2rac-407/14 — Încasarea datoriei.

Dosarul nr. 2rac-407/14 Prima instanţă: Judecătoria Grigoriopol Judecătorul: Nicolae Costin Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nelea Budăi Ion Muruianu Victor Pruteanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de APLP 50/99, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 împotriva SRL „Divin Grup” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care apelul declarat de SRL „Divin Grup”, a fost admis, ACONSTATAT: La 07 iunie 2013 reclamantul Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „Divin Grup” privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că SRL „Divin Grup” este proprietar a două încăperi, cu destinaţie nelocativă, situate în blocul de pe adresa mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, nr. 128. Conform certificatelor eliberate de OCT Chişinău, imobilele au următoarele suprafeţe: Nr. cadastral 0100206.106.01.030 – 303,2 m2, Nr. cadastral 0100206.106.01.031 – 128,8 m2 în total pârâtul deţine spaţiu nelocativ cu suprafaţa de 303,2 + 128,8 = 432,00 m2. Reclamantul a precizat că pîrîtul se eschivează de la plata pentru serviciile de întreţinere şi deservire a elementelor de uz comun din bloc şi a terenului aferent. La fel, refuză să semneze un contract în acest sens.

1 A mai menţionat reclamantul că ţinînd cont de faptul că cheltuielile pentru întreţinerea şi deservirea elementelor de uz comun din bloc şi a terenului aferent sunt foarte mari, iar încasările de la locatari nu acoperă nici măcar cheltuielile administrative ale APLP 50/99, la adunarea generală a fost luată o decizie prin care s-a stabilit tariful pentru proprietarii spaţiilor nelocative, în mărime de 3 lei pentru fiecare metru pătrat de spaţiu nelocativ lunar. Reclamantul a specificat că toate cele trei blocuri aflate la balanţa APLP 50/99 (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 128; 128 „A” şi 130) sunt foarte vechi şi au doar câte 2- 3 etaje. Respectiv, etajul întâi şi subsolul au destinaţie nelocativă, unde sunt amplasate diferite unităti comerciale.

Aceste blocuri fiind foarte vechi (au peste 60 de ani), necesită o reparaţie capitală, cel puţin a acoperişului şi a reţelelor inginereşti. Însă costul acestor lucrări este considerabil A mai menţionat reclamantul că tariful de 3 lei este unul foarte mic, care doar va acoperi parţial cheltuielile de întreţinere a blocului, însă la stabilirea acestui tarif s-a ţinut cont şi de interesele proprietarilor spaţiilor nelocative, de situaţia economică dificilă din ţară, dar şi din motivul că nu dorim să ne îmbogăţim pe seama lor, ci doar să contribuie parţial, aşa cum prevede Legea, la acoperirea cheltuielilor de întreţinere. Consideră reclamantul că nu este corect ca un pensionar să achite din ultimii bani plata pentru întreţinerea blocului, iar agenţii economici să nu achite nimic, dar în acelaşi timp beneficiind din plin de toate comodităţile create de APLP 50/99.

Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul APLP 50/99 a înaintat o cerere privind concretizarea pretenţiilor (f.d. 33). Solicită reclamantul APLP 50/99 admiterea acţiunii, încasarea din contul pîrîtului SRL „Divin Grup” în beneficiul său a datoriei în sumă de 24 624 lei, cheltuielile pentru plata taxei de stat în sumă de 738 lei 72 bani şi cheltuielile pentru asistenţei juridică în sumă de 1500 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 18 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul SRL „Divin Grup” în beneficiul Asociaţiei Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 a sumei de 24624 lei – cu titlu de datorie, a sumei de 738 lei 72 dani – cu titlu de taxă de stat şi a sumei de 1500 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, a fost admisă cererea de apel declarată de apelantul SRL „Divin Grup”. A fost casată hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 18 noiembrie 2013 fiind adoptată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 împotriva SRL „Divin Grup” privind încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea din contul Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 în beneficiul SRL „Divin Grup” cheltuielile de judecată în mărime de 554 lei suportate de apelant la depunerea cererii de apel şi 2300 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 mai 2014, APLP 50/99, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

2 În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 24 aprilie 2014, iar recursul a fost declarat la 15 mai 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

Referinţa înaintată de SRL „Divin Grup”, la cererea de recurs declarată de APLP 50/99, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 august 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de APLP 50/99 întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 07 iunie 2013 reclamantul Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SRL „Divin Grup” prin care a solicitat încasarea din contul SRL „Divin Grup” în beneficiul său a datoriei în sumă de 24 624 lei, cheltuielile pentru plata taxei de stat în sumă de 738 lei 72 bani şi cheltuielile pentru asistenţei juridică în sumă de 1500 lei. Actele administrate la dosar certifică faptul că SRL „Divin Grup” este proprietar a două încăperi, cu destinaţie nelocativă, situate în blocul de pe adresa mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, nr. 128, fapt confirmat prin certificatelor eliberate de OCT Chişinău, imobilele au următoarele suprafeţe: nr. cadastral 0100206.106.01.030 – 303,2 m2, nr. cadastral 0100206.106.01.031 – 128,8 m2.

