2rac-492/14 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

prima instanță: N. Mazur, dosarul nr. 2rac-492/14 instanţa de apel: D. Manole, N Traciuc, E. Fistican DECIZIE 03 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vitalcomus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Gradalogistic” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vitalcomus” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Gradalogistic”, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 03 iunie 2013 și emisă nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2013, SA „Gradalogistic” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vitalcomus” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului nr. 42F/2009 din 18 noiembrie 2009, în perioada anilor 2009-2011 a prestat SRL „Vitalcomus” servicii de transport și expediție, legate de transportarea încărcăturii acesteia, fapt confirmat prin actul primire-predare a serviciilor de transport și expediție, care au fost semnate de ambele părți. Conform pct. 4.1. al contractului menționat și a Acordului adițional nr. 1, determinarea valorii serviciilor de transport şi expediție se efectuează în dolari SUA, iar conform pct. 4.3.

al contractului, achitarea se efectuează în lei conform ratei de schimb a Băncii Naționale a Moldovei în ziua decontării mijloacelor bănești din contul beneficiarului. Menționează că conform Acordului adițional nr.1 la contractul, în cazul importului, beneficiarul achită serviciile prestate în termen de 30 zile calendaristice, din data sosirii încărcăturii, totodată mărimea serviciilor acordate cu amânarea plății, este limitată cu suma de 30000 dolari SUA și transportarea peste limitele stabilite se efectuează în avans. Totodată conform art. 4.7. al contractului, părțile semnează Actul de modificare a costului în care se reflectă schimbarea echivalentului în lei moldoveneşti a valutei contractului în cazurile necoincidenței datei, de facto, de prestare a serviciilor și datei achitării acestor servicii.

Invocă că din cauza că SRL „Vitalcomus” nu și-a îndeplinit în termen obligațiunile prevăzute în contractul nr. 42F din 01 aprilie 2009 privind achitarea serviciilor în termenii prevăzuți în contract, societatea a recalculat obligațiunile și a stabilit diferența de sumă. Astfel, la data rambursării obligațiunilor, cursul de schimb al BNM a fost deosebit de la cursul de schimb la momentul stingerii obligaţiunilor, diferența fiind mai mare de 1 leu. Indică că societatea a recalculat suma în lei a obligaţiunilor SRL „Vitalcomus” conform pct. 4.7.

a contractului nr. 42F din 01 aprilie 2009 și a emis facturile fiscale: SU167998 din 31 martie 2010 în sumă de 11147,45 lei, SU3367191 din 30 aprilie 2010 în sumă de 725,79 lei, SU3367608 din 30 august 2010 în sumă de 466,37 lei, în sumă totală de 12339,61 lei, iar sumele și facturile date au fost înregistrate în evidența contabilă a societății și la acel moment suma de 12339,61 lei figura ca datorie a SRL „Vitalcomus” față de societate. La fel, indică că pe durata contractului, pîrîtul, a acceptat toate sumele de diferențe, care au fost emise de societate, iar conform obligaţiunilor contractuale societatea permanent a calculat diferența de sume și a emis facturile fiscale. Solicită încasarea de la SRL „Vitalcomus” în beneficiul SA „Gradalogistic” datoria în sumă de 12 339,61 lei și taxa de stat în sumă de 370,19 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2013, acțiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către SA „Gradalogistic”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă şi încasat de la SRL „Vitalcompus” în beneficiul SA „Gradalogistic”, datoria în sumă de 12 339,61 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 647,83 lei. La 29 ianuarie 2014, SRL „Vitalcomus” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menţinerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizi instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Menționează că la 18 noiembrie 2009, societatea a încheiat cu SA „Gradalogistica” contractul nr. 42 F, privind prestarea serviciilor de transport și expediție transport-import. Susține că prima instanță la emiterea hotărârii corect a concluzionat precum că intimatul a depus cerere de chemare în judecată cu omiterea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 (d) Cod civil, fără motive întemeiate.

