2rac-294/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – N. Mazur dosarul nr. 2rac-294/13 instanţa de apel – L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „NINA & ASN” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Vitalcomus” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „NINA & ASN” cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „NINA & ASN” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 19 decembrie 2011, prin care a fost admisă parţial acţiunea constată: La 20 iunie 2011, SRL „Vitalcomus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „NINA & ASN” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la 24 noiembrie 2010 SRL „Vitalcomus” şi SRL „NINA & ASN” au încheiat contractul nr. 128, în baza căruia furnizorul SRL „Vitalcomus” s-a obligat să livreze, iar SRL „NINA & ASN” să achite marfa primită la comanda - cerere, prezentată de cumpărător. Menţionează că conform contractului reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate şi a transmis către pârât în termenul stabilit de părţi bunurile solicitate, iar pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiunile şi a încălcat prevederile pct. 4 al contractului şi nu a achitat toate plăţile pentru marfa primită în valoare de 14207 lei.

Afirmă că conform pct. 5.3 al contractului, în cazul în care beneficiarul (pârâtul) nu va achita, în termenul prevăzut de contract, costul total pentru marfa primită el va achita o amendă în valoare de 1% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere. Consideră că soluţionarea litigiului pe cale amabilă este imposibilă, deoarece pârâtul se eschivează cu rea voinţă de la respectarea obligaţiunilor asumate şi nu a răspuns la somaţie. Indică că livrarea şi primirea mărfii se demonstrează prin facturile fiscale semnate de pârât şi anexate la cerere. Solicită încasarea de la SRL „NINA & ASN” în beneficiul SRL „Vitalcomus” datoria în sumă de 14207 lei, penalitatea în sumă de 15603 lei, taxa de stat în mărime de 894 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2011 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la SRL „NINA & ASN” în beneficiul SRL „Vitalcomus” penalitatea în sumă de 12448 lei şi 3000 lei - cheltuieli pentru asistenţa juridică, în sumă totală fiind încasat 15448 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SRL „NINA & ASN” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 martie 2013 SRL „NINA & ASN” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei decizii prin care să fie dispusă încasarea de la SRL „NINA & ASN” în beneficiul SRL „Vitalcomus” a penalităţilor în mărime de 1956,17 lei şi micşorarea mărimii cheltuielilor de asistenţă juridică.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, susţinând că instanţele de judecată s-au bazat exclusiv pe argumentele invocate de către intimat şi a negat în întregime argumentele invocate în apărarea sa de către SRL „NINA & ASN” în partea ce ţine de motivele care au dus la neonorarea obligaţiei de plată, precum şi modalitatea de calcul a mărimii penalităţilor. Afirmă că pe parcursul examinării cauzei în prima instanţă între părţi s-a negociat verbal condiţiile unei tranzacţii de împăcare prin care SRL „NINA & ASN” urma să achite suma datoriei în mărime de 12207 lei şi taxa de stat în mărime de 894 lei achitată de către SRL „Vitalcomus” pentru examinarea cererii în judecată, iar ultima urma să renunţe la celelalte pretenţii din acţiune.

Indică că prin dispoziţia de plată nr. 912 din 16 decembrie 2011 SRL „NINA &ASN” a achitat datoria în sumă de 12207 lei şi taxa de stat în sumă de 894 lei, în total suma de 13101 lei. Însă în şedinţa din 19 decembrie 2011, reprezentantul SRL „Vitalcomus” în pofida înţelegerii nu a renunţat la penalităţi şi a solicitat încasarea penalităţilor în sumă de 15603 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Consideră că mărimea penalităţilor calculată, 1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întârziere este exagerată. Afirmă că prima instanţă a dispus încasarea penalităţilor în sumă de 12488 lei fără nici o argumentare sau calcul, precum şi instanţa de apel care a menţinut hotărârea primei instanţe, ambele instanţe limitându-se doar la constatarea condiţiilor contractuale privind termenii de achitare şi a penalităţii prevăzute în mărime de 1% din mărimea sumei neachitate pentru fiecare zi de întârziere.

Cu referire la prevederile art. 630 Cod civil, pct. 8 a Hotărârii explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 9 din 24 decembrie 2010 „Privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere sau executare necorespunzătoare a obligaţiilor pecuniare, cu excepţia celor izvorâte din contractul de credit bancar sau împrumut”, cu derogare de la condiţiile contractuale, solicită instanţei de recurs reducerea mărimii penalităţilor până la 1956,17 lei.

Consideră că suma de 3000 lei dispusă spre încasare pentru serviciile de asistenţă juridică este exagerată şi nu corespunde volumului real de lucru efectuat de către avocatul intimatului în procesul dat, reieşind din complexitatea cazului, timpului şi munca depusă de avocat şi alte criterii care şi-au găsit exprimarea în pct. 12 a Hotărârii explicative a Plenului CSJ nr. 6 din 24 decembrie 2012 „Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în pricinile civile”, ultimul înaintând în instanţă cerere simplă de încasare a datoriei şi participând în două şedinţe de judecată în prima instanţă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „NINA & ASN” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „NINA & ASN”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „NINA & ASN” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „NINA & ASN” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan