2ra-3232/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: D. Cristian dosarul nr.2ra-3232/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciună ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Zglavoci Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Laur Vladmir către Zglavoci Iurie privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care s-a admis apelul declarat de Laur Vladimir, s-a casat hotărârea Judecătoriei Nisporeni, din 28 octombrie 2013 cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 03 decembrie 2012 reclamantul Laur Vladimir a depus cerere de chemare în judecată către Zglavoci Iurie privind încasarea datoriei rezultate din contractul de împrumut în sumă de 2 000 euro şi a dobânzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii, reclamantul Laur Vladimir, a indicat că, la 12 septembrie 2012 a încheiat cu pîrîtul Zglavoci Iurie un contract de împrumut, conform căruia ultimul a împrumutat suma de 2 000 euro, fapt confirmat prin recipisa din 12.09.2012, semnată de către părţi în prezenţa martorului Damenti Victor. Conform recipisei pârâtul s-a obligat să restituie împrumutul bănesc până la data de 15.09.2012. La expirarea termenului, reclamantul a contactat pârâtul pentru a solicita executarea obligaţiei, însă nu a primit nici un răspuns. Pînă în prezent Zglavoci Iurie nu şi-a onorat executarea obligaţiei. Solicită reclamantul încasarea datoriei rezultate din contractul de împrumut în sumă de 2 000 euro şi a dobânzii de întârziere în mărime de 34 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 28 octombrie 2013, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Laur Vladimir către Zglavoci Iurie privind încasarea datoriei. S-a dispus încasarea din contul pîrîtului Zglavoci Iurie în beneficiul 1 reclamantului Laur Vladimir datoria în suma de 200 euro şi de dobîndă de întârziere în mărime de 3,40 euro. În rest acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, s-a admis apelul declarat de Laur Vladimir, s-a casat hotărârea Judecătoriei Nisporeni, din 28 octombrie 2013 cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. S-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a încasat de la Zglavoci Iurie în folosul lui Laur Vladimir datoria în sumă de 2000 euro şi dobânda de întârziere de 34 euro sau echivalentul în lei MDL la data executării hotărârii judecătoreşti.

La 15 august 2014, Zglavoci Iurie a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că instanţele de judecată au aplicat eronat normele de drept proceduralşi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Susţine recurentul că în baza expertizei nr.945 din 5 iunie 2013 la rubrica concluzii s-a constatat cifra „0” din cadrul numărului de 2000 a fost adăugată ulterior. Mai menţionează că aceasta nu a fost prezent la ultima şedinţă a instanţei de apel, dat fiind faptul că nu a primit nici un fel de citaţie şi nu a semnat nici un fel de aviz de recepţie.

Astfel, consideră că au fost încălcate normele de drept procedural deoarece pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Menționează că instanţa de apel a tratat probele în favoarea reclamantului pe cînd în baza art. 116 CPC probele în pricinile civile sunt elementele de fapt dobândite în modul prevăzut de lege care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor Mai indică că în baza art. 118 CPC fiecare din parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă, astfel recurentul în calitate de probă a prezentat raportul de expertiză nr.945 din 5 iunie 2013. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Zglavoci Iurie este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Zglavoci Iurie în cererea de recurs că decizia judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zglavoci Iurie, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Zglavoci Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3