2ra-2936/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-2936/13 instanţa de apel – L. Popova, S. Caitaz, A. Doga ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Efim Bărbuţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Efim Bărbuţă împotriva Societăţii pe Acţiuni „Moldreclama” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Moldreclama, modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2013 în partea cuantumului penalităţii încasate, prin micşorarea acestuia constată: La 23 august 2012, Efim Bărbuţă a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA„Moldreclama” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 ianuarie 2008 el şi pârâtul au încheiat contractul nr. 030/01/2008 cu privire la investirea capitalului privat în construcţia blocurilor locative din str. Sfatul Ţării, 59, conform condiţiilor căruia pârâtul, în calitatea de executor, s-a obligat să-i construiască lui din banii investiţi de el, un apartament cu 3 odăi cu suprafaţa totală de 113,9 m 2, etajul 6 a blocului locativ din str. Sfatul Ţării, 59, cu geamurile spre str. Mitropolit Dosoftei.

Menţionează că deşi el a achitat integral costul apartamentului în sumă de 118456 Euro la 28 ianuarie 2008, pârâtul nu şi-a onorat obligaţiile asumate privind data finisării construcţiei, lucru ce a avut drept urmare rezoluţiunea de comun acord a contractului de investiţii.

Afirmă că în anul 2011 pârâtul a vândut apartamentul indicat unui alt cumpărător, urmând a restitui lui suma de 118456 Euro, însă până la 14 iunie 2012 pârâtul nu i-a restituit suma datorată şi drept urmare la acea data părţile au încheiat un acord adiţional, conform condiţiilor căruia (pct. 1 al acordului) pârâtul s-a obligat să-i restituie lui suma datorată până la 15 iulie 2012. Susţine că conform pct. 2 al acordului nominalizat, în cazul nerespectării de către pârât a termenului restituirii datoriei, acesta va achita o penalitate de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, prima zi de întârziere fiind considerată 16 iulie 2012. Invocă că la data înaintării acţiunii în instanţa de judecată, pârâtul nu a restituit datoria, fiind în întârziere cu 37 zile (16 iulie 2012 – 22 august 2012), iar penalitatea pentru întârziere constituie suma de 21914,36 Euro (37 zile x 592,28 Euro).

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul său datoria în mărime de 118456 Euro, a penalităţii de întârziere, calculate la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi cheltuielilor de judecată. Ulterior, Efim Bărbuţă a depus cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 111575,30 Euro, penalităţii de întârziere în sumă de 66568,01 Euro şi cheltuielilor de judecată. În susţinerea pretenţiilor sale reclamantul a menţionat că până la 16 iulie 2012 pârâtul a achitat către reclamant suma de 6563,68 Euro, datoria rămasă constituind suma de 111892,32 Euro. Timp de 114 zile (16 iulie 2012 – 07 noiembrie 2012) pârâtul nu a achitat vreo sumă suplimentară, astfel penalitatea pentru perioada menţionată este de 63778,62 Euro (111892,32 Euro (datoria) x 114 zile (întârzierea) x 0,5% (penalitatea pentru o zi)).

Susţine că după achitarea la 07 noiembrie 2012 de către pârât a sumei de 316,62 Euro, suma datorată s-a redus constituind 111575,70 Euro, penalitatea de întârziere pentru perioada 08 noiembrie 2012 - 13 noiembrie 2012 constituind 2789,39 Euro (111575,70 Euro (datoria) x 5 zile (întârzierea) x 0,5 % (penalitatea pentru o zi)) Indică că penalitatea totală de întârziere la data înaintării prezentei cereri constituie suma de 66568,01 Euro. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 ianuarie 2013 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la SA „Moldreclama” în beneficiul lui Efim Bărbuţă penalitatea de întârziere în sumă de 35000 Euro, convertiţi în valuta naţională a RM la momentul executării hotărârii şi cheltuielile judiciare suportate în sumă de 150 lei şi încasat de la SA „Moldreclama” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 5000 lei, scutindu-i parţial de la plata taxei de stat.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de SA „Moldreclama, modificată hotărârea primei instanţe în partea cuantumului penalităţii încasate de la SA „Moldreclama” în beneficiul lui Efim Bărbuţă, prin micşorarea sumei de la 35000 Euro până la 10000 Euro, în rest apelul declarat a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 iunie 2013, Efim Bărbuţă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea micşorării cuantumului penalităţii încasate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Susţine că instanţa de apel a soluţionat cauza superficial şi unilateral, iar actul de dispoziţie nu are putere de convingere, fapt ce denotă ilegalitatea acestuia. Menţionează că în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Afirmă că instanţa de apel nu a luat în consideraţie un şir de circumstanţe, fapt ce alături de aplicarea eronată a legii materiale, a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale. Indică că instanţa de apel a omis să menţioneze că conform contractului, apartamentul urma fi transmis reclamantului-recurent în anul 2009, deci o perioada îndelungată de timp intimatul s-a folosit de banii lui Efim Bărbuţă.

Instanţa de apel a ignorat faptul că chiar şi după rezilierea contractului în anul 2011, banii achitaţi pentru construcţia apartamentului nu au fost restituiţi un timp îndelungat, aceştia fiind folosiţi de intimat în interese proprii. Susţine că deşi este evidentă neexecutarea obligaţiei de către intimat, instanţa a dedus foarte superficial că, ţinând cont de perioada de întârziere 16 iulie 2012 - 24 decembrie 2012 (mai mult de 5 luni) şi mărimea clauzei penale prevăzută în acordul adiţional, Colegiul civil consideră că suma încasată de prima instanţă de 35000 Euro cu titlu de penalitate, este una disproporţionat de mare, din care considerente aceasta urmează a fi redusă până la 10000 Euro. Invocă că instanţa de apel a ignorat şi a aplicat eronat prevederile legii materiale, precum prevederile art. art. 514, 572 alin. (2), 666 alin. (1), 624 alin (1) şi 630 alin. (1) Cod civil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Efim Bărbuţă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Efim Bărbuţă, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Efim Bărbuţă ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul lui Efim Bărbuţă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan