2ra-1881/13 — Încasarea sumei declararea nulităţii contractului de împrumut şi recunoaşterea valabilităţii recipisei

prima instanţă – D. Suşchevici dosarul nr. 2ra-1881/13 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 06 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Iuliana Oprea examinând recursul declarat de către Gheorghii Coev în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Vîlcov împotriva lui Gheorghii Coev cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Gheorghii Coev împotriva lui Grigore Vîlcov şi Tatianei Gherţa cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut şi recunoaşterea valabilităţii recipisei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Gheorghii Coev şi Tatiana Gherţa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 mai 2012, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă constată: La 13 mai 2009 Grigore Vîlcov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghii Coev cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la 10 ianuarie 2008, pârâtul Gheorghii Coev a luat de la el cu împrumut suma de 10000 Euro, pe un termen de până la 10 iunie 2008, fapt ce se confirmă prin contractul de împrumut la 10 ianuarie 2008, care este scris şi semnat de către pârât. Menţionează că deşi termenul a expirat pârâtul nu a restituit în termen datoria, refuzând de a-şi executa obligaţiile asumate conform contractului. Susţine că la 18 decembrie 2008 a expediat în adresa pârâtului o reclamaţie, solicitând executarea condiţiilor contractuale în vederea rambursării sumei datorate, însă care a rămas fără atenţie.

Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său datoria în sumă de 10000 Euro. La 26 noiembrie 2009 Gheorghii Coev a depus cerere reconvenţională împotriva lui Grigore Vîlcov şi Tatianei Gherţa cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut. În susţinerea cererii sale a indicat că anume Tatiana Gherţa a împrumutat la 10 ianuarie 2008 de la reclamantul Grigore Vîlcov suma de 10000 Euro. Menţionează că tranzacţia a fost încheiată între pârâţi, iar el numai a asistat. Susţine că Grigore Vîlcov a întocmit recipisa, ce confirmă împrumutul, dar a solicitat să fie semnată de el, pe motiv că pe el îl cunoaşte mai bine şi se va simţi în siguranţă. Indică că pârâţii au discutat condiţiile împrumutului.

Grigore Vîlcov a fost cointeresat de această tranzacţie, deoarece îl avantaja dobânda pe care o primea, iar el a semnat contractul la rugămintea lui Grigore Vîlcov, deoarece avea încredere în ambii pârâţi pe care îi cunoştea. Afirmă că banii i-a primit Tatiana Gherţa în prezenţa lui şi i-a numărat. La fel a indicat că faptul împrumutului banilor de către Tatiana Gherţa de la Grigore Vîlcov se confirmă prin recipisa scrisă de Tatiana Gherţa şi semnată de Grigore Vîlcov, în care se ducea şi evidenţa sumelor restituite. Susţine că cunoaşte despre faptul că Tatiana Gherţa i-a restituit lui Grigore Vîlcov o parte din datorie în sumă de 6000 Euro, deoarece el personal i-a transmis banii ultimului la rugămintea Tatianei Gherţa.

Insistă că nu a avut intenţie de a împrumuta bani de la Grigore Vîlcov, respectiv, nici de a da naştere unor obligaţii civile, astfel contractul din 10 ianuarie 2008 este aparent şi nu este menit să producă efecte juridice, iar valabilă în cazul dat fiind tranzacţia încheiată între pârâţi. Cu referire la prevederile art. 217 şi art. 221 alin. (2) Cod civil a solicitat declararea nulităţii contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 încheiat între el şi Grigore Vîlcov ca fiind un act juridic fictiv, simulat, încheiat cu scopul de a ascunde un alt act juridic şi recunoaşterea valabilităţii recipisei întocmită de către Tatiana Gherţa la 09 februarie 2009 şi semnată de către Grigore Vîlcov. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 25 mai 2010 a fost refuzat în primirea cererii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2010 a fost admis recursul declarat de către Gheorghii Coev, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă încheiere, prin care a fost primită cererea reconvenţională.

La 06 iunie 2011 Gheorghii Coev reprezentat de Maria Ivanov a depus cerere de concretizare a cerinţelor sale, solicitând declararea nulităţii contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 încheiat între el şi Grigore Vîlcov ca fiind un act juridic încheiat cu încălcarea prevederilor art. 221 alin. (1) şi (2) şi art. 869 alin. (1) şi (2) Cod civil şi recunoaşterea ca având putere juridică a recipisei din 09 februarie 2009 întocmită din numele Tatianei Gherţa pe numele lui Grigore Vîlcov, în baza cărei Tatiana Gherţa a împrumutat de la Grigore Vîlcov 10000 Euro cu dobândă, încasarea din contul lui Grigore Vîlcov cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 Euro şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 mai 2012 a fost admisă acţiunea iniţială, încasat din contul lui Gheorghii Coev în beneficiul lui Grigore Vîlcov suma datoriei în mărime de 10000 Euro echivalentul în lei MDL la ziua executării hotărârii date, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată a fost încasat din contul lui Gheorghii Coev taxa de stat în sumă de 4605 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Gheorghii Coev şi Tatiana Gherţa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 04 aprilie 2013 Gheorghii Coev a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinând că la emiterea acesteia au fost încălcate şi interpretate eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost arbitrară, fapt ce contravine prevederilor art. 130 CPC. Menţionează că instanţa de apel a lăsat fără apreciere materialul probator prezentat şi anume la 4 recipise întocmite din numele Tatianei Gherţa pe numele lui Grigore Vîlcov, înregistrărilor audio a discuţiilor între el şi Grigore Vîlcov, raportului de expertiză, care atestă că Grigore Vîlcov primea de la el bani, cât şi alte probe materiale. Susţine că decizia instanţei de apel este nemotivată, bazată doar pe declaraţiile lui Grigore Vîlcov, care nu corespund adevărului.

