2ra-3409/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-3409/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău (jud. M. Diaconu) Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. N. Cernat, A. Pahopol, Sv. Caitaz)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

DECIZIE 10 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie în următoarea componență: Preşedintele completul, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Ion Corolevschi Ion Druță Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de Panfilii Alexandru și de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 04 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Panfilii împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, Ministerul Finanțelor cu privire la încasarea prejudiciului material și moral în legătură cu neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, c o n s t a t ă : La 31.01.2011, Alexandru Panfilii s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Primăria mun.

Chișinău, Ministerul Finanțelor cu privire la încasarea prejudiciului material și moral în legătură cu neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin dispoziția Primarului general al mun. Chișinău nr. 594-dc din 02.10.2009 a fost suspendat din funcție în mod ilegal. Prin hotărîrea din 21 septembrie 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost anulat ordinul de suspendare din funcție a reclamantului, fiind încasat prejudiciul moral în sumă de 4378,98 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin dispoziția Primarului din 01.10.2009 a fost eliberat din funcție, iar prin hotărîrea din 11 august 2010 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău, Alexandru Panfilii a fost restabilit în funcție, în cadrul ÎM „Direcția construcții capitale”, cu încasarea în beneficiul reclamantului a salariului pentru absența forțată de la locul de muncă începînd cu 05 octombrie 2009 pînă la 11 august 2010, în mărime de 44500 lei; a prejudiciului moral în mărime de 2500 lei şi a cheltuielilor pentru asistența juridică de 3000 lei. Ulterior, hotărârea instanței de fond, fiind menținută și prin decizia instanței de apel, devenind definitivă și irevocabilă, la 11 august 2010 a fost înaintată spre executare.

Mai menționează că deoarece pînă în prezent hotărârile rămase definitive şi irevocabile nu au fost executate, reclamantul prin intermediul reprezentatului Ciorap Tudor a solicitat constatarea şi recunoașterea încălcării drepturilor garantate de art. art. 20 şi 120 din Constituţia RM, art. 6 (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale, şi anume dreptul la un proces echitabil, prin încălcarea căruia s-a manifestat refuzul Primăriei mun. Chișinău de a executa hotărârile din 11 august 2010 și din 21 septembrie 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău. Solicită reclamantul încasarea din contul Primăriei mun. Chișinău în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 75000 lei pentru fiecare hotărâre neexecutată şi 3000 lei pentru acordarea asistenței juridice.

Afirmă reclamantul că datorită modificării cadrului legislativ relevant cauzei, a solicitat printr-o cerere suplimentară, depusă la 15 martie 2012, atragerea în calitate de pîrît a Ministerului Finanțelor al RM, invocând art. 2 alin. (7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, potrivit căruia a fost expres reglementat că organul care reprezintă statul în instanța de judecată este Ministerul Finanțelor.

Ulterior, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a acțiunii, prin care a solicitat suplimentar încasarea prejudiciului material suferit în baza art. 5 alin. (1) din Legea nr.87, invocând faptul că fiind împiedicat să-şi exercite atribuțiile de serviciu, acesta a fost privat de dreptul de a încasa salariul lunar, deși a fost restabilit imediat în funcția deținută anterior. Reieșind din cele menționate, reclamantul a solicitat supra și încasarea din contul bugetului de stat a salariului mediu lunar pentru intervalul de timp ce nu a constituit anterior obiectul cercetării judecătorești. Prin hotărîrea din 06.07.2012 a judecătoriei Centru mun. Chișinău acțiunea înaintată de Alexandru Panfilii a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 06.12.2012 a Curţii de Apel Chişinău, apelul depus de Panfilii Alexandru a fost admis; casată hotărîrea instanţei de fond şi remisă cauza la rejudecare, în alt complet de judecată. Prin încheierea din 26.02.2013 a judecătoriei Centru mun. Chișinău, cauza a fost strămutată după competență spre judecare la judecătoria Buiucani mun. Chișinău. La 11.04.2013, Panfilii Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată concretizată către Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, Ministerul Finanțelor cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral în legătură cu neexecutarea în termeni rezonabili a hotărârilor judecătorești, prin care a solicitat: - constatarea faptului de neexecutarea de către Primăria mun.