Indică că intimatul a încălcat prevederile și pct. 4.7 a contractului nr. 42F din 18 noiembrie 2009 şi a fost în imposibilitate să prezinte în instanță de judecată actul semnat de părți de modificare a costului, prin care se reflectă schimbarea echivalentului în lei moldovenești a valutei contractului în cazurile necoincidenței date de facto de prestarea a serviciilor și datele achitării acestui servicii, iar instanța de apel a lăsat fără apreciere aceste circumstanțe și a emis o decizie ilegală și neîntemeiată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 10 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 86) Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 ianuarie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către SRL „Vitalcomus”, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărîrea primei instanţe, din considerentele ce urnează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, prima instanță stabilind existența caracteristicilor unui raport serviciilor de transport între SA „Gradalogistic” și SRL „Vitalcomus”, a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind depusă cu omiterea de către reclamant a termenului de prescripție. Judecînd apelul declarat de către SA „Gradalogistic”, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că între SA „Gradalogistic” și SRL „Vitalcomus” a fost încheiat un contract de expediție, clauzele căruia au fost negociate de către părți și inserate atît în contract cît și în acordul adițional, iar la depunerea cereri de chemare în judecată SA „Gradalogistic” nu a omis termenul de adresare în instanța de judecată.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.

În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului din care rezultă cu certitudine că la data de 18 noiembrie 2009 între SA „Gradalogistic”, în calitate de executant, și SRL „Vitalcomus”, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul privind prestarea serviciilor de transport și expediție transporturi export- import nr. 42F/2009, prin care au fost reglementate relațiile privind prestarea serviciilor de transport și expediție a transporturilor feroviare și prestarea altor servicii care însoțesc procesul de transport și expediție (f.d. 6-8). Ulterior, la data de 17 decembrie 2009, părțile contractante au încheiat un Acord adițional la contractul nr. 42F/2009 din 18 noiembrie 2009, prin care au modificat clauzele contractuale privind achitarea mărfii livrate (f.d.

8 verso). Conform pct. 4.1 al contractului 42F/2009 din 18 noiembrie 2009 și Acordului Adițional din 17 decembre 2009, determinarea valorii serviciilor de transport și expediție se efectuează în dolari SUA, iar conform art. 4.3 achitarea se efectuează în lei conform ratei de schimb a Băncii Naționale a Moldovei în ziua decontării mijloacelor bănești din contul beneficiarului. Totodată conform pct. 4.7 al contractului, părțile semnează actul de modificare a costului în care se reflectă schimbarea echivalentului în lei moldovenești a valutei contractului în cazurile necoincidenții datei de facto de prestare a serviciilor și datei achitării acestor servicii (f.d.

7). Aici se va remarca că SA „Gradalogistic” a prestat serviciile de transport și expediție conform contractului nr. 42F/2009 din 18 noiembrie 2009, însă SRL „Vitalcomus” nu și-a îndeplinit obligațiunile prevăzute în contract privind achitarea serviciilor în termeni stabiliți, din care motiv, SA „Gardalogistic”, a recalculat obligațiunile și a stabilit diferența de sumă, după care avînd în vedere că la data rambursării obligațiunilor cursul de schimb al Băncii Naționale a Republicii Moldova era deosebit de cursul de schimb de la momentul stingerii obligațiunilor a recalculat suma în lei și a emis facturile fiscale nr. SU3167998 din 31 martie 2010, nr. SU 3367191 din 30 aprilie 2010 și nr. SU 3367608 din 30 iunie 2010 în valoare de 11 147,45 lei, 725,79 lei și respectiv, 466,37 lei, iar în total în sumă de 12 339,61 lei.

Însă, cu acţiunea în judecată cu privire la încasarea datoriei în mărime de 12339,61 lei din contul SRL „Vitalcomus”, SA „Gradalogistic” s-a adresat doar la data de 01 aprilie 2013. Drept urmare, Colegiul reține că prima instanță stabilind că în baza contractul nr. N42F/2009 din 18 noiembrie 2009, SA „Gardalogistic” a prestat servicii de transport și expediție legate de transportarea încărcăturii SRL „Vitalcomus”, iar aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiunile privind achitarea serviciilor prestate de SA „Gradaogistic”, corect a concluzionat că de fapt contractul semnat între SA „Gardalogistic” și SRL „Vitalcomus” este un contract de transport, încheiat în sensul art. 980 Cod civil, prin care o parte s-a obligat față de cealaltă parte să-i transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.

