- Dosarul nr.
- 2ra-2278/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 22 august 2013
- Părțile
- Şveţ Ivan vs Parascoviei Jardan şi Croitoru Nina
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2278/13 — Încasarea împrumutului
prima instanţă – Iu. Cotruţă dosarul nr. 2ra-2278/13 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Croitoru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Şveţ împotriva Parascoviei Jardan şi Ninei Croitoru cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ivan Şveţ, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 28 mai 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 22 decembrie 2011 Şveţ Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Parascoviei Jardan şi Croitoru Nina cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a invocat, că la data de 19 decembrie 2008, a împrumutat pârâtelor Parascovia Jardan şi Croitoru Nina suma de 12000 dolari SUA şi 2000 euro, pe un termen de până la 30 decembrie 2008, semnând în acest sens o recipisă. Menţionează reclamantul, că contrar obligaţiilor asumate, la expirarea termenului indicat în recipisă, pârâtele nu i-au restituit suma împrumutată, iar, la adresările sale privind restituirea sumei împrumutate, î-l asigurau că vor restitui suma în cel mai apropiat timp, cerând insistent acordarea unui termen suplimentar, însă, după o durată de timp evitau orice contact cu dânsul şi nici nu răspundeau la telefon, fapt ce 1-a determinat să se adreseze cu prezenta acţiune.
Cu referire la art. 585, art. 619 Cod civil invocă că dobânda de întârziere pentru sumele împrumutate constituie suma de 6072 dolari SUA şi 1012 euro. Solicită încasarea din contul pârâtelor beneficiul său a sumei de 12000 dolari SUA şi a dobânzii de întârziere aferente acesteia în mărime de 6072dolari SUA şi a sumei de 2000 euro şi a dobânzii de întârziere aferente în mărime de 1012 euro, echivalentul sumelor date constituind suma de 259722 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate prin achitarea taxei de stat în mărime de 7792 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei.
1 În cadrul dezbaterilor judiciare, Şvet Ivan a menţionat că Jardan Parascovia i-a restituit suma de 2800 dolari SUA, motiv pentru care cere doar restituirea sumei de 9200 dolari SUA şi a dobânzii aferente în mărime de 5894 dolari SUA, a sumei de 2000 euro, precum şi cheltuielile suportate prin achitarea taxei de stat în mărime de 7792 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 mai 2012 acţiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de către Şveţ Ivan, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre de admitere a acţiunii, încasînd din contul Ninei Croitoru în beneficiul lui Ivan Şveţ suma de 9200 dolari SUA şi 2000 euro cu titlu de datorie ce rezultă din contractul de împrumut încheiat la 19 decembrie 2008 şi suma de 5894 dolari SUA cu titlu de dobândă de întârziere, convertite în monedă naţională conform cursului oficial la momentul executării hotărârii. Totodată, s-a încasat din contul Ninei Croitoru în beneficiul lui Ivan Şveţ cheltuieli de judecată în mărime de 9792 lei şi din contul Ninei Croitoru în beneficiul statului taxa de stat pentru examinarea cauzei în instanţa de apel în mărime de 6000 lei.
La 10 aprilie 2013 Croitoru Nina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, erorile admise ducând la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Menţionează că în presupusul contract de împrumut nu este indicat numele împrumutătorului, fiind indicat Ivan Filipovici şi nu Ivan Şveţ. Consideră că recipisa anexată la materialele cauzei nu poate fi reţinută drept probă în vederea încasării sumelor dispuse de către instanţa de apel, or în conţinutul acesteia nu este specificat numele împrumutătorului şi nici probat faptul că sumele contestate au fost transmise.
Întru susţinerea poziţiei sale invocă jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, potrivit căreia recipisa sau un alt înscris nu poate servi drept temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conţin informaţii despre părţile contractului de împrumut şi despre suma concretă a împrumutului. Susţine că lui Şveţ Ion nu-i poate fi atribuită calitatea de împrumutător şi respectiv, ultimul nici nu poate pretinde la încasarea acestor sume, or, în recipisă lipseşte semnătura sa în calitate de împrumutător. Indică că nu poate fi reţinută nici afirmaţia instanţei de apel precum că contractul este semnat numai de dânsa, fapt ce se probează prin raportul de expertiză nr. 144 din 27 martie 2012, or, acest raport nu poate fi admis drept probă, dat fiind faptul că la materialele cauzei lipseşte cererea şi încheierea instanţei de judecată prin care să fie dispusă efectuarea expertizei grafoscopice.
Afirmă că instanţa de apel nu a motivat faptul prin care i-a atribuit lui Şvet Ivan calitatea de împrumutător, proba care a stat la baza acestei concluzii rămânând a fi o enigmă, or la materialele cauzei, indică recurenta, lipsesc dovezi care ar confirmă că Ivan Şveţ şi Ivan Filipovici este una şi aceeaşi persoană. 2 Insistă că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel precum că dânsa nu a prezentat probe care ar demonstra că calitatea de împrumutător o are altă persoană decât intimatul, or, consideră recurenta că Şveţ Ivan urma să demonstreze circumstanţa invocată în cererea sa de chemare în judecată. Apreciază drept eronată şi concluzia instanţei de apel precum că Jardan Parascovia i-a restituit suma de 2800 dolari SUA lui Şveţ Ivan, fapt ce denotă încheierea contractului de împrumut, or aceste alegaţii, au un caracter declarativ, fapt ce implică în speţă atitudinea părtinitoare a instanţei de judecată.
De altfel, menţionează recurenta că este apreciată critic şi alegaţia precum că pe faptul însuşirii de către Jardan Parascovia şi Croitoru Nina prin înşelăciune a mijloacelor băneşti de la Ivan Şveţ a fost pornită urmărirea penală, or, nu există nici o sentinţă irevocabilă prin care sar fi recunoscută vinovată de însuşirea prin înşelăciune a mijloacelor băneşti. Consideră că erorile admise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale, fiindu-i lezat dreptul la un proces achitabil, instanţa pronunţând o deciziei nemotivată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Croitoru Nina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Croitoru Nina asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Croitoru Nina ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ninei Croitoru se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4