Chișinău în termen rezonabil a hotărârilor judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 septembrie 2010 (dosar nr.2-3360/2010) şi din 11 august 2010 (dosar nr.2-3010/2010). - obligarea Ministerului Justiției al RM la plata din bugetul de stat a prejudiciului moral pentru neexecutarea hotărîrilor judecătoriei Centru mun. Chișinău din 11 august 2010 şi din 21 septembrie 2010, în mărime de 75000 lei pentru fiecare. - obligarea Ministerului Justiţiei al RM la plata din bugetul de stat a prejudiciului material pentru neexecutarea hotărîrii din 11 august 2010 a judecătoriei Centru mun. 2 Chișinău, în mărimea salariului neîncasat pentru absența forțată de la locul de muncă pentru perioada 12 august 2010 şi până la pronunțarea hotărârii pe marginea pricinii, reieșind din salariul mediu lunar de 235,66 lei pentru o zi calendaristică, calculată conform Hotărîrii Guvernului nr. 426 din 26.04.2004.

- obligarea Ministerului Justiției al RM la plata din bugetul de stat a prejudiciului material pentru neexecutarea hotărîrii din 11 august 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău sub forma dobînzii de întîrziere la plata salariului mediu lunar în mărime de 53280,69 lei, calculată pentru perioadele de salarizare din intervalul 11.08.2010 - 31.05.2013. - obligarea Ministerului Justiției al RM la plata din bugetul de stat a tuturor cheltuielilor de judecată suportate pentru examinarea pricinii. În motivarea cerințelor invocate, reclamantul a indicat că prin hotărîrea din 11.08.2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău, Alexandru Panfilii a fost restabilit în funcția de şef al ÎM “Direcţia construcţii capitale” începînd cu 05 octombrie 2009 și s- a încasat în beneficiul său salariul pentru absența forțată de la locul de muncă în perioada 05.10.2009 – 11.08.2010 suma de 44500,00 lei.

Prin hotărârea din 21.09.2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost anulat ordinul de suspendare din funcţia deținută anterior și s-a încasat în beneficiul lui Panfilii Alexandru prejudiciul moral în mărime de 4378,98 lei. Menționează reclamantul că deoarece hotărîrile din 11 august 2010 şi din 21 septembrie 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău au devenit irevocabile, s-a adresat cu o cerere către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, solicitînd executarea hotărîrilor judecătorești menționate supra, conform Codului de executare al RM şi a legislației în vigoare. Afirmă reclamantul că deşi a fost dispusă executarea imediată, hotărîrile judecătorești sus menționate rămîn fără executare pînă în prezent, fapt ce a generat prezenta adresare în judecată.

Prin hotărîrea din 29 octombrie 2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a respins acțiunea înaintată de Panfilii Alexandru. Prin decizia din 04 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Panfilii Alexandru; s-a casat hotărîrea instanței de fond; s-a adoptat o hotărîre nouă prin care s-a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de Panfilii Alexandru și s-a constatat încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărîrilor din 11.08.2010 și din 21.09.2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău; s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerul Justiției în beneficiul lui Alexandru Panfilii prejudiciul moral în mărime de 35000 lei. În rest, cerințele lui Alexandru Panfilii au fost respinse.

Prin încheierea din 01.04.2014 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat greșeala strecurată în decizia din 04.03.2014 a instanței de apel prin substituirea sintagmei “... de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în favoarea lui Alexandru Panfilii prejudiciul moral în mărime de 35000 lei” cu sintagma “… de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în favoarea lui Panfilii Alexandru prejudiciul moral în mărime de 35000 lei”. Prin încheierea din 13 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea depusă de avocatul Alexandru Bot în interesele lui Alexandru Panfilii cu privire la emiterea unei hotărîri suplimentare privind încasarea cheltuielilor de judecată.

