instanţa de fond neîntemeiat au constatat că rezilierea contractului a avut loc odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului către intervenienţii Filipov Vladislav şi Filipov Victoria la 27.01.2012 prin contractul de cesiune nr.328, împrejurare atestată din extrasul din registrul bunurilor imobile, moment din care Bîcu Ludmila nu mai poate fi obligată la plata restanţei, și nu mai este obligată să-i transmită intimatei apartamentul în proprietate. Pe cale de consecinţă apare obligaţia ca în conformitate cu pct.4.2 lit. b) din contract recurentul să-i restituie intimatei suma investită în mărime de 83 265.76 euro, în termen de 30 zile calculat din momentul rezilierii contractului.

Această constatare a instanţei de apel, relatează recurentul, este contrară prevederilor contractului, deoarece, act. 4.2. lit, b) a contractului prevede că rezilierea unilaterală de către executor poate opera doar în formă scrisă, cu preaviz de 5 zile și doar în urma acestor proceduri, devin aplicabile prevederile pct.4.2 lit, с), care permite transmiterea bunului în proprietate unei alte persoane. Indică recurentul că nici la examinarea în fond a pricinii și nici la examinarea în ordine de apel, instanţele de judecată nu au examinat si nu au cercetat probele pe care își întemeiază concluziile.

Or, concluzionând că rezilierea contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 s-a produs odată cu semnarea contractului de cesiune nr. 328 din 27.01.2012, instanţele de judecată nu au examinat această probă în cadrul şedinţelor judiciare, actele în temeiul cărora intervenientii accesorii şi-au înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului imobil în litigiu nefiind anexate la materialele 4 pricinii și nefiind examinate prin prisma prevederilor art.118 și art. 122 din Codul de Procedură Civilă. Cu referire la concluzia instanţei de fond şi instanţei de apel privind încetarea/ întreruperea contractului semnat de părţi şi întreruperea termenului de prescripţie odată cu darea în exploatare a bunului imobil la data de 25.01.2012, consideră recurentul că este eronată.

În conformitate cu prevederile pct. 6.3 din contractul în litigiu, reţinut de instanţa de fond şi instanţa de apel, contractul urma să înceteze la data transmiterii bunului imobil în proprietatea beneficiarului şi nu la data dării în exploatare a bunului imobil pentru care a fost încheiat. Mai mult, din prevederea pct. 6.3 din contractul de investiţii nu rezultă ca acesta să se refere la termenul de prescripţie în interiorul căruia părţile pot înainta acţiuni în rezoluţiune/ reziliere sau acţiuni în despăgubire. A mai menționat recurentul că la acţiunea înaintată, intimata a anexat două cereri de reziliere a contractului de investiţii (din 18.02.2010 şi din 17.03.2010), iar scrisoarea din 16.04.2010 semnată de recurent reprezintă în sine un răspuns la ultima invitaţie privind rezilierea contractului.

În asemenea circumstanțe, pornind de la prevederile art. 738 alin. (1) din Codul civil, odată exercitat dreptul de rezoluţiune, manifestat prin expedierea scrisorilor de reziliere din 18.02.2010 şi 17.03.2010, contractul nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 a încetat a mai produce efecte între părţi în momentul în care intimata nu a dat curs invitaţiei recurentului. Faptul că intimata a recepţionat această scrisoare nu este negat. Astfel, indică recurentul că instanţa de apel, precum şi instanţa de fond, incorect au considerat şi au concluzionat că rezilierea contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008 a avut loc la 25.01.2012 când blocul locativ a fost dat în exploatare.

A mai invocat recurentul prevederile art. 272 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune, iar dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului, motiv pentru care, dreptul intimatei la acţiune a apărut la data de 31.03.2010, în conformitate cu prevederile pct.4.1 lit.d) din contractul nr. 043/07/2008, şi nu la 25.01.2012. Menționează recurentul că intimata şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile art. 738 alin. (1) din Codul civil invocând consecinţele rezoluţiunii şi anume repunerea părţilor în situaţie iniţială cu restituirea prestaţiilor. La caz, conform prevederilor art. 709 alin.(l) din Codul civil, rezoluţiunea contractelor sinalagmatice, de categoria cărora este contractul încheiat de părţi, poate interveni în cazul neexecutării de către una din părţile contractante a unei obligaţii scadente.

