2ri-90/14 — Obligarea respectării obligațiilor contractuale

Dosarul nr. 2ri-90/14 Instanţa de fond: Curtea de Apel Chișinău (judecători:L.Bulgac)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 02 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Filincova Judecători: Galina Stratulat Valentina Clevadî Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Baturina Maria împotriva hotărîrii din data de 02.04.2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Baturina Maria împotriva SRL”Nourco” privind obligarea respectării obligațiilor contractuale privind transmiterea în proprietate a apartamentului c o n s t a t ă : La data de 07.11.2013 Baturina Maria a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Nourco” privind obligarea respectării obligațiilor contractuale privind transmiterea în proprietate a apartamentului.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 29.05.2006 a încheiat cu pîrîtul contractele nr.01 și 02 cu privire la investirea mijloacelor financiare proprii în construcția casei de locuit din str.Cuza Vodă 1/5 (la moment 1/4). Obiectul contractelor date îl constituiau apartamentele unu și doi din blocul locativ dat. Conform pct.1.3 al contractului, costul apartamentului nr.1 era de 24180 euro, iar al apartamentului cu nr.2 de 24030 euro. A mai indicat reclamanta în cererea de chemare în judecată că, conform pct.5.2 al contractului, rezilierea contractului poate avea loc doar cu acordul ambelor părți pînă la darea în exploatare a blocului locativ, rezilierea unilaterală a contractului nefiind admisă.

La data de 25.01.2012, indică reclamanta că, s-a prezentat la sediul pîrîtului pentru a achita prețul apartamentelor, în suma indicată în contract, la ce contabila întreprinderii a refuzat recepționarea banilor indicînd că, urmează să mai achite cîte 75 euro pentru fiecare metru pătrat. Dat fiind că, prețul contractului a fost majorat 1 unilateral, fără a fi înștiințată, indică reclamanta că, a refuzat achitarea prețului conform condițiilor noi. Între timp în privința pîrîtului a fost intentată procedura de insolvabilitate. La data de 24.05.2012, administratorul insolvabilității a înștiințat reclamanta despre faptul că, nu a preluat și nu execută contractele de investiții încheiate de debitorul insolvabil și unicul temei legal în baza căruia ar putea fi acceptată primirea mijloacelor bănești de la creditori este încheierea contractelor noi, la alte prețuri aprobate de adunarea creditorilor.

Despre faptul că, hotărîrea adunării creditorilor a fost confirmată de instanța de judecată, indică reclamanta că, a aflat la data de 15.07.2012.

A mai indicat reclamanta că, consideră că, instanța de judecată nu era în drept să declarare legală hotărîrea adunării creditorilor, dat fiind iregularitățile admise și anume s-a hotărît anularea tuturor contractelor de investiții încheiate în perioada precedentă intentării procesului de insolvabilitate, au obligat creditorii să achite prejudiciul cauzat debitorului de propria administrație, șantajarea creditorilor care nu doresc încheierea contractelor la prețurile noi că, se vor încheia contracte cu alte persoane, iar acestora li se va restitui parțial sumele validate din contractele vechi(minus 30% ). De asemenea, a indicat reclamanta că, hotărîrea adunării creditorilor din data de 10.11.2011 și încheierea din data de 25.11.2011 a Curții de Apel Economice contravin prevederilor art.113 al Legii insolvabilității, conform cărora pot fi anulate doar actele fictive sau fraudulos încheiate de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de insolvabilitate și tranzacțiile în care prestația debitorului este vădit mai mare decît cea primită.

Indică reclamanta că, nici una din condițiile enumerate nu se întrunesc în cazul dat. Ori, sursele financiare ineficient gestionate de administrația întreprinderii pîrîtului nu pot fin încasate repetat de la creditori. La fel a indicat reclamanta că, conform art.114 al Legii insolvabilității, administratorul poate introduce în instanța de judecată și alte acțiuni de anulare a unor acte juridice încheiate de debitor în ultimele 12 luni de activitate, și, aceste litigii se judecată ca litigii de drept conform regulilor generale. Din ce rezultă că, creditorii nu erau în drept să adopte hotărîri de anulare a contractelor de investiții. Astfel, indică reclamanta că, administratorul nu putea să se adreseze cu cerința dată, deoarece în contractele încheiate între ea și pîrît nu se conține nici o exigență cu privire la termeni și condiții conform prevederilor art.art.104(113), 105(114) al Legii insolvabilității.