3 La 29 aprilie 2014, Panfilii Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei din 04.03.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, pe motiv că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată, fiind emisă o concluzie eronată pe marginea cazului dat. În argumentarea criticilor invocate, recurentul susține că instanța de apel superficial s-a expus pe marginea pretențiilor privind repararea prejudiciului moral, invocînd caracterul parțial motivat al acestuia, deoarece la materialele cauzei este anexată cererea de concretizare a reclamantului-recurent care sunt relative pretențiilor de reparare a prejudiciului moral în mărime a cîte 75000 lei pentru fiecare hotărîre judecătorească neexecutată de către Primarul general al mun.

Chișinău – Dorin Chirtoacă. Însă, prin acțiunile sale și anume prin neexecutarea acestor hotărîri, recurentul a fost privat de o serie de garanții sociale și anume dreptul la muncă, dreptul la asistență și protecția socială, dreptul la egalitate, dreptul la respectul reputației profesionale și dreptul la egalitate garantat prin art. 16 din Constituție. A mai menționat recurentul că instanța de apel a ignorat prevederile Legii nr. 87 din 2011 privind încasarea prejudiciului material și incorect a indicat că pretenția privind încasarea despăgubirii de asigurare și încasarea salariului dispus în urma hotărîrilor judecătorești îi revine autorității publice locale dar nu Statului. Însă, în opinia recurentului în urma neexecutării hotărîrii judecătorești de către Primăria mun.

Chișinău răspunde Statul prin prisma art. 2 alin. (4) și (5) al Legii nr. 87 din 21.04.2011. La 05 mai 2014, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei din 04 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea deciziei contestate, cu menținerea hotărîrii primei instanțe. Drept temei al recursului declarat s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material în partea ce ține de reglementările examinării acțiunilor privind prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrilor judecătorești. Mai susține că reieșind din conținutul raportului motivat prezentat de executorul judecătoresc, autoritatea responsabilă de executarea hotărîrilor judecătorești a întreprins toate măsurile posibile și raționale în vederea executării documentului indicat supra.

Ca urmare, în urma neexecutării hotărîrii din 21.04.2011 a judecătoriei Centru, Primarul general – Dorin Chirtoacă, prin hotărîrea din 11.12.2013 a judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost sancționat contravențional sub formă de amendă în mărime de 200 u.c., ceea ce constituie suma de 4000 lei. Declară și faptul că hotărîrile din 11.08.2010 și cea din 21.09.2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău, au fost executate numai în partea ce ține de încasarea în beneficiul lui Panfilii Alexandru a salariului pentru absența de la locul de muncă în mărime de 44500 lei și a prejudiciului moral în sumă de 4378,98 lei, fapt ce se confirmă prin declarația nr. 99 din 03.02.2012. Astfel, este eronată motivarea instanței de apel că pînă la moment, hotărîrile dispuse executării nu au fost executate.

Reține că de către instanța de apel au fost ignorate și prevederile art. 4 din Codul de executare, prin care creditorul dispune de dreptul de a cerere executarea silită a documentelor executorii, precum și de a renunța la executarea începută, sau de a amîna pornirea ei, în limitele prescripției dreptului stabilit. Astfel, recurentul consideră că în speța dată au fost întreprinse toate măsurile necesare în vederea executării 4 documentului executoriu nominalizat supra. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate de Panfilii Alexandru și de ministerul Justiției al RM ca neîntemeiate și care urmează a fi respinse, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445, alin.(1), lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Conform art. 2 alin. (6) din Legea menționată supra, stabileşte că mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată şi a autorităților relevante, de durata încălcării şi de importanța procesului pentru reclamant. Prin urmare, orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, dacă se constată o astfel de încălcare.