În speţă, indică recurentul, intimata nu a executat în termen obligaţia sa de plată integrală a preţului apartamentului contractat şi în temeiul prevederilor art. 710 alin. (1) lit. b) din Codul civil, recurentul nu era ţinut de somarea intimatei privind iminenţa rezoluţiunii contractului, norma materială expresă desconsiderată de instanţa de fond şi instanţa de apel la examinarea cauzei. Recurentul indică că instanţa de fond şi instanţa de apel incorect au aplicat şi au interpretat normele materiale ale art.585 şi art.602 din Codul civil cu referire la încasarea din contul său a dobânzii pentru folosirea banilor străini și a dobânzii de întârziere.

Astfel, instanțele inferioare nu au specificat care normă materială permite intimatei să solicite calcularea şi încasarea unei dobânzi pentru folosirea 5 nejustificată a banilor străini, având în vedere că potrivit prevederilor art. 602 alin. (4) din Codul civil, despăgubirile pentru întârzierea executării obligaţiei se pot solicita doar în condiţiile suplimentare indicate la art.609 din Codul civil, despăgubiri care pot fi solicitate în locul executării obligaţiei. Dobânda pentru folosirea capitalului străin stabilită prin art. 585 din Codul civil se va aplica exclusiv obligaţiilor pecuniare purtătoare de dobândă, or obligaţia recurentei de a restitui prestaţia / rambursa suma plătită de intimată, conform contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008, nu este purtătoare de dobândă, intimata neavând nici un temei legal de a solicita calcularea şi încasarea unei dobânzi.

Dobânda de întârziere calculată în conformitate cu art. 619 din Codul civil este acea modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare fiind considerată o compensaţie pentru folosirea mijloacelor financiare străine, pretenţie în despăgubire care, la fel, urma a fi formulată în interiorul termenului general de prescripţie de 3 ani calculaţi de la data recunoaşterii de către recurent a obligaţiei de restituire a sumei transferate. Atât timp cât prin scrisoarea din 16.04.2010, recurentul a invitat intimata pentru discuţii asupra posibilităţilor de restituire a mijloacelor băneşti plătite, nu se poate considera că recurentul este în întârziere din data de 30.03.2010 sau 27.01.2012.

A mai indicat recurentul că instanțele inferioare au interpretat şi au aplicat eronat prevederile art.277 din Codul civil, conform cărora termenul de prescripţie se întrerupe în cazul intentării acţiunii în modul stabilit sau în cazul în care debitorul obligaţiei întreprinde acţiuni din care rezultă că recunoaşte datoria. Având în vedere că prin scrisoarea din 16.04.2010 recurentul a invitat intimata pentru discuţii asupra posibilităţilor de restituire a mijloacelor băneşti plătite de ultima, această invitaţie poate fi considerată drept acţiune din care rezultă recunoaşterea datoriei, termenul de prescripţie fiind întrerupt cu începerea curgerii unui nou termen, care a expirat la data de 29.03.2013.

Reclamaţia intimatei din 30.04.2013 şi acţiunea înaintată în instanţa de judecată la data de 28.06.2013 sunt tardive. În toate cazurile când debitorul obligaţiei întreprinde acţiuni din care derivă recunoaşterea obligaţiei / datoriei, din acest moment, potrivit prevederilor art. 277 alin. (2) din Codul civil începe curgerea unui nou termen pentru revendicarea datoriei. Respectiv, recunoaşterea de către debitor a datoriei de bază - obligaţiei de restituire a sumei investite, nu poate servi prin ea însăşi drept dovadă a recunoaşterii şi a datoriei suplimentare (dobânzi, penalităţi), precum şi a pretenţiilor de reparare a daunelor şi, respectiv nu poate fi considerată ca întrerupere a termenului de prescripţie în ceea ce priveşte pretenţiile suplimentare şi cele de reparare a daunelor.

Din aceste considerente, indică recurentul că instanţa de fond şi instanţa de apel eronat au concluzionat că odată recunoscută obligaţia de restituire a sumelor investite de către intimată, această recunoaştere operează şi asupra pretenţiilor de încasare a dobânzilor de întârziere şi dobânzii pentru folosirea nejustificată a surselor financiare străine. A mai menționat recurentul că prin prisma normelor de procedură existente şi în sensul art.6 alin.(1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, instanţele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noţiunile ce implică o apreciere a faptelor constatate.