Afirmă că la fel instanţa de ape nu a dat nici o apreciere explicaţiilor Tatianei Gherţa, care a recunoscut acţiunea reconvenţională şi a indicat că anume ea a luat de la Grigore Vîlcov cu împrumut 10000 Euro la 10 ianuarie 2008, iar recipisa a fost semnată de Gheorghii Coev, pe motiv că pe ea intimatul nu o cunoştea. Nu a fost dată apreciere nici recipisei din 14 aprilie 2009 întocmită din numele Tatianei Gherţa pe numele lui Grigore Vîlcov, din care direct rezultă că anume Tatiana Gherţa şi nu el a avut obligaţii faţă de intimat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 21 februarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 114 29 vol. II).

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Gheorghii Coev, Grigore Vîlcov a solicitat încasarea sumei împrumutului în mărime de 10000 Euro. La rândul său Gheorghii Coev a depus cerere reconvenţională împotriva lui Grigore Vîlcov şi tatianei Gherţa şi concretizându-şi cerinţele a solicitat declararea nulităţii contractului de împrumut din 10 ianuarie 2008 încheiat între el şi Grigore Vîlcov ca fiind un act juridic încheiat cu încălcarea prevederilor art. 221 alin. (1) şi (2) şi art. 869 alin. (1) şi (2) Cod civil şi recunoaşterea ca având putere juridică a recipisei din 09 februarie 2009 întocmită din numele Tatianei Gherţa pe numele lui Grigore Vîlcov, în baza cărei Tatiana Gherţa a împrumutat de la Grigore Vîlcov 10000 Euro cu dobândă şi încasarea din contul lui Grigore Vîlcov cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 Euro.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii iniţiale, admiterii acesteia şi respingerii acţiunii reconvenţionale. Judecând apelurile declarate de către Tatiana Gherţa şi Gheorghii Coev a găsit necesar de a le respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că aceasta este întemeiată şi legală. În susţinerea soluţiei date instanţa de apel a reţinut că contractual de împrumut din 10 ianuarie 2008 este semnat de Gheorghii Coev , astfel parte a contractului nominalizat este ultimul, care şi-a asumat obligaţiunea de restituire a sumei împrumutate. La fel menţionând că faptul că banii au fost primiţi şi folosiţi de Tatiana Gherţa nu-l absolveşte pe Gheorghii Coev de obligaţia de a restitui lui Grigore Vîlcov suma de 10000 Euro.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală şi arbitrară a materialului probator, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se doar la susţinerile lui Grigore Vîlcov şi probele prezentate de el, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărârii supusă apelului sub toate aspectele, în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză.

În acest context se va remarca că respingând apelurile şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de apel a pus la baza deciziei doar susţinerile invocate de către Grigore Vîlcov, fără a da o apreciere cuvenită materialului probator existent la dosar în raport cu explicaţiile părţilor în proces, inclusiv a Tatianei Gherţa, care de altfel a recunoscut integral acţiunea reconvenţională, în acest sens ţinându-se cont art. 131 CPC, care direct statuează că explicaţiile date de părţi şi intervenienţi asupra circumstanţelor care le sunt cunoscute şi care au importanţă în proces urmează a fi verificate şi evaluate deopotrivă cu celelalte probe. La fel, deşi instanţa a admis demersul cu privire la anexarea la materialele pricinii înregistrările audio a convorbirilor între Gheorghii Coev şi Grigore Vîlcov, acestea au rămas fără nicio analiză.

Instanţa de recurs găseşte drept neînţeleasă şi lipsită de certitudine şi concluzia instanţei de apel precum că însuşi faptul că banii au fost primiţi şi folosiţi de Tatiana Gherţa nu-l absolveşte pe Gheorghii Coev de obligaţia de a restitui lui Grigore Vîlcov suma de 10000 Euro, iar recunoaşterea de către Tatiana Gherţa a faptului că suma de 10000 Euro este împrumutată de ea, nu presupune că contractul de împrumut este unul simulat. O astfel de concluzie este una contradictorie, deoarece pe de o parte instanţa, deşi admite că banii de fapt au fost primiţi şi folosiţi de Tatiana Gherţa şi nu de Gheorghii Coev, în final conchide că ultimul urmează să-i restituie.

În acest context, instanţa de recurs remarcă că asemenea concluzii ale instanţei de apel indică în plus la o examinare superficială şi unilaterală a pricinii, fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă, precum şi pretenţiilor formulate de părţi atât în acţiunea iniţială, cât şi în acţiunea reconvenţională. Prin urmare, este cert că contrar prevederilor art. art. 239, 241 alin. (5) CPC instanţa de apel a judecat pricina superficial, or respingând apelurile, instanţa nu a combătut nici unul din argumentele invocate în apeluri, limitându-se la o motivare extrem de selectivă, omiţând de a da apreciere şi probelor aduse în susţinerea pretenţiilor din acţiunea reconvenţională.

Astfel, instanţa de recurs conchide că decizia instanţei de apel nu conţine nici o apreciere ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instzanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Gheorghii Coev.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Grigore Vîlcov împotriva lui Gheorghii Coev cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a lui Gheorghii Coev împotriva lui Grigore Vîlcov şi Tatianei Gherţa cu privire la declararea nulităţii contractului de împrumut şi recunoaşterea valabilităţii recipisei, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Iuliana Oprea