2rac-184/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: S. Lazări dosarul nr. 2rac-184/13 instanţa de apel: N. Vascan, T. Pelin, S. Arnaut DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Moversauto-Intertransport”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Moversauto-Intertransport” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vitalitifruct- Expo”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 martie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 05 iunie 2011 SRL „Moversauto-Intertransport” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii SRL „Moversauto-Intertransport” a indicat, că la 28 aprilie 2011 a încheiat cu compania ,,Vitalitifruct-Expo” SRL contractul-comanda nr.F-3 privind transportarea mărfurilor. Conform clauzelor contractuale stipulate, SRL „Moversauto- Intertransport” s-a obligat să transporte marfa, iar SRL ,,Vitalitifruct-Expo” s-a obligat să achite serviciile de transport în mărime de 51279,58 lei. Susţine că confirmarea executării lucrărilor de transport se probează prin actul de primire-predare a mărfii, încheiat la 10 mai 2011 şi factura fiscală întocmită în acest sens.

Din motivul că SRL „Vitalitifruct-Expo” nu a executat obligaţia în termenul prescris în contract, reclamanta SRL ,,Moversauto-Intertransport” la 31 mai 2011 a expediat în adresa SRL „Vitalitifruct-Expo” pretenţia, prin care a solicitat executarea obligaţiilor contractuale. Iar, la data de 15 iunie 2011, prin răspunsul nr. 16 pârâtul a garantat executarea obligaţiilor până la data de 22 mai 2011. 1 Menţionează că SRL „Vitalitifruct-Expo” nu şi-a executat obligaţiile contractuale, în termenul stabilit în contract, motiv pentru care, reclamanta solicită în temeiul p. 32 al contractului nominalizat, încasarea penalităţilor pentru întârzierea achitării serviciilor prestate în mărime de 5% pentru fiecare zi, ceea ce constituie: 51 279,58 x 5% x 44 zile (de la data de 18 mai 11-30 iunie 11)= 112 815,07 lei, dintre care pretinde doar la suma de 50 000 lei.

Solicită, SRL ,,Moversauto-Intertransport” încasarea datoriei în mărime de 51279,58 lei, a penalităţii în mărime de 50000 lei, a taxei de stat în mărime de 3038 lei şi cheltuielile de judecată suportate la examinarea pricinii. În cadrul dezbaterilor judiciare, reprezentantul SRL „Moversato-Intertransport” şi-a modificat pretenţiile şi a solicitat încasarea de la SRL „Vitalitifruct-Expo” doar a penalităţii pentru încălcarea condiţiilor contractuale şi neachitarea la timp a plăţii cuvenite, motivînd prin faptul ultima şi-a achitat datoria în mărime de 51279,58 lei după adresarea lor cu acţiune în judecată. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2012, acţiunea a fost admisă şi încasat din contul SRL „Vitalitifruct-Expo” în beneficiul SRL ,,Moversauto-Intertransport” penalitatea în mărime de 50000 lei, taxa de stat în mărime de 3038 lei, cheltuieli de judecată în mărime 8,05 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către SRL ,,Vitalitifruct-Expo”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă. La 06 februarie 2013, SRL ,,Moversauto-Intertransport” a declarat recurs împotriva indeciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată, din motivul aplicării eronate a normelor de drept material.

Menţionează că SRL ,,Vitalitifruct-Expo” nu şi-a onorat în termen obligaţiile asumate la încheierea contractului-comanda nr. F-3 cu privire la transportarea mărfurilor, motiv din care la 31 mai 2011, recurentul a expediat în adresa pârâtului notificare, prin care a solicitat achitarea datoriilor restante, iar prin răspunsul din 15 iunie 2011, intimatul i-a comunicat că va stinge datoriile până la 22 iunie 2011, însă contrar garanţiei asumate, ultimul a încălcat termenul la care s-a obligat.