La fel, noţiunea de proces echitabil impune ca 6 instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se rezume de a reproduce pur şi simplu argumentele doar uneia din părţi, fără a da o apreciere acestora şi fără aşi întemeia pe norme de drept material şi procedural decizia adoptată. Or, potrivit art. 241 alin. (5) din Codul de Procedură Civilă, în coroborare cu prevederile hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti, instanţa judecătorească, la emiterea hotărârii, este obligată să acorde o atenţie deosebită motivelor care au determinat concluziile instanţei, cu referire la legea guvernantă, probele pe care-şi întemeiază concluziile, argumentele instanţei la respingerea unor probe.

La caz, instanţele de judecată au interpretat eronat normele materiale aplicabile litigiului, au dat o apreciere arbitrară probelor anexate la materialele pricinii, şi-au întemeiat concluziile pe probe neexaminate în cadrul cercetării judecătoreşti, erori ce au dus la încălcrea dreptului recurentului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului. La data de 01.09.2014, Bîcu Ludmila a depus referință la cererea recurs. Studiind materialele cauzei, cererea de recurs, Colegiul consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.e)CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

Colegiul menționează că instanțele inferioare au stabilit corect raportul juridic între părți și corect au emis soluția referitor la încasarea de la recurent a sumei investite de către intimată în mărime de 83265,76 euro. Conform materialelor dosarului s-a stabilit că la data de 04 iulie 2008 Bîcu Ludmila a încheiat cu SA „Moldreclama” contractul nr. 043/07/2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcția blocului locativ din str.Sfatul Ţării 59.(f.d.15-16) Potrivit prevederilor contractului, SA „Moldreclama” şi-a asumat obligația să construiască, din contul investiţiilor intimatei, apartamentul nr. 36 cu două odăi, cu suprafaţa de 82,6 m2, din str.Sfatul Ţării nr.59, mun.Chişinău.

Preţul apartamentului a constituit 111 510, 00 Euro şi urma să fie achitat după un grafic, stabilit de părţi la semnarea contractului. Conform prevederilor contractuale, SA „Moldreclama” urma să-i transmită în proprietate intimatei apartamentul cu un nivel de finisare specificat în pct.2.1 al contractului precum şi în pct. 1 al anexei nr. 1 și să organizeze darea în exploatare şi recepție finală a blocului locativ la data de 31.03.2010.(1.f.15- 17) De asemenea, conform materialelor dosarului, s-a stabilit că intimata a achitat parțial prețul apartamentului în sumă de 83265, 76 euro, fapt confirmat prin actul de verificare din 13.07.2009. (f.d.26) Totodată, Colegiu reţine că conform pct.pct.4.1-4.2 al contractului nr. 043/07/2008 din 04.07.2008, rezilierea poate avea loc prin transmiterea drepturilor asupra apartamentului către altă persoană, în condiţiile contractului, inclusiv cînd beneficiarul nu a vărsat suma conform graficului.

Instanța de recurs constată că la materialele dosarului se conține extrasul din 7 Registrul bunurilor imobile eliberat de ÎS „Cadastru” la 07.05.2012 conform căruia dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 36, din str. Sfatul Ţării 59, mun.

Chişinău a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la data de 02.05.2012 după Filipov Victoria şi Filipov Vladislav, în baza actului de transmitere - primire nr. 65 din 24.04.2012, contractul de investiţii nr. 293 din 26.01.2012 şi în baza contractului de cesiune nr. 328 din 27.01.2012 ( f. d. 28). Totodată, instanța de recurs stabilește că instanțele inferioare au constatat că rezilierea contractului a avut loc odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului către intervenienții Filipov Vladislav şi Filipov Victoria la 27.01.2012, prin contractul de cesiune și că din acest moment Bîcu Ludmila nu mai poate fi obligată la plata restanţei, iar recurentul nu mai este obligat să-i transmită apartamentul în proprietate.

Recurentul, însă, consideră că contractul a fost reziliat la data de 16.04.2010 cînd intimata Bîcu L. a fost invitată la oficiul recurentului pentru a i se restitui suma investită. Colegiul menţionează că, în speţă, nu este determinant momentul cînd s-a produs rezilierea contractului deoarece instanţa nu urmează a se pronunţa asupra rezilierii contractului, ci doar asupra efectelor care rezultă din rezilierea operată. În aspectul expus Colegiul reiterează că în conformitate cu art.733 Cod civil, contractul nu poate fi altfel rezolvit, reziliat sau revocat decît în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul părţilor. Ca urmare, legislaţia expres stabileşte cîteva modalităţi de desfacere a contractului, care îşi au temeiurile şi clauzele sale prevăzute de lege.

