3ra-1480/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1480/14 prima instanţă: V. Mihaila instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a valida declaraţia vamală şi anularea actului de inspecţie şi vămuirea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014, prin care apelul declarat de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 07 aprilie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 18 septembrie 2013, reclamanta SRL „Lombard Solutions” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a valida declaraţia vamală şi anularea actului de inspecţie şi vămuirea bunurilor. În motivarea acţiunii SRL „Lombard Solutions” a indicat că la data de 21.08.2013, compania ÎCS „Lombard Solutions” SRL s-a adresat Biroului Vamal Chişinău Aeroport pentru validarea Declaraţiei primare conform Invoce-ului comercial nr.1 din data de 19.08.2013 privind exportul articolelor din metale preţioase.

Susţine reclamantul că a anexat următoarele documente justificative: contractul de cesiune nr.15 din 27.05.2013; Invoice nr.1 din 19.08.2013; Licenţa Seria AMMII 1 nr.035635 din 22.09.2010, Scrisoarea de trăsură nr.4TCLP8 din 19.08.2010; Scrisoarea Ministerului Finanţelor nr.28-05/6840 din 10.06.2013; Scrisoarea Ministerului Finanţelor nr.33-01-46 din 05.03.12; Act de expertiză nr.13 din 27.06.2013. În urma întocmirii actului de inspecţie din 21.08.2013, inspectorul vamal Slobodeniuc L. a invalidat declaraţia vamală şi a indicat că, declarantul trebuie să prezinte Licenţa privind activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase eliberată de către Camera de Licenţiere. Consideră reclamantul că, Biroul Vamal Aeroport a refuzat ilegal validarea declaraţiei vamale de export a articolelor din aur din 21.08.2013 nr. LH 06641630, acţiune ce vine în contradicţie cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Mai menţionează SRL „Lombard Solutions” că activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase este reglementată nemijlocit prin norma Legii nr. 282- XV din 22.07.2004 „Cu privire la regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase”, din care considerent, prohibiţia şi/sau restricţia în exportul de articole din metale preţioase şi pietre preţioase urmează nemijlocit a fi prevăzută. Invocă reclamantul că ÎCS „Lombard Solutions” SRL îşi desfaşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova în baza Licenţei nr.035635 din 22.09.2010 privind activitatea casei de amanet, eliberată de Camera de Licenţiere. Susţine reclamantul că, legislatorul stabileşte că casa de amanet este îndreptăţită să-şi satisfacă creanţele sale din contul bunurilor amanetate în cazul expirării termenului de păstrare, ori în lipsa acestui drept casa de amanet este limitată absolut în desfăşurarea activităţii sale licenţiate, garantate şi asigurate de stat.

În temeiul contractului de cesiune nr.15 din 27.05.2013, ÎCS „Lombard Solutions” SRL a transmis companiei nerezidente „Hadson Financial Cor.” drepturile şi obligaţiile pe biletele de amanet şi respectiv bunurile amanetate. Necesitatea contractului de cesiune pentru ÎCS „Lombard Solutions” SRL este satisfacerea creanţelor. Indică reclamantul că activitatea ÎCS „Lombard Solutions” SRL se include direct în activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase şi în temeiul licenţei pe care o dispune este în drept să scoată din Republica Moldova articole din metale preţioase nerăscumpărate din amanet pentru satisfacerea creanţelor, iar legislaţia în vigoare nu impune cerinţe ca pentru scoaterea articolelor din metale preţioase de pe teritoriul R. Moldova casa de amanet (lombardul) are nevoie de licenţă separată.

De asemenea susţine că, a prezentat inspectorului vamal inclusiv scrisorile Ministerului Finanţelor nr.33-01-46 din 05.03.12 şi nr.28-05/8003 din 05.07.3013, ce confirmă că nu sunt careva impedimente legale la scoaterea din R. Moldova bunurilor amanetate nerăscumpărate în temeiul biletelor de amanet şi respectiv cesionate de ÎCS „Lombard Solutions” SRL. Astfel, consideră reclamantul că, reglementările legale nu presupun acestui gen separat desfăşurarea activităţii prin licenţierea acestuia. Solicită reclamantul recunoaşterea ilegalităţii refuzului Biroului Vamal Aeroport de a valida declaraţia vamală nr. LH 06641630 înaintată de ÎCS „Lombard 2 Solutons” SRL; anularea Actului de inspecţie din 21.08.2013 privind invalidarea Declaraţiei vamale nr. LH 06641630 şi vămuirea bunurilor conform Invoice nr.1 din 19.08.2013 a ÎCS „Lombard Solutons” SRL.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 07 aprilie 2014, s-a respins acţiunea înaintată de ÎCS „Lombard Solutions” SRL împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului de a valida declaraţia vamală şi anularea actului de inspecţie şi vămuirea bunurilor. La data de 09 aprilie 2014 ÎCS „Lombard Solutions” SRL a depus apel, solicitînd admiterea cererilor de apel, casarea hotărîrii judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014, apelul declarat de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 07 aprilie 2014, de respingere a acţiunii. La 19 septembrie 2014, Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2014 şi hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 aprilie 2014, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului recurentul a invocat că a avut loc încălcarea esenţială şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, anume pricina a fost examinată în lipsa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat data, locul şi ora şedinţei de judecată.

Examinând cererea de recurs declarată de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, pârţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat având caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Nu pot fi reţinute nici argumentele din recurs cu privire la necitarea în instanţa de apel, deoarece recurentul a cunoscut despre examinarea cauzei în apel şi prin prisma art. 100 CPC nu poate invoca acest fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei 4 prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea cu capital Străin „Lombard Solutions” Societatea cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 5