Astfel, la aprecierea prejudiciului moral se va ține cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei, durata neexaminării, comportamentul părților, precum şi miza pentru reclamant. Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se va lua în considerație principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs remarcă că Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerința Convenției ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităților competente și al părților, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanței precum și exercitarea căilor de atac.

5 Din materialele pricinii se constată că prin hotărârea din 11 august 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a dispus restabilirea lui Panfilii Alexandru în funcția de şef de IM ”Direcția construcții capitale”, începând cu 05 octombrie 2009, cu încasarea în beneficiul acestuia a salariului pentru absența forțată de la locul de muncă începând cu 05.10.2009 pînă la 11.08.2010 în mărime de 44500 lei; a prejudiciului moral în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de asistența juridică - 30001ei. La fel, este cert şi faptul că prin hotărârea din 21 septembrie 2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a dispus încasarea în beneficiul lui Panfilii Alexandru a prejudiciului moral în mărime de 4378,98 lei şi restabilirea acestuia în funcția deținută anterior.

Conform încheierii executorului judecătoresc Oleg Ungureanu privind primirea spre executare a documentului executoriu nr. 2-3010/10 din 11 august 2010, a fost intentată procedura de executare nr. 12-1157/2010 din 13 august 2010, prin care debitorul a fost obligat să execute documentul executoriu imediat. (f.d. 15 vol. I). Ulterior, potrivit încheierii nr. 064-105/10 din 02.12.2010 executorul judecătoresc Igor Doroftei a obligat repetat debitorul Primăria mun. Chișinău de a executa în termen de 3 zile dispozițiile indicate în documentul executoriu în privința reintegrării în serviciu și încasarea salariului lui Panfilii Alexandru. (f.d. 17 vol. I) Însă, deoarece pînă în prezent hotărârile judecătorești din 11 august 2010 şi din 21 septembrie 2010 nu au fost executate, Panfilii Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Primăria mun.

Chișinău, Ministerul Finanțelor privind încasarea în beneficiul său a prejudiciului material și moral în legătură cu neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Prin urmare, instanța de apel, având la bază prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, corect a ajuns la concluzia temeiniciei pretenției cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărârilor judecătorești.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Reieşind din normele de drept material enunțate şi conform materialului probator administrat în speță, instanța de recurs constată că hotărîrile din 11 august 2010 și din 21 septembrie 2010 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău devenind ulterior irevocabile nu au fost executate imediat, nici chiar pînă la data înaintării prezentei acţiuni. Prin urmare, luînd în consideraţie faptul că pînă la moment, o perioadă îndelungată nu este executată hotărîrea judecătorească, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa privind „termenul rezonabil” prevăzută de art. 6 § 1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu a fost respectată, prin ce a fost încălcat 6 dreptul lui Panfilii Alexandru la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătorești supuse executării. Colegiul conchide că instanța de apel corect a ajuns la concluzia privind repararea prejudiciului moral, acordînd recurentului-reclamant suma de 35000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța de recurs reţine că Panfilii Alexandru, în rezultatul încălcării dreptului său la neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti a fost lipsit ilegal de dreptul la muncă, și la mijloacele financiare stabilite prin hotărârile judecătorești devenite irevocabile. Astfel, având în vedere perioada îndelungată de neexecutare, de la data rămînerii irevocabile a hotărîrilor primei instanţe, reieşind din practica CtEDO în materia acordării despăgubirilor morale pentru cauze de neexecutare în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, Colegiul consideră că suma de 35000 lei constituie o satisfacţie echitabilă pentru repararea prejudiciului moral acordat lui Panfilii Alexandru. Totodată, instanța de recurs consideră neîntemeiată pretenţia lui Panfilii Alexandru cu privire la încasarea dobînzii de întârziere, reieșind din următoarele.

