2rac-263/14 — Încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2rac-263/14 (Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vitalitifruct-Expo”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii comerciale „Policasnica” Societate cu răspundere limitată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii; cererea reconvenţională a Societăţii cu răspundere limitată „Vitalitifruct- Expo” împotriva Societăţii comerciale „Policasnica” Societate cu răspundere limitată, intervenienţi accesorii Furculiţă Constantin şi Furculiţă Ina, cu privire la declararea nulităţii contractului de antrepriză, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vitalitifruct- Expo” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 august 2013, c o n s t a t ă La 22 ianuarie 2013 SC „Policasnica” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi penalităţii. Ulterior, la 30 aprilie 2013 SRL „Vitalitifruct-Expo” a depus acţiune reconvenţională împotriva SC „Policasnica” SRL, intervenienţi accesorii Furculiţă Constantin şi Furculiţă Ina, cu privire la declararea nulităţii contractului de antrepriză. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 august 2013 a fost admisă parţial acţiunea iniţială, fiind încasată de la SRL „Vitalitifruct-Expo” în beneficiul SC „Policasnica” SRL datoria în mărime de 60 000 lei, penalitatea în sumă de 19 356,82 lei, dobânda de întârziere în mărime de 54 000 lei, compensaţia pentru plata taxei de stat în cuantum de 4000,70 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 4 000 lei, în rest acţiunea iniţială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea reconvenţională a SRL „Vitalitifruct-Expo”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 august 2013. La 18 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Vitalitifruct-Expo” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti atacate şi emiterea unei hotărâri noi de respingere a acţiunii SC „Policasnica” SRL cu admiterea acţiunii reconvenţionale.

Recurenta în motivarea recursului a invocat interpretarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare, la caz nefiind acordată o apreciere juridică corespunzătoare faptului că contractul de antrepriză nr. 07/11 din 11 octombrie 2011, încheiat între SC „Policasnica” SRL în calitate de antreprenor, şi SRL „Vitalitifruct-Expo”, în calitate de client, este unul simulat, ceea ce constituie temei de nulitate a actului juridic. Astfel, în textul contractului în litigiu este menţionat obiectul ca fiind confecţionarea mobilei de oficiu, însă în realitate acesta a avut ca obiect confecţionarea mobilei pentru domiciliul directorului SRL „Vitalitifruct-Expo”, Furculiţă Constantin.

Subliniază recurentul că o asemenea simulare cu privire la obiectul contractului a fost făcută la cererea SC „Policasnica” SRL, care a solicitat clienţilor Furculiţă Constantin şi soţiei acestuia, Inei Furculiţă, să perfecteze un contract cu SRL „Vitalitifruct-Expo”, pe care intimatul o administrează, deoarece astfel antreprenorul va beneficia de anumite facilităţi fiscale legate de plata TVA, precum şi va dispune de o garanţie suplimentară pentru a percepe sumele considerabile datorate. De asemenea, recurenta subliniază că actul de predare-primire a lucrărilor nr. 7/11 în privinţa sumei de 212 900 lei conţine în textul său menţiunea despre un alt contract nr. 01/11-10 din 01 octombrie 2011, care de fapt nici nu există.

Indică că înscrisurile enunţate, alături de factura fiscală şi actul de verificare a decontărilor reciproce semnate de părţi, au un caracter formal, tranzacţia de fapt fiind încheiată între antrenor şi persoane fizice. Totodată invocă că în iunie-iulie 2012 SRL „Vitalitifruct-Expo” a achiziţionat mobilă de oficiu de la un alt producător („Mobilgrup Anturaj” SRL), ceea ce confirmă că societatea recurentă nu avea nevoie de mobilier. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au neglijat circumstanţele de fapt şi de drept respective, pronunţând în final o soluţie ilegală. La 08 aprilie 2014 în adresa intimaţilor SC „Policasnica” SRL, Furculiţă Constantin şi Furculiţă Ina a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs.

La 19 mai 2014 SC „Policasnica” SRL a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Menţionează intimata că temeiurile recursului sunt declarative, instanţele ierarhic inferioare examinând în mod just cauza şi pronunţând o soluţie finală legală şi neîntemeiată. Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatei SC „Policasnica” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele de fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei SRL „Vitalitifruct-Expo” ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, neacordând la caz o apreciere juridică corespunzătoare faptului că părţile în litigiu au încheiat o tranzacţie simulată, susceptibilă a fi declarată nulă, deoarece pretinsul caracter simulat al contractului încheiat între SC „Policasnica” SRL, în calitate de 3 antreprenor, şi SRL „Vitalitifruct-Expo”, în calitate de client, nu a fost demonstrat prin probe admisibile şi concludente de către recurentă. Contractul în cauză a fost încheiat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” în mod benevol prin libera manifestare de voinţă, clienta a primit lucrările de confecţionare a mobilierului executate de către SC „Policasnica” SRL fără a înainta careva obiecţii şi chiar a achitat parţial în beneficiul antreprenorului costul lucrărilor respective.

Se accentuează că eventuala comandă în scopuri personale (pentru domiciliu) a mobilierului de către administratorul SRL „Vitalitifruct-Expo”, Furculiţă Constantin, care este şi asociatul majoritar (deţinător a 80% din capitalul social) pe contul întreprinderii gestionate, nu constituie temei legal de declarare a nulităţii contractului de antrepriză încheiat şi neachitare a costului lucrărilor efectuate. Alte argumente invocate în recursul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele de judecată s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo”, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Vitalitifruct- Expo” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4