Mai mult decît atît, informația administratorului referitor la faptul că, gradul de finalizare a blocului locativ dat este de 70% nu corespunde realității, ce se confirmă prin actul de inspecție din data de 04.04.2008, în care se indică gradul de finisare la toate compartimentele 100% cu excepția goluri, interior fiind de 75%. Astfel, consideră reclamanta că, media de finalizare a construcției este de fapt 93,75%. A mai indicat reclamanta în cererea de chemare în judecată că, dat fiind această greșeală de calcul, greșit s-a adoptat hotărîrea de majorare a prețului apartamentelor cu 30%, iar administratorul nu a restituit sursele financiare nefolosite, ci le-a însușit. La fel a indicat reclamanta că, este de acord să achite o majorare de 6,25%, dar nu 30%.

2 Ulterior, reclamanta a depus o cerere de concretizate a cerințelor în care a solicitat obligarea pîrîtului să-și execute obligațiile contractuale, să accepte primirea ultimei rate din prețul inițial al apartamentului, să reducă suma percepută la finisarea blocului locativ în perioada de insolvabilitate de la 30% la 6,25% și să transmită apartamentele contractate în proprietate. Prin hotărîrea din data de 02.04.2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea lui Baturina Maria a fost respinsă. La data de 05.05.2014, Baturina Maria a depus recurs împotriva hotărîrii din data de 02.04.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel greșit a indicat că, nu poate solicita executarea unor contracte deja reziliate și nici să ceară obligarea intimatului de a accepta spre plată sume mai mici decît cele stabilite la adunarea creditorilor a cărei hotărîre a fost confirmată de instanța de judecată.

Instanța, indică recurenta că, a evitat să se pronunțe asupra ilegalității rezilierii contractelor de investiții și asupra majorărilor nejustificate a contractelor cu 30%, în loc de 6,25 %. Consideră recurenta că, nu a fost aplicată legea care urma să fie aplicată. Intimatul nu a depus referință la cererea de recurs. Analizând legalitatea actelor de dispoziţie contestate, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul va respinge recursul și va menține hotărîrea din data de 02.04.2014 a Curții de Apel Chișinău din următoarele motive. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.a)CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Conform materialelor dosarului s-a stabilit că, părțile au încheiat la data de 29.05.2006, două contracte de investiții a mijloacelor proprii în construcția apartamentului nr.1 și 2 de pe str.Cuza Vodă 1/5, mun.Chișinău.(f.d.9, 10) În procesul derulării contractelor de investiții, prin hotărîrea din data de 26.10.2010, în privința SRL”Nourco” a fost intentat procesul de insolvabilitate. Din materialele dosarului, de asemenea s-a stabilit că, după intentarea procedurii de insolvabilitate, Baturina Maria s-a adresat întreprinderii în vederea achitării ratei restante din prețul apartamentelor, la ce i s-a refuzat explicîndu-i-se că, urmează să achite un preț mai mare pentru fiecare metru pătrat, pe care aceasta nu l-a acceptat.

Colegiul menționează că, instanța de insolvabilitate corect a reținut faptul că, administratorul insolvabilității avea posibilitatea să refuze executarea contractelor de învestiții încheiate cu Baturina Maria și să nu recepționeze sumele restante din preț și transmiterea apartamentelor prin prisma art.98, alin.(3) al Legii insolvabilității. Totodată, Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate corect a apreciat că, Baturina Maria avea posibilitate, în calitate de creditor chirografar să înainteze creanța care reiese din neexecutare, ceea ce a și făcut. Astfel, la data de 28.12.2010, aceasta a depus cerere privind validarea creanței în mărimea sumelor depuse de 18 mii Euro pentru fiecare apartament(f.d.26,27), care au fost validate prin tabelul creanțelor(f.d.29).

3 Astfel, Colegiul conchide că, la momentul intentării procesului de insolvabilitate contractele de investiții, executate de către debitor şi pe care administratorul insolvabilităţii a refuzat să le execute, conform art.98 al Legii insolvabilităţii, creditorului i s-a conferit dreptul de rezoluţiune a contractului avînd dreptul de a înainta cerere de validare a creanței.