Prin rezoluţiune a contractului se are în vedere desfiinţarea retroactivă a contractului cu executare instantanee în cazul în are una din părţi nu execută obligaţiile contractuale. Astfel, prin declaraţia de rezoluţiune, contractul încetează să producă efecte juridice chiar de la momentul încheierii contractului. O altă modalitate de desfiinţare a contractului este rezilierea care urmează a fi înţeleasă ca o sancţiune juridică ce intervine în cazul neexecutării unui contract cu executare succesivă şi constă în încetarea efectelor contractului pentru viitor. Rezilierea are ca efect faptul că prestaţiile efectuate anterior de către părţi nu se restituie şi părţile sunt eliberate de obligaţia de a presta pe viitor.

Revocarea unui contract constituie de asemenea o desfiinţare a contractului în temeiul voinţei ambelor părţi sau a unei dintre părţi. Spre deosebire de rezoluţiune şi reziliere, care intervin în cazul în care nu este executată obligaţia contractuală de către una din părţi, pentru revocare nu este necesar de a fi invocată neexecutarea obligaţiilor contractuale. Ca rezultat al revocării contractul încetează de a mai produce efecte juridice, avînd ca temei voinţa ambelor sau uneia din părţi. În sensul declarat prevederile legale sunt certe şi fără ambiguităţi. Astfel, în temeiul art.734 Cod civil, părţile ăşi pot rezerva dreptul de rezoluţiune a contractului. În temeiul art.735 Cod civil, o parte poate rezolvi contractul dacă există o executare esenţială din partea celeilalte părţi.

Potrivit art.737 Cod civil, rezoluţiunea operează prin declaraţie scrisă faţă de cealaltă parte. În temeiul art.747 Cod civil, rezilierea operează numai pentru viitor. Iar potrivit 8 art.748 Cod civil, rezilierea contractelor cu executare succesivă poate avea loc pentru motive temeinice. Raportînd normele legale citate la circumstanţele de fapt ale cauzei Colegiul constată că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de investiţii, fără a indica un careva motiv serios, întemeiat pe neexecutare a contractului, care ar sta la baza cerinţei de reziliere. Reclamanta şi-a susţinut pe tot parcursul judecării cauzei, cerinţele privind încasarea sumei pe motivul invocat privind rezilierea contractului.

De fapt, din materialele dosarului cert rezultă că părţile au ajuns la o concluzi reciprocă de desfiinţare a contractului cu acordul, în principiu, a pîrîtului, de a restitui suma investită. Prin urmare, raporturile juridice dintre părţi, ca rezultat al cerinţei reclamantei de încasare a sumei prin rezilierea contractului, de fapt, nu pot avea efectele unei rezoluţiuni sau a unei rezilieri a contractului, dar avînd în vedere acordul ambelor părţi de desfiinţare a contractului, această situaţie, mai corect, urmează a fi încadrată în temeiurile juridice de revocare a contractului cu consecinţe de restituire a sumei investite şi fără efecte de constatare a sumei care urmează a fi restituită ca purtătoare de dobînzi.

Colegiul consideră că litigiul dat a fost axat de către părţi, în special de către recurent, asupra termenului de prescripţie extinctivă, care precum că a fost omis de către reclamantă. La acest capitol, Colegiul va releva că din materialele cauzei rezultă cert atît intenţia reclamantei, cît a pîrîtului de a desfiinţa contractul de investiţii. Intenţia reclamantei s-a materializat prin expedierea către pîrît a somaţiilor de reziliere din luna martie 2010, iar a pîrîtului – prin transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil unor terţe persoane. Indiferent de perioada de timp cind s-a produs desfiinţarea contractului, este incontestabil că ambele părţi contractante nu mai au dorinţa de a continua raporturile stabilite fiind interesate doar de survenirea efectelor rezilierii contractului, fapt ce se impune de a fi concluzionat rezultînd din comportamentul părţilor.

Anume din aceste considerente, Colegiul va omite de a se pronunţa asupra momentului cert de reziliere a contractului. După cum s-a menţionat supra, punctul de discordanţă al poziţiilor reclamantei şi pîrîtului îl constituie termenul de prescripţie extinctivă, care în opinia reclamantei nu a fost omis şi viceversa. În această ordine de idei, Colegiul va releva că acțiunea reclamantei nu este tardivă, din următoarele considerente. Conform art.267 alin.(1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată dreptul încălcat este de 3 ani. Conform art.272 alin.(1) Cod civil, termenul de prescriptie extinctiva incepe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune.