Or, dispoziția art. 619 Cod civil, care prevede dobînda de întârziere, este aplicabilă numai în privinţa persoanelor care au obligaţii pecuniare şi care nu le execută la timp. Însă, conform hotărîrii din 11.08.2010 și din 21.09.2010 a judecătoriei Centru mun. Chișinău, Statul nu are calitatea de debitor al executării obligaţiei, sarcina executării fiind pusă direct către Primăria mun. Chișinău. Deci, în cazul dat, obligațiile pecuniare sînt ale administrației publice locale, dar nu ale Statului, din care considerente dobânda de întârziere nu urmează a fi pusă pe seama Ministerului Justiției al RM. Or, Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, nici nu prevede încasarea unor astfel de cheltuieli, o asemenea cerere urmând a fi înaintată într-o procedură separată.

De asemenea, urmează a fi respins şi capătul de cerere înaintat de Panfilii Alexandru privind repararea prejudiciului material, care este constituit din încasarea salariului pentru perioada din 12.08.2010 – ziua cînd urma să fie executată hotărîrea judecătorească pînă la moment, deoarece această cerință nu cade sub incidența Legii nr. 87 din 21.04.2011 și statul nu este pîrîtul corespunzător pentru o astfel de cerere. Cît privește recursul declarat de Ministerul Justiției, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat, dat fiind faptul că instanța de apel corect a constatat încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârilor judecătorești. Or, conform materialelor cauzei s-a constatat executarea parțială a hotărîrilor din 11.08.2010 și din 21.09.2010 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău și anume în partea încasării salariului pentru absența forțată de la muncă și a prejudiciului moral, dar nu și restabilirea în funcție a lui Panfilii Alexandru. Astfel, Colegiul conchide că neexecutarea integrală a hotărârilor judecătorești implică încălcarea termenului rezonabil în executarea hotărîrii judecătorești. În consecință, se constată că instanța de apel a determinat definitiv circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii, a apreciat probele prezentate de 7 părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, corect a apreciat suma ce urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral.

Colegiul remarcă că în procesul judecării cauzei, recurentul a înaintat un demers prin care a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate în vederea sesizării Curții Constituționale pe marginea controlului constituționalității prevederilor pct. 97 al art. 1 din Legea nr. 155 din 05.07.2012, în partea abrogării interdicției de rejudecare a cauzelor referitoare la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreși, reglementată anterior de art. 417 alin (11) CPC; suspendarea procesului de judecată pe marginea cauzei inițiate la cererea de chemare în judecată a lui Panfilii Alexandru către Ministerul Justiţiei şi Primăriei mun.

Chişinău privind repararea prejudiciilor morale și materiale cauzate prin neexecutarea hotărârilor judecătorești din 11.08.2010 și din 21.09.2010, pronunțate de judecătoria Centru mun. Chișinău, până la soluţionarea irevocabilă a cererii privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. În motivarea demersului s-a invocat că acţiunea a fost înaintată de reclamantul Panfilii Alexandru la data de 27 ianuarie 2011, având ca fundament normativ prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Obiectul acţiunii viza repararea prejudiciilor morale şi materiale suferite drept urmare a neexecutării hotărârilor din 21 septembrie 2010 şi din 11 august 2010 a judecătoriei Centru mun.

Chișinău. Astfel, în calitate de pârât a fost identificată Primăria mun. Chişinău, iar reieșind din acest fapt, cu respectarea art. 38 CPC, judecătoria Centru mun. Chişinău a fost investită de a soluţiona litigiul dat. Ulterior, la 21.04.2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 87, publicată la 01 iulie 2011 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 107-109. În versiunea inițială a art. 2 alin. (7) al Legii sus-menţionate, era prevăzut că pârât pe marginea cauzelor este Ministerul Finanțelor, ceea ce a făcut ca pricina să devină de competenta judecătoriei Râșcani a mun. Chișinău. Totuşi, nu s-a acces la strămutarea dosarului la o altă instanță judecătorească, deoarece conform art. 43 alin. (1) CPC se reglementează că pricina pe care instanța a reținut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competentă, se soluționează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenta unei alte instanțe.

