2ra-1791-14 — Declararea nulităţii contractului de împrumut

prima instanţă: D.Suşchevici dosarul nr.2ra-1791/14 instanţa de apel: V.Pruteanu Iu. Cimpoi, M.Guzun ÎNCHEIERE 19 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vîlcov Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vîlcov Grigore împotriva lui Coev Gheorghe cu privire la încasarea sumei şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Coev Gheorghe împotriva lui Vîlcov Grigore şi Tatianei Gherţa cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut şi recunoaşterea valabilităţii recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 13 mai 2009 Vîlcov Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Coev Gheorghe cu privire la încasarea sumei.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că în temeiul contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 pîrîtul Coev Gheorghe a luat de la el cu împrumut suma de 10000 Euro, pe un termen de pînă la 10 iunie 2008. Menţionează că, pîrîtul nu a restituit în termen datoria, refuzînd de a-şi executa obligaţiile asumate conform contractului menţionat. Susţine, că la 18 decembrie 2008 a expediat în adresa pîrîtului o reclamaţie, solicitînd executarea condiţiilor contractuale în vederea rambursării sumei datorate, însă nu a primit răspuns. Reclamantul solicită încasarea din contul pîrîtului a datoriei în sumă de 10000 Euro. La data de 26 noiembrie 2009 Coev Gheorghe a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Vîlcov Grigore şi Tatianei Gherţa cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut.

In motivarea acţiunii reconvenţionale Coev Gheorghe a menţionat, că la 10 ianuarie 2008 Gherţa Tatiana a împrumutat de la Vîlcov Grigore suma de 10000 Euro. 1 Menţionează, că tranzacţia a fost încheiată între Vîlcov Grigore şi Gherţa Tatiana, dînsul doar a asistat. Susţine, că Vîlcov Grigore a întocmit recipisa, ce confirmă împrumutul, dar a solicitat să fie semnată de dînsul, pe motiv că îl cunoaşte mai bine şi se va simţi în siguranţă. Invocă, că Vîlcov Grigore şi Gherţa Tatiana au discutat condiţiile împrumutului. Vîlcov Grigore a fost cointeresat de această tranzacţie, deoarece îl avantaja dobînda pe care o primea, iar dînsul a semnat contractul la rugămintea lui Vîlcov Grigore, deoarece avea încredere în ambii, pe care îi cunoştea.

Afirmă, că banii i-a primit Gherţa Tatiana în prezenţa sa. La fel, a invocat că faptul împrumutului banilor de către Gherţa Tatiana de la Vîlcov Grigore se confirmă prin recipisa scrisă de Gherţa Tatiana şi semnată de Vîlcov Grigore, în care se ducea şi evidenţa sumelor restituite. Susţine, că cunoaşte despre faptul, că Gherţa Tatiana i-a restituit lui Vîlcov Grigore o parte din datorie în sumă de 6000 Euro, deoarece el personal i-a transmis banii ultimului la rugămintea Tatianei Gherţa. Invocă, că nu a avut intenţie de a împrumuta bani de la Vîlcov Grigore, respectiv, nici de a da naştere unor obligaţii civile, astfel, contractul de împrumut din 10 ianuarie 2008 este aparent şi nu este menit să producă efecte juridice, iar valabilă în cazul dat fiind tranzacţia încheiată între Vîlcov Grigore şi Gherţa Tatiana.

Cu referire la prevederile art. 217 şi art. 221 alin. (2) din Codul civil, a solicitat declararea nulităţii contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 încheiat între el şi Vîlcov Grigore ca fiind un act juridic fictiv, simulat, încheiat cu scopul de a ascunde un alt act juridic şi recunoaşterea valabilităţii recipisei întocmită de către Gherţa Tatiana la 09 februarie 2009 şi semnată de către Vîlcov Grigore. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 mai 2010 s-a refuzat în primirea cererii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2010 s-a admis recursul declarat de Coev Gheorghe, s-a casat încheierea primei instanţe şi s-a emis o nouă încheiere, prin care cererea reconvenţională a fost primită.

La data de 06 iunie 2011 reprezentantul lui Coev Gheorghe, Ivanov Maria a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, solicitînd declararea nulităţii contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 încheiat între Coev Gheorghe şi Grigore Vîlcov ca fiind un act juridic încheiat cu încălcarea prevederilor art. 221 alin. (1) şi (2) şi art. 869 alin. (1) şi (2) din Codul civil şi recunoaşterea ca avînd putere juridică recipisa din 09 februarie 2009 întocmită din numele Tatianei Gherţa pe numele lui Grigore Vîlcov, în baza căreia Tatiana Gherţa a împrumutat de la Grigore Vîlcov suma de 10000 Euro cu dobîndă şi încasarea din contul lui Grigore Vîlcov cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 10000 Euro şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 mai 2012 acţiunea iniţială s-a admis şi s-a încasat din contul lui Coev Gheorghe în beneficiul lui Vîlcov Grigore suma datoriei în mărime de 10000 Euro echivalentul în lei moldoveneşti la ziua executării hotărîrii date, iar acţiunea reconvenţională s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat din contul lui Gheorghe Coev taxa de stat în sumă de 4605 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2013 s-au admis apelurile declarate de Coev Gheorghe şi Gherţa Tatiana, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care acţiunea iniţială s-a respins, acţiunea reconvenţională s-a admis şi s-a declarat nul contractul de împrumut (recipisa) încheiat 2 la 10 ianuarie 2008 între Vîlcov Grigore şi Coev Gheorghe, s-a recunoscut valabilă recipisa întocmită la 09 februarie 2009 de către Gherţa Tatiana şi semnată de Vîlcov Grigore.

S-a încasat de la Gherţa Tatiana în beneficiul lui Coev Gheorghe cheltuielile de judecată în sumă de 5225 lei. La data de 04 februarie 2014 Vîlcov Grigore a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat, că instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

3 Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vîlcov Grigore ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Vîlcov Grigore se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 4