Sub acest aspect se constată şi corectitudinea aplicării de către prima instanţă a prevederilor art. 268 lit. d) Cod civil, care indică că litigiile ce izvorăsc din contractul de transport, se prescriu în termenul special de prescriptive extinctivă de 6 luni și art. 1021 alin. (1) Cod civil, care statuează că termenul de prescripție în contractul de transport este de un an și care de fapt după izvorul de stabilire este norma juridică cu privire la prescripția extinctivă în cazul contractului de transport. Or, în sensul art. 268 Cod civil, termenul special de prescripție extinctivă nu este doar cel de 6 luni, deoarece prevederile Codului civil în ansamblu pentru anumite tipuri de cereri stabilește și alte termene speciale de prescripție extinctivă, la caz acest termen fiind de 1 an în temeiul art. 1021 alin. (1) Cod civil.

În conformitate cu art. 1021 alin. (2) lit. c) Cod civil curgerea termenului de prescripție începe în ziua expirării unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport. După cum rezultă din actele cauzei, contractul nr. 42F/2009 privind prestarea serviciilor de transport și expediție transporturi export-import a fost încheiat între SA „Gradalogistic” și SRL „Vilatcomus” la data de 18 noiembrie 2009, însă cu cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei în mărime de 12 339,61 lei, ce rezultă din neexecutarea contractului de transport, a fost depusă la data de 01 aprilie 2013 (f.d. 6-8, 102), respectiv, cu încălcarea termenului de prescripție de 1 an prevăzut de art. 1021 alin. (1) Cod civil.

Or, în speță contractul fiind încheiat la data de 18 noiembrie 2009, curgerea termenului de prescripție de 1 an a început la data de 18 februarie 2010, care este data expirării unui termen de 3 luni din momentul încheierii contractului, și a expirat la data de 18 februarie 2011, ceea ce atestă că cererea de chemare în judecată a fost depusă de CA „Gradalogistic” cu omiterea esențială a termenului de adresare în instanța de judecată, şi anume cu 2 ani și 2 luni. În această ordine de idei, instanța de recurs consideră eronate concluziile instanței de apel precum că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 267 alin. (1) Cod civil, dat fiind faptul că contractul nr. 42F/2009 privind prestarea serviciilor de transport și expediție transporturi export-import încheiat între SA „Gradalogistic” și SRL „Vilatcomus” la data de 18 noiembrie 2009, este un contract de expediție.

Aceasta deoarece, obiectul contractului de expediţie îl constituie prestarea de către expeditor a serviciilor legate de transportul mărfii, dar nicidecum transportul propriu-zis al mărfii. Mai mult că însuşi din conținutul contractul nr. 42F/2009 din 18 noiembrie 2009, rezultă că obiectul contractului îl reprezintă prestarea serviciilor de transport și expediție, precum și prestarea altor serviciu care însoțesc procesul de transport și expediție. În acest sens, colegiul reține că transportul de mărfuri este scopul final al contractului de transport care poate include și prestarea serviciilor de expediție, în timp ce scopul contractului de expediţie este doar prestarea serviciilor ajutătoare transportului, organizarea transportării mărfurilor, încheierea în numele clientului a contractelor de transport, asigurarea recepționării sau trimiterii încărcăturii, obținerea documentelor necesare pentru perfectarea operațiunilor de import-export ș.a.

Iar, faptul că conform contractului CA „Gradaogistic” și-a asumat și obligațiunile de expediere a bunurilor, nu constituie temei de aplicare a prevederilor legale ce reglementează contractul de expediție, deoarece în situația în care SA „Gradalogistic” are ca obiect principal de activitate prestarea serviciilor de transport, deși execută și funcțiile de expediere, preponderență au aplicabilitatea normelor ce reglementează transportul de bunuri. În conexiunea celor expus se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind depusă cu omitea termenului de prescripție.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către SRL „Vitalcom” întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vitalcomus”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013 și se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Gradalogistic” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vitalcomus” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druță Tamara Chișca-Doneva