Dreptul la actiune se naste la data cind persoana a aflat sau trebuia sa afle despre incalcarea dreptului. Din prevederile legale enunţate se impune concluzia că dacă termenul executării obligaţiei nu este indicat sau este condiţionat de momentul cererii din partea 9 creditorului, atunci debitorul este obligat din momentul înaintării cererii de către creditor să-l execute în orice moment. Din materialele cauzei rezultă că contractul de investiţii încheiat între părţi a fost reziliat. Ca rezultat al rezilierii contractului, conform art.738 Cod civil, părţile contractante urmează să restituie reciproc prestaţiile efectuate. În speţă, după rezilierea contractului, reclamanta Bîcu L. poate pretinde la restituirea sumelor investite în construcția imobilului, iar pîrîtul este eliberat de obligaţia de a presta în continuare şi este ţinut de a restitui reclamantei sumele primite.

Această obligaţie a pîrîtului nu este condiţionată de vreun termen, fiind disponibil de a executa oricînd obligaţia, iar reclamanta – oricînd de a cere. Respectiv dreptul reclamantei la acţiune apare doar odată cu refuzul pîrîtului de a restitui suma de bani investită. Colegiul remarcă că dreptul reclamantei Bîcu L. de a cere restituirea sumelor a fost obţinut de către aceasta, dar nu a fost încălcat de către pîrît. Colegiul constată că la materialele cauzei nu se conţine nici o somaţie a reclamantei Bîcu L. prin care aceasta ar solicita restituirea mijloacelor băneşti şi respectiv nici un înscris prin care pîrîtul ar refuza plata sumei solicitate. Prima acţiune a reclamantei prin care aceasta a solicitat restituirea sumelor este cererea de chemare în judecată înaintată.

Deci, acţiunea reclamantei nu este tardivă şi în continuare, Colegiul reiterează despre corectitudinea încasării de către instanțele inferioare a sumei investite de către intimată. Totodată referitor la încasarea de la recurent a dobînzii de întîrziere pentru folosirea nejustificată banilor, instanța de recurs va respinge solicitarea din următoarele considerente. Colegiul menționează că debitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat creditorului ca urmare a neexecutării obligaţiei pecuniare asumate. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Prin obligaţie pecuniară se va înţelege acea obligaţie, în virtutea căreia debitorul e obligat, în baza unui contract sau a unei obligaţii extracontractuale prevăzute de Codul civil, să transmită creditorului bani, în sumă determinată sau determinabilă, adică utilizează banii ca mijloc de plată.

Pecuniară poate fi o obligaţie în întregul ei (contractele de credit bancar, împrumut) sau doar obligaţia uneia din părţi (pentru achitarea mărfurilor, serviciilor etc.) Conform materialelor dosarului, intimata a depus către recurent la data de 18.02.2010 și 17.04.2010, cerere privind rezilierea contractului de investiții(f.d.24, 25), iar la data de 02.05.2013 a depus o reclamație.(f.d22) Din conținutul cererilor și reclamației rezultă că intimata solicită ”rezilierea contractului” de investiții, fără, însă, să solicite restituirea sumei. Astfel, odată ce intimata nu a solicitat restituirea sumei investite, obligația pecuniară a recurentului - restituirea banilor, nu a apărut și acesta nu este ținut la plata unei dobînzii de întîrziere.

Din aceste considerente Colegiul conchide că recurentul nu este în întîrziere și acesta nu poate fi obligat la achitarea dobînzii de întîrziere. În aceste circumstanțe, Colegiul va admite recursul și va casa parțial decizia din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 31.01.2014 a 10 judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău și în partea ce ține de încasarea dobîndei de întîrziere pentru folosirea nejustificată a banilor va respinge solicitarea lui Bîcu Ludmila. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. e), Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat SA”Moldreclama” împotriva deciziei din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Se casează parțial decizia din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 31.01.2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău în partea ce ține de încasarea dobînzii de întîrziere și dobînzii pentru folosirea nejustificată a banilor şi în această parte se emite o nouă hotărîre prin care: - cererea lui Bîcu Ludmila împotriva SA ”Moldreclama”, intervenienţi accesorii Filipov Victoria şi Filipov Vladislav cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere dobînzii pentru folosirea nejustificată a banilor se respinge. În rest decizia din data de 10.06.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 31.01.2014 a judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău se mențin. Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecător Nicolae Clima Judecători: Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală 11