A mai indicat că judecătoria Centru mun. Chișinău nu a admis încălcări de ordin procedural, în baza cererii de recurs din 29.10.2012, fiindu-i reclamată doar interpretarea eronată a legii materiale. Susține că anterior adoptării Legilor nr. 87 şi nr. 88 din 21.04.2011, partea în proces putea apela direct la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe marginea violarii art. 6 din Convenţie, ce garantează respectarea termenului rezonabil atât la judecarea pricini, cât şi la executarea hotărârii emise. Or, până la 01.07.2011 sesizarea instanţelor naţionale cu acelaşi obiect era facultativă, devenind ulterior obligatorie. Prin hotărîrea din 06.07.2012 a judecătoriei Centru mun. Chișinău acțiunea lui Panfilii Alexandru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pe marginea hotărârii emise, la 29 octombrie 2012, reclamantul Panfilii Alexandru a declarat recurs, invocând o interpretare eronată a legii materiale. Prin decizia din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău, exact după intervenirea modificărilor Legii nr. 155 din 2012, recursul a fost judecat în ordine de apel. fiind admis cu remiterea pricinii spre rejudecare în judecătoria Centru mun. 8 Chișinău într-un alt complet de judecată. Ulterior, judecătoria Centru mun. Chișinău a dispus strămutarea cauzei la judecătoria Buiucani mun. Chișinău. Menționează că respectiva rațiune a fost motivată de faptul că Legea nr. 96 din 12 privind modificarea şi completarea unor acte legislative prevede calitatea de pîrît pentru Ministerul Finanțelor doar în cazul judecării continue a cauzei.

Or, prin decizia din 05 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău din pe marginea litigiului reclamat de Panfilii Alexandru, s-a dispus rejudecarea cauzei în primă instanță, fapt ce implică respectarea sarcinilor de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare cu verificarea calității procesuale a părților în litigiu și a competenței de soluționare a cauzei. Astfel, anume din motivul rejudecării dispuse de Curtea de Apel Chişinău s-a acces la reclamarea pretențiilor împotriva Ministerului Justiţiei al RM. Afirmă că fapta rejudecării a făcut imposibilă şi aplicarea art. 43 CPC care prevede că pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competență, se soluționează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

Or, norma citată e aplicabilă doar în cazul judecării continue a cauzei, situaţia pricinii lui Panfilii Alexandru fiind supusă rejudecării, implicând schimbarea competenței teritoriale ca atare. Reieşind din cele expuse şi pentru a elimina orice posibilitate de viciu procedural, în faţa judecătoriei Buiucani a invocat necesitatea aplicării art. 70 CPC, potrivit căruia în cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

A mai invocat că în virtutea Legii nr. 96 din 2012 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, unicul pârât pe marginea cauzelor privind repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil al hotărârilor judecătoreşti este Ministerul Justiţiei. Implicit partea Primăriei mun. Chişinău şi cea a Ministerului Finanţelor trebuiau succedate de Ministerul Justiţiei. Declară că fapta rejudecării pricinii face imposibilă de a constata aplicabilitatea prevederilor art. IV alin. (3) din Legea nr. 96 din 2012 privind modificarea şi completarea unor acte legislative, care investește cu rol de pârât Ministerul Finanțelor pe marginea cauzelor inițiate anterior datei de 06.10.2012.

Or, la acel moment legislația procesuală excludea posibilitatea rejudecării, astfel încât pricinile de acest gen urmau a fi judecate continuu în două instanțe. După 01.12.2012, prin Legea nr. 155 s-a permis rejudecarea cauzelor date, implicând ca efect repetarea sarcinilor de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare cu verificarea calității procesuale a părților aflate în litigiu și a competenței de soluționare a cauzei. Contrar argumentelor invocate pe marginea calității de pârât al Ministerul Justiției, acesta din urmă refuza permanent să se prezinte în faţa judecății, invocând că calitatea de pârât este deținută de Ministerul Finanțelor (scrisoarea Ministerului Justiției nr. 10 din 02.07.2013).