Acest fapt fiind stabilit și prin încheierea din data de 26.11.2012 a Curții de Apel Chișinău emisă în vederea explicării sensului și extinderii aplicării hotărîrii Curții de Apel Economice și Curții de Apel Chișinău, expuse prin Tabelul creanțelor creditorilor SRL”Nourco” din data de 08.04.2011; 14.07.211;10.11.2011; 02.07.212; 11.07.2012, 13.07.2012; 10.09.2012 și 15.10.2012, privind validarea creanțelor chirografice de rangul V a creditorilor SRL”Nourco”, care rezultă din contractile de investiții .(f.d.30-31) În aceste condiții Colegiul conchide că, Baturina Maria, înaintînd cerere privind validarea creanței și-a exercitat dreptul său și nu mai poate pretinde și transmiterea apartamentelor în natură.

Ori, depunînd cerere de validare a creanței a acceptat rezilierea contractelor de investiții și executarea lor în alt mod, prin restituirea sumelor investite, și, nu mai avea posibilitatea de a pretinde și la transmiterea imobilelor contractate. Mai mult decît atît, Colegiul conchide că, instanța de insolvabilitate corect a aprecia că, prin prisma art.65 al Legii insolvabilității, Baturina Maria nu mai avea posibilitatea de a solicita executarea creanțelor în mod individual. Fapt care reiese și din art.90 al Legii insolvabilității, care stabilește că, pe perioada procesului de insolvabilitate este interzisă executarea silită din masa debitoare vreunui creditor chirografar în mod individual.

Astfel, dat fiind imposibilitatea executării contractelor de investiții, administratorul insolvabilității nu le-a preluat, dar a acordat posibilitatea creditorilor să își valideze creanțele în alt mod, prin înaintarea cererilor de validare a creanțelor în sumele investite și acceptarea lor prin includerea în tabelul creanțelor. Astfel, odată cu validarea creanței creditorului încetează acțiunea contractelor de investiții, iar debitorul este eliberat de obligațiile stabilite în contract, unica obligație pe care o are este achitarea creanțelor validate. La fel, Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate corect a apreciat că, Baturina Maria nu are dreptul să solicite executarea creanței în mod individual, urmînd să-i fie restituită creanța proporțional cu suma investită împreună cu ceilalți creditori.

Totodată, Colegiul reține că, hotărîrea adunării creditorilor a SRL”Nourco” din data de 10.11.2011, prin care s-a decis de a aplica procedura planului cu finisarea și darea în exploatare a blocurilor de pe str.Cuza Vodă 1/4 și 1/5 fiind aprobat prețul final pentru un metru pătrat de spațiu locativ de 650 Euro, care va fi achitat conform cursului 16,50 lei a fost validată prin hotărîrea instanței de judecată. Drept urmare a acestei hotărîri, cu investitorii care au fost de acord să achite prețul suplimentar, s-au încheiat contracte noi de investiții, iar Baturina Maria a refuzat încheierea contractului la prețul nou, indicînd o posibilă majorare doar de 6,25 % calculată din suma prevăzută în contractul de investiție inițial.

Și, Colegiul reține că, instanța de insolvabilitate corect a considerat-o neîntemaită această cerință, ori recurenta nu este în drept să solicite executarea unor contracte deja 4 rezolvite și nici să ceară obligarea intimatului de a accepta spre plată sume mai mici decît cele stabilite la adunarea creditorilor. La fel, Colegiul reține și legalitatea hotărîrii instanței de insolvabilitate referitor la respingerea solicitării recurentei în vederea obligării intimatului să perfecteze actele necesare pentru înregistrarea bunurilor imobile la organul competent, ori apartamentele contractate de recurentă nu pot fi transmise în proprietatea acestea, dat fiind neachitarea prețului integral conform prețurilor stabilite de adunarea creditorilor, mai mult că, recurenta are restanță conform contractelor inițiale, iar contracte noi de investiții nu au fost încheiate de recurentă, dat fiind neacceptarea prețului de către aceasta.

În asemenea condiții Colegiul conchide legalitatea hotărîrii contestate și va respinge recursul declarat de Baturina Maria, ori, aceasta nu are dreptul de a solicita executarea de către debitor a obligațiilor care rezultă dintr-un contract rezolvit, ci doar poate pretinde la restituirea sumei investite conform creanțelor validate. În conformitate cu art. 445, alin.(1), lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se respinge recursul declarat de Baturina Maria. Se menține hotărîrea din data de 02.04.2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Baturina Maria împotriva SRL”Nourco” privind obligarea respectării obligațiilor contractuale privind transmiterea în proprietate a apartamentului.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Svetlana Filincova Judecători: Galina Stratulat Valentina Clevadî Dumitru Mardari Oleg Sternioală 5