Consideră că este eronată concluzia instanţei de apel, precum că contractul de transport expres prevede că penalitatea în mărime de 5% urmează a fi achitată expeditorului, şi nu transportatorului, or contractul comanda nr. F-3 este un contract bilateral, prin care o parte este transportator şi cealaltă client şi mai mult ca atît, contractul menţionat nu prevede clauze referitor la expediţie a mărfurilor şi nu este aşa parte ca expeditor, respectiv constată o greşeală tehnică comisă la întocmirea contractului.. Afirmă că clauza penală conform prevederilor art. 624 CC, este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciu, stipulând că debitorul în cazul neexecutării obligaţiei urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun, or, în speţa dată, susţine recurentul, calitatea de creditor îi revine transportatorului, pe când calitatea de debitor îi revine clientului.

2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că Curtea de Apel Chişinău a expediat recurentului copia deciziei motivate din 05 decembrie 2012, la data de 24 ianuarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul depus la 06 februarie 2013 este declarat în termen, prin urmare recurentul s-a conformat prevederilor legale. În conformitate cu prevederile art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului, studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo”, instanţa de apel a ajuns la concluzia ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi netemeiniciei acţiunii înaintate de SRL ,,Moversauto-Intertransport”, obiect al cărei este încasarea penalităţii şi a cheltuielilor de judecată. În susţinerea concluziei date, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 625 Cod civil, clauza penală urmează a fi stabilită în scris, iar referitor la neplata serviciului de transport prestat a conchis că aceasta nu a fost stabilită în scris şi prin urmare, nu poate fi solicitată de către SRL ,,Moversauto-Intertransport”.

De asemenea, instanţa de apel a menţionat că serviciile prestate conform contractului încheiat între părţi, au fost serviciile de transport al mărfii şi nu de expediţie. Instanţa de recurs constată că instanţa de apel, la judecarea apelului, a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii înaintate de recurent. Astfel, din actele cauzei rezultă cu certitudine reţine că prin contractul-comandă F-3 din 28 aprilie 2011, SRL ,,Moversaouto-Intertransport” s-a obligat să transporte marfa, iar, SRL ,,Vitalitifruct-Expo” şi-a asumat obligaţia de achita serviciile de transport în mărime de 3100 euro.(f.d.

5) fiind stabilit termenul de achitare a serviciilor de transport de 5-7 zile bancare de la prezentarea scrisorii CMR şi factura în original. Faptul executării obligaţiei asumate de către SRL ,,Moversauto-Intertransport” se confirmă prin actul de primire-predare a mărfii încheiat şi semnat de ambele părţi la 10 mai 2011, fiind stabilită plata serviciilor de transport, la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei din 10 mai 2011 în mărime de 51279,58 lei, iar din conţinutul acestui act rezultă că intimatul nu a obiectat asupra calităţii serviciilor de transport efectuate de către recurent. Executarea obligaţiilor asumate se confirmă şi prin scrisoarea de transport CMR semnată de ambele părţi (f.d.5) şi factura din 13 mai 2012 care atestă datoria intimatului faţă de recurent.

Tot actele cauzei denotă că SRL ,,Vitalitifruct-Expo” nu şi-a onorat obligaţiile asumate în termenul indicat în contract. 3 Ca urmare SRL ,,Moversauto-Intertransport” a expediat la 31 mai 2011 în adresa intimatului notificare prin care solicitat achitarea datoriilor (f.d.11), iar ultimul, la rîndul său prin răspunsul expediat în adresa recurentului a garantat executarea obligaţiilor până la data de 22 mai 2011. De asemenea, actele cauzei atestă că în perioada indicată de intimat, acesta nu a stins datoria faţă de recurent. La acest segment, este important de reţinut că pe parcursul examinării cauzei, intimatul şi-a onorat succesiv obligaţiile de plată achitând integral datoria de 51279,58 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată anexate la materialele cauzei (f.d.

45-46). Aici prezintă relevanţă şi faptul că, deşi intimatul a achitat suma integrală a datoriilor, recurentul nu este lipsit de dreptul de a solicita şi achitarea penalităţilor la care au convenit la încheierea contractului, or, intimatul nu a executat obligaţiile pecuniare în termenul prescris. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că potrivit art. 512 alin.(1) Cod civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu fac. Conform art. 513 alin. (1) Cod civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligentă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei.

Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Art. 572 al. (2) Cod civil stipulează că, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, iar conform art. 602 al. (1) şi al. (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Raportând cadrul legal enunţat la caz, instanţa de recurs reţine drept corecte constatările primei instanţei cu referire la faptul că părţile au convenit că plata serviciilor de transport se va efectua în termen de 5-7 zile de la prezentarea scrisorii CMR şi a facturii în original, în caz contrar se va percepe penalitate în mărime de 5% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea serviciilor prestate. Totodată, este cert fi faptul că SRL ,,Moversauto-Intertransport” a prezentat intimatului factura la 13 mai 2011 care urma să fie achitată în termen de 5-7 zile bancare, iar achitând o parte din datorie abia la 30 iunie 2011, intimatul a încălcat termenul de executare a obligaţiilor pecuniare, motiv pentru care sunt întemeiate pretenţiile recurentului cu privire la încasarea penalităţii.

Or, conform art. 624 alin. (1) al Codului civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Conform art. 625 Cod Civil clauza penală se face în scris. Pentru aplicarea clauzei penale se cer întrunite aceleaşi condiţii ca şi în cazul răspunderii civile contractuale, cu deosebire numai că reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligaţii principale şi că atât existenţa, cât şi întinderea 4 prejudiciului nu necesită a fi dovedite. Creditorul trebuie să dovedească numai existenţa obligaţiei contractuale şi faptul că acestea nu a fost executată.

În contextul dat, instanţa de recurs constată că, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării obligaţiilor, îndemnând pe debitor, sub sancţiunea sumelor stipulate ca clauză penală, la executarea reală a contractului. Astfel, conform contractului menţionat, clauza penală constituie o evaluare convenţională şi prealabilă a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării prestaţiei la care s-a îndatorat. Sub acest aspect, se reţine drept justă concluzia primei instanţe cu privire la dispunerea încasării din contul SRL „Vitalitifruct-Expo” în beneficiul SRL ,,Moversauto-Intertransport” penalitatea în mărime de 50000 lei la care a acesta a pretins la înaintarea acţiunii.

Este apreciat critic argumentul intimatului precum că suma penalităţii este exagerat de mare, în condiţiile în care acesta şi-a exprimat acordul benevol la stabilirea cuantumului penalităţii şi nici nu a solicitat instanţei reducerea acesteia. Relevant este că recurentul nici nu pretinde la plata integrală a penalităţii, ci numai la 50000 lei din suma totală care urma a fi achitată. În speţă, important este de menţionat şi corectitudinea concluziei primei instanţe cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată din contul SRL „Vitalitifruct-Expo” în beneficiul SRL ,,Moversauto-Intertransport” În conformitate cu art. 82 CPC cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii.

Conform art. 96 alin. (1) CPC instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cu referire la dispoziţiile citate, se constată că pentru înaintarea prezentei acţiuni, recurentul a achitat taxa de stat în mărime de 3038 lei, potrivit ordinului de plată anexat la materialele cauzei. (f.d.1), pe parcursul examinării cauzei în fond recurentul a expediat în adresa intimatului citaţie, pentru care a achitat suma de 8,05 lei, ce se confirmă prin chitanţa anexată la materialele cauzei (f.d.52) . Totodată se constată şi faptul că recurentul a fost asistat la examinarea pricinii de către avocatul Vlah Victor, BAA ,,Verdict”, plata serviciilor de asistenţă juridică constituind suma de 5000 lei, potrivit ordinului de plată de la (f.d.

47). Potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Prin prisma dispoziţiilor citate, temeinic prima instanţă a dispus compensarea din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către recurent. Faţă de cele ce preced se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a admis acţiunea. Distinct de cele relatate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,Moversauto-Intertransport” . Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Moversauto-Intertransport” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Vitalitifruct- Expo” cu privire la încasarea datoriei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6