Prin faptul dat s-a admis o tergiversare cu rea-voință a cauzei. Argumentele sus-invocate au fost neglijate şi de către judecătoria Buiucani mun. Chișinău, care fără a accede la admiterea succesiunii procesuale a părţii pârâte în ordinea art. 70 CPC, a decis în lipsa unei încheieri privind atragerea Ministerului 9 Finanțelor şi Primăriei mun. Chișinău în calitate de intervenienți accesorii de partea pârâtului pe cauză. Or, un demers a unei părţi procesuale sau o motivație din oficiu în acest sens nu au fost efectuate, pentru a constata corectitudinea statutului procedural al Ministerului Finanțelor şi Primăriei mun. Chişinău. Un viciu la fel de fundamental fost comis de judecătoria Buiucani mun.

Chișinău şi reieşind din faptul că instanţa de fond nu s-a expus nici prin hotărâre, nici printr-o încheiere protocolară asupra cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate din 11.04.2013. Or, în limita acestei cereri reclamantul a avut intenția de a repara viciul rejudecării cauzei comis prin decizia din 05 decembrie 2012 a Curţii de Apel Chişinău. Consideră că a argumentat neconstituționalitatea pct. 97 al art. I din Legea nr. 155 din 05.07.2012, în partea abrogării interdicției de rejudecare a cauzelor referitoare la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, reglementată anterior de art. 417 (11) CPC.

Reiterează că potrivit art. 12 alin. (l1) CPC statuează că dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție. Iar, din momentul emiterii de către instanță a încheierii cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate şi până la adoptarea hotărârii de către Curtea Constituțională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărârii pronunțate se suspendă.

Astfel, indică că prin omiterea instanței de judecată de a se expune în sensul admiterii sau respingerii cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate, se constată o încălcare directă a art. 6 CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil. Or, procesul echitabil, în virtutea art. 27 CPC, presupune posibilitatea părții antrenate în proces de a uza de toate posibilitățile apărării dreptului său subiectiv, în acest caz - dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi de reparare a prejudiciului generat prin tergiversare. Prin încheierea din 28.01.2014 a Curții de Apel Chișinău a fost respins demersul înaintat de Panfilii Alexandru cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate.

În recursul declarat împotriva deciziei din 04.03.2014 a Curții de Apel Chișinău, prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra fondului cauzei, recurentul a solicitat și examinarea legalității încheierii din 28.01.2014 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și admiterea demersului privind ridicarea excepției de neconstituționalitate. Referitor la această solicitare din recurs, Colegiul constată că este neîntemeiată și care urmează a fi respinsă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 121 alin (1) și (3) CPC, dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competenta Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curţii Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Din momentul emiterii de către instanță a încheierii cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate şi până la adoptarea 10 hotărârii de către Curtea Constituțională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărârii pronunțate se suspendă. Prin urmare, după cum s-a constatat, prin pct. 97 al art. I din Legea nr. 155 din 05.07.2012 a fost abrogată interdicția de rejudecare a cauzelor obiect al cărora este repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care au fost reglementate ulterior în art. 417 (11) CPC.

În baza celor enunţate, Colegiul consideră că deoarece Panfilii Alexandru invocînd neconstituționalitatea pct. 97 al art. I din Legea nr. 155 din 05.07.2012, care a fost reglementat anterior de art. 417 (11) CPC, însă nu a indicat căror norme din Constituție contravin normele date, demersul înaintat urmează a fi respins ca nefondat. Astfel, avînd în vedere cele constatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM și recursul declarat de către Panfilii Alexandru, cu menținerea deciziei din 04 martie 2014 și încheierii din 28.01.2014 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a), CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se resping recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM și de Panfilii Alexandru, Se menține decizia din 04 martie 2014 și încheierea din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Panfilii împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, Ministerul Finanțelor cu privire la încasarea prejudiciului material și moral în legătură cu neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Decizia este irevocabilă.

Președintele, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Ion Corolevschi Ion Druță Dumitru Mardari Oleg Sternioală 11