2ra-3318/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr.2ra-3318/14 instanţa de apel: N.Cernat, A. Nogai, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Popescu Vladimir către Zaharia Zanosiev privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 prin care s-a repus Zaharia Zanosiev în termenul de declarare a apelului, s-a respins apelul declarat de Zaharia Zanosiev ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei sect.

Rîşcani, mun. Chişinău din 04 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 7.07.2009, reclamantul Vladimir Popescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zaharia Zanosiev privind încasarea datoriei. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Vladimir Popescu a indicat că, la data de 28.02.2008, avînd calitatea de împrumutător şi pîrîtul Zaharia Zanosiev, avînd calitatea de împrumutat, au încheiat un contract de împrumut nr. 723, avînd ca obiect transmiterea sumei de 16000 euro. Potrivit punctului 1 al contractului, pîrîtul şi-a asumat obligaţia de a restitui banii la expirarea termenului stabilit în contract şi anume la data de 28.08.2008. La scadenţa acestui termen pîrîtul nu şi-a executat obligaţiunea asumată.

Multiplele solicitări invocate pîrîtului de a restitui în mod extrajudiciar suma împrumutată nu s-au soldat cu succes. Reclamantul Vladimir Popescu solicită încasarea din contul pîrîtului Zaharia Zanosiev în beneficiul său a sumei de 16000 euro şi a cheltuielilor de judecată, ce constituie taxa de stat achitată la depunerea cerererii de chemare în judecată, în mărime de 7200 lei şi 5000 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 04.02.2013, acţiunea depusă de către Vladimir Popescu a fost admisă integral, s-a încasat din contul lui Zaharia Zanosiev în folosul lui Vladimir Popescu împrumutul în sumă de 16 000 1 euro în valută naţională la data executării hotărârii judecătoreşti, taxa de stat achitată în sumă de 7200 lei şi 5000 lei serviciile juridice în total 12 200 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 s-a repus Zaharia Zanosiev în termenul de declarare a apelului, s-a respins apelul declarat de Zaharia Zanosiev ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei sect. Rîşcani, mun. Chişinău din 04 februarie 2013. La 18 august 2014, recurenţii declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 04 februarie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului, recurenţii a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, considerând că instanţa de apel şi prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material şi în mod neîntemeiat a dispus adjudecarea unei sume băneşti în beneficiul reclamantului.

În acest sens, recurenţii menţionează că potrivit art.867 CC, prin contractul de împrumut o parte (împrumutator) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi militate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Indică recurenţii că, contrar cerinţei normei citate, împrumutătorul V.Popescu nu a dat în proprietate împrumutatului banii împrumutaţi prin contractul încheiat, şi în cauză nu există şi nu se prezintă probe privind darea în proprietate împrumutatului banii în sumă contractată în cauză.

De asemenea mai menţionează că potrivit art.210 CC, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice şi persoanele fizice şi dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului juridic depăşeşte 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de indiferent de valoarea obiectului. Remarcă recurenţii, că reclamantul V.Popescu nu a prezentat recipisa de transmitere banilor de la împrumutător împrumutatului în cauză. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se 2 încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursurile fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli în cererea de recurs că hotărârile instanţelor de judecată sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurenţilor Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenţii Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de către Zaharia Zanosiev şi Teodor Deli, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3