În total SRL „Divin Grup” deţine spaţiu nelocativ cu suprafaţa de 303,2 + 128,8 = 432,00 m2. De menţionat că SRL „Divin Grup” se eschivează de la plata pentru serviciile de întreţinere şi deservire a elementelor de uz comun din bloc şi a terenului aferent. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 21 din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, care statuează expres că proprietarii de locuinţe privatizate participă la cheltuielile comune de întreţinere a locurilor de uz comun, a terenurilor de pe lîngă imobil, de reparaţie curentă şi capitală a imobilului, a sistemelor inginereşti interioare.

Cota de cheltuieli se stabileşte în funcţie de suprafaţa locativă ocupată şi de numărul de persoane care locuiesc pe ea, fapt ce se consemnează în 3 clauzele contractelor de întreţinere şi deservire a locuinţelor şi a terenurilor aferente blocurilor de locuinţe. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 24 din Legea enunţată, care statuiază expres că autorităţile administraţiei publice locale, unităţile la balanţa cărora se află blocuri de locuinţe vor transmite în gestiunea asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, la momentul fondării lor, încăperile libere din blocurile de locuinţe menţionate şi terenurile aferente acestora, în conformitate cu planurile blocurilor de locuinţe respective.

Arendaşii încăperilor din blocul de locuinţe, transmis în gestiune asociaţiei de proprietari ai locuinţelor privatizate şi altor asociaţii de proprietari ai locuinţelor, participă la acoperirea cotei de cheltuieli reale pentru întreţinerea şi deservirea elementelor de uz comun din bloc şi terenului aferent, încheind un contract aparte cu asociaţia. Astfel de contracte încheie şi proprietarii încăperilor cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă ce fac parte din imobilul gestionat de asociaţie. Potrivit pct. 4 din anexa nr. 4 a Legii privatizării fondului de locuinţe, mărimea plăţii pentru deservirea şi reparaţia locuinţelor privatizate, întreţinerea încăperilor auxiliare, a sistemelor inginereşti interioare şi a terenurilor aferente blocurilor de locuinţe depinde de volumul de lucrări şi servicii prestate şi se calculează de către asociaţia de proprietari ai locuinţelor privatizate în cazul în care imobilul este transmis în gestiunea acesteia.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia primei instanţe, despre necesitatea admiterii acţiunii înaintate de Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 împotriva SRL „Divin Grup” privind încasarea datoriei, este justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în conformitate cu prevederile art.130 CPC. Actul de dispoziţie a primei instanţe a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură şi cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Instanţa de recurs precizează că potrivit Dispoziţiei primarului general al municipiului Chişinău nr. 53-d din 20 ianuarie 2006 – toţi arendaşii (subarendaşii, proprietarii) încăperilor din blocul de locuinţe, transmis în gestiune Gestionarului fondului locativ, indiferent de forma de proprietate, participă la acoperirea cotei de cheltuieli reale pentru întreţinerea şi deservirea elementelor de uz comun din bloc şi terenul aferent, încheind un contract aparte de acordare a serviciilor. Totodată, Colegiul instanţei de recurs precizează că actele pricinii certifică faptul că în baza contratului nr. 17/1 din 01 aprilie 2002 unde SRL „Divin Grup” şi APLP 50/99 au fost părţi contractante, SRL „Divin Grup” a achitat preţul de 10 lei pentru 1 m2 (f.d.

71). Prin urmare, prima instanţă corect a stabilit că SRL „Divin Grup”, în temeiul normelor de drept citate este obligat să achite plata pentru deservirea blocului locativ în care î-şi are o cotă parte, precum şi a terenului aferent. De menţionat că conform adunării generale a APLP 50/99, din 14 aprilie 2012 a fost luată o decizie prin care s-a stabilit tariful pentru proprietarii spaţiilor nelocative, în mărime de 3 lei pentru fiecare metru pătrat de spaţiu nelocativ lunar. 4 Astfel, just prima instanţă a concluzionat că reieşind din faptul că SRL „Divin Grup” deţine în proprietate 432 m2, iar conform adunării generale a APLP 50/99, s-a stabilit faptul că pentru deservirea blocurilor aflate în gestiune urmează de a fi achitat câte 3 lei pentru un m2, din contul SRL „Divin Grup” urmează a fi încasat lunar câte 1296 lei (432x3=1296).

Şi avînd în vedere faptul că SRL „Divin Grup” nu a achitat plata pentru deservirea blocului locativ timp de 19 luni din contul ultimului urmează a fi încasată suma de 24624 lei (1296x19= 24 624). În concluzie, instanţa de recurs precizează că este legală hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 18 noiembrie 2013, din care motive urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, iar hotărîrea primei instanţe este legală, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de APLP 50/99, a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de APLP 50/99. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, se menţine hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol din 18 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Asociaţia Proprietarilor Locuinţelor Privatizate 50/99 împotriva SRL „Divin Grup” privind încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Vera Macinskaia 5