2ra-3439/14 — Încasarea prejudiciului

dosarul nr.2ra-3439/14 prima instanţă: C. Creţu instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iachim Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Iachim Nicolae împotriva lui Dogot Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014, prin care apelul declarat de către Dogot Ivan a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 februarie 2014, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii, ca tardivă, c o n s t a t ă: La data de 17 iulie 2013, reclamantul Iachim Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dogot Ivan cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier în sumă de 23 779, 99 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul Iachim Nicolae a indicat că la 15 iulie 2007, în jurul orelor 7:20 se afla la volanul automobilului de model „Opel Ascona” cu n/î C EF 696, deplasîndu-se în localitatea Horăşti, r. Ialoveni. În apropierea Primăriei Horăşti, a fost lovit de un autoturism de model „Mercedes” cu n/î CU AN 796, la volanul căruia se afla pîrîtul Dogot Ivan, care se deplasa prin localitatea Horăşti. În urma acestui accident rutier automobilul de model „Opel Ascona”, n/î CEF 696 a fost deteriorat. Susţine reclamantul că, a chemat politia rutieră pe locul accidentului, care a întocmit procesul-verbal şi schiţa accidentului rutier. În baza acestui proces-verbal acţiunile piratului au fost calificate potrivit art. 174 alin. (1) Cod Contravenţional al RM şi aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 lei.

Ulterior, la 03 august 2007 SRL „Elenaauto-Expert” a efectuat expertiza tehnică cu nr.08/087 A, a autoturismului avariat şi s-a ajuns la concluzia că costul lucrărilor de reparaţie a automobilului de model „Opel Ascona”, n/î C EF 696, la 1 staţia tehnică specializată este de 23 779, 99 lei. Reclamantul indică că, suma de bani menţionată, urmează a fi încasată din contul pîrîtului. Mai indică reclamantul că în luna martie 2009, s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind încasarea din contul lui Dogot Ivan şi a SA „Parcul de autobuze nr.1” a sumei de 23 779, 99 lei. Prin Hotărîrea judecătoriei Ialoveni din 27 decembrie 2010 s-a dispus respingerea acţiunii depuse de Iachim Nicolae către SA „Parcul de autobuze nr.1” din Chişinău cu privire la reperarea prejudiciului patrimonial în sumă de 23 779,99 lei, ca neîntemeiată.

Menţionează Iachim Nicolae că instanţa de judecată la momentul emiterii hotărîrii s-a bazat pe faptul că reclamantul n-a avut dreptul legal de proprietate sau posesie asupra automobilului de model „Opel Ascona” n/î CEF 696 şi nu era în drept să solicite repararea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier. Hotărîrea indicată a fost atacată de către reclamant în ordine de apel. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2012 a fost restituită cererea de apel, deoarece nu a fost achitată taxa de stat. De asemenea, în ianuarie 2011 reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere către Gurulea Mihail, intervenient accesoriu Direcţia de documentare mijloace de transport prin care a solicitat constatarea faptului încheierii contractului de vînzare-cumpărare a automobilului şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra automobilului de model „Opel Ascona”.

Prin Hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 22 iunie 2011 s-a constatat faptul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a automobilului de model „Opel Ascona” n/î C EF 696, anul producerii 1984, motor 16 N25018335, caroseria WOLOOOO86ESII12512, încheiat între Iachim Nicolaie şi Gurulea Mihail la data de 06.07.2003 şi recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului Iachim Nicolaie asupra automobilului de model „Opel Ascona”, n/î CEF 696. Solicită reclamantul prin prezenta acţiunea încasarea de la Dogot Ivan în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 23 779, 99 lei cu repunerea în termen a prezentei cereri, ca omis motivat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 februarie 2014, s-a repus în termen cererea de chemare în judecată înaintată de Iachim Nicolae împotriva lui Dogot Ivan privind încasarea prejudiciului material.

Acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Dogot Ivan în beneficiul lui Iachim Nicolae prejudiciul cauzat în mărime de 23 779, 99 lei şi taxa de stat în mărime de 713, 39 lei, în total suma de 24 493, 38 lei. La data de 17 martie 2014 Dogot Ivan a depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care cerinţele reclamantului să fi respinse integral. De asemenea, apelantul a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată de la Iachim Nicolae. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014, a fost admis apelul declarat de Dogot Ivan, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 18 februarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, şi s-a emis o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

La 06 octombrie 2014, Iachim Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. 2 În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de judecată a apreciat probele în mod arbitrar, erorile comise au adus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (garantate de art. 6, 1 CEDO) decizia instanţei de apel contravine prevederilor legale privitor la motivarea hotărârilor. Examinînd cererea de recurs declarată de Iachim Nicolae, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, pârţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precizată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante 3 şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iachim Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Iachim Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4