2ra-3366/14 — Recalcularea sumelor

dosarul nr.2ra-3366/14 prima instanţă: V.Puica instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, A.Nogai ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Culicov Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Culicov Victor împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.6, ÎM „Infocom”, SA „Termocom” cu privire la excluderea sumelor din facturi, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2014, prin care apelul declarat de Culicov Victor a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 29 ianuarie 2013, reclamantul Culicov Victor a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.6, ÎM „Infocom”, SA „Termocom” cu privire la excluderea sumelor din facturi. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că din toamna anului 2004, în apartamentul său cu nr. 24 situat pe şos. Munceşti, 402, mun. Chişinău, este instalată încălzire autonomă, precizînd în acelaşi timp, că prin apartament nu trec coloane de încălzire tranzitorii. Mai precizează reclamantul că, sistemul autonom de încălzire asigură păstrarea temperaturii de 20 - 22° C, care este mai înaltă decît în apartamentele vecine, care se încălzesc de la sistemul centralizat.

Susţine reclamantul că pîrîtul ÎMGFL-6, cu referire la pct. 81 din Hotărîrea Guvernului RM nr. 700 din 20.09.2011, a emis facturile nr. 108002380 şi nr. 108530029, conform cărora au fost calculate servicii pentru energie termică centralizată pentru luna noiembrie şi decembrie 2012, respectiv 128,41 lei 233,62 lei, fără a fi anexate la facturi calculele lunare. Menţionează, că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, la data de 1 26.12.13, s-a adresat către pîrît, solicitînd excluderea din facturile de plată sumele calculate neîntemeiat, însă fără nici un rezultat. Cere Culicov Victor, excluderea sumelor de 128,41 lei şi 233,62 lei indicate în facturile nr. 108002380 şi nr. 108530029. La data de 04 iulie 2013, reclamantul a depus cerere de majorare a pretenţiilor, solicitînd anularea sumei de 910,10 lei, calculată pentru perioada 30.10.2012 – 01.04.2013.

Prin hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă. La data de 12 decembrie 2013, Culicov Victor a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, suplimentat la 27 februarie 2014, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţei cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2014, apelul declarat de Culicov Victor a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 decembrie 2013. La 12 mai 2014, Culicov Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

Susţine recurentul că decizia instanţei de apel a fot emisă cu încălcarea art. 60 alin. (4) Cod de procedură civilă. De asemenea, susţine recurentul că argumentele deciziei instanţei de apel sunt contradictorii. La 06 noiembrie 2014, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 6 a depus referinţă la recursul declarat de Culicov Victor prin care solicită respingerea acestuia. La 27 noiembrie 2014, SA „Termocom” a depus referinţă la recursul declarat de Culicov Victor şi solicită respingerea recursului drept nefondat, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel. Examinînd cererea de recurs declarată de Culicov Victor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 2 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

3 Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Culicov Victor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Culicov Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4