3ra-1413/14 — Anularea deciziei

Prima instanță: Judecătoria Taraclia Dosarul nr. 3ra-1413/14 Judecător: S. Uzun Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea, Ion Druţă cu participarea interpretului Cenuş Ludmila examinând, în şedinţa publică, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Taraclia-Gaz” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia privind anularea pct. 5 şi pct. 7 a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 132 din 09 august 2013, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 02 octombrie 2013, SRL „Taraclia-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia privind anularea pct. 5 şi pct. 7 a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 132 din 09 august 2013. În motivarea acţiunii reclamantul invocă că în perioada din 26 iunie pînă la 15 iulie 2013, în baza hotărîrii privind efectuarea controlului nr. 950 din 26 iunie 2013 la întreprinderea SRL „Taraclia-Gaz” a fost efectuat controlul privind respectarea legislaţiei fiscale pe impozitul pe venit de la activitatea de întreprinzător,

impozitul pe venit reţinut din salariu şi din alte surse, pe TVA, pe impozitul funciar şi impozitul pe bunurile imobiliare, pe taxele rutiere, pe taxa de amenajarea teritoriului, pe primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, pe plăţile asigurărilor sociale de stat pentru o perioadă de 01 ianuarie 2009 pînă la 31 mai 2013. La 16 iulie 2013 reclamantul a primit actul de verificare nr. 5-64956 din 15 iulie 2013 întocmit de către IFS Taraclia.

Reclamantul şi-a exprimat dezacordul cu pct. 2 potrivit căruia „venitul impozabil în anul 2009 este diminuat la 1 210 332 lei.” precum şi cu pct. 8 potrivit căruia „216 facturi fiscale n-au fost prezentate cumpărătorilor în termenul stabilit de art. 117 CF RM.” Prin cererea nr. 705 din 29 iulie 2013, reclamantul susține că și-a exprimat dezacordul argumentat cu actul de verificare, însă pîrîtul IFS Taraclia neluînd în calcul aceasta, la 09 august 2013 a emis decizia nr. 132 privind rezultatele verificării SRL ,,Taraclia-Gaz” . Reclamantul făcând cunoștință cu hotărârea dată şi-a exprimat dezacordul cu pct. 5 şi 7, din care motiv la 21 august 2013 s-a adresat către pîrît cu cerere prealabilă, prin intermediul căreia şi-a argumentat poziţia sa.

Astfel SRL „Taraclia-Gaz” nu este de acord cu pct. 5 din hotărîrea dată din motiv că începînd din anul 2008 pînă la anul 2011, prin determinare obligaţiilor fiscale pe impozitul pe venitul, agenții economici conform art. 15 lit. b) CF RM, aplicau cota zero. Aceasta înseamnă, că persoanele juridice nu trebuiau să plătească impozitul pe venit, adică ei au fost eliberaţi de la achitarea lor. Conform alin. 4 art. 234 CF RM, „Absolvirea de răspundere pentru încălcarea fiscală” prevede, că persoanele scutite de impozite şi/sau taxe precum şi cele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa din cauza explicațiilor greşite, prezentate în scris de organul fiscal, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora.

A mai invocat reclamantul că cu pct. 7 din hotărîrea IFS Taraclia nu este de acord deoarece din partea întreprinderii n-a avut loc încălcarea art. 117 CF RM. Facturile fiscale se întocmeau la data prestării serviciului cumpărătorilor, cum este şi prevăzut de art. 117 alin. (l) CF RM. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilite de art. 108 CF RM. În conformitate cu art. 108 al.2 CF RM, pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor cumpărătorului (beneficiarului). Astfel menţionează reclamantul că de către el lunar se calcula TVA în aceiaşi luna în care se elibera factura fiscală. Necoincidenţa datei eliberării cu data procurării facturii fiscale, n-a cauzat Bugetului de Stat nici o pagubă.

Careva încălcări ce ţin de eschivarea precum şi achitarea de către reclamant a impozitului, n-au fost depistate prin verificarea dată. Prin eliberarea facturilor fiscale în cazul dat a fost necesar de a indica diferite dăți de livrare şi de eliberare a facturii fiscale: ca data de livrare de a indica data livrării faptice a gazelor naturale consumate, dar ca data eliberării - data, cînd facturile au fost procurate. Acest mod de întocmire a facturii fiscale nu contrazic legislaţiei în vigoare şi corespund punctului 10 Instrucțiunii de completare a formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală”, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor al RM nr. 115 din 06 septembrie 2010. Consideră reclamantul că a admis eroarea contabilă - incorect a indicat data eliberării facturilor fiscale.

Adică a încălcat regulile de întocmire a documentelor primare, conform art. 19 Legii contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, pentru ce trebuie să fie aplicată pedeapsa nu în baza art. 260 al. 4 CF RM, dar în baza art. 257 alin. l CF RM, care a fost în vigoare pînă la 14 septembrie 2012. Dar din cauza că de către reclamant n-a fost cauzată nici o pagubă bugetului de stat, consideră posibil aplicarea art. 234 alin. 11 CF RM, adică privind casarea integrală a sancţiunii fiscale din cauza lipsei obligației fiscale suplimentare. La 14 septembrie 2013 pîrîtul a emis hotărîre nr. 143 din 18 septembrie 2013 în baza examinării cererii prealabile a reclamantului. Prin hotărîrea sa, pîrîtul a respins plîngerea reclamantului şi a menţinut decizia atacată nr. 132 din 09 august 2013, astfel în circumstanţele expuse reclamantul consideră pct. 5, şi 7 din decizia nr. 132 din 09 august 2013 sunt ilegale şi neîntemeiate şi a solicitat anularea lor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă, s-au anulat pct. 5 și 7 al Hotărârii nr. 132 din 09 august 2013 Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, emisă pe rezultatele verificării totale privind respectarea legislaţiei în vigoare de către contribuabilul SRL „Taraclia- Gaz” pentru perioada din 01.01.2009 pînă la 31.05.2013 (actul de verificare nr. 649560 din 15.07.2013), ca ilegale. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 decembrie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 01 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că actele judecătorești contestate sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material. La 10 octombrie 2014, SRL „Taraclia-Gaz” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2014, recursul a fost declarat admisibil. În şedinţa instanţei de recurs reprezentantul recurentului IFS Taraclia – Casapova Albina (în baza procurii) a susţinut recursul în temeiurile şi motivele invocate în cerere, solicitînd admiterea recursului în sensul declarat. Reprezentanţii intimatului SRL „Taraclia Gaz” – Croitoru V., Reaboi O. şi Rizova O. (în baza procurilor) au pledat pentru respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

Audiind opinia participanţilor la proces, examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referinţa prezentată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat care urmează a fi respins cu menținerea deciziei Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”. În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Conform art. 117 alin. (1) și (2) CPC al RM „Probe în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile şi obiecțiile pârților, precum şi altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților şi ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.” Conform art. 130 alin. (1), (2) și (3) CPC al RM „Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea pricinii.” Decizia instanței de apel cât şi hotărârea primei instanțe au fost adoptate în conformitate cu normele de drept material şi procedural fiind dată o apreciere corectă şi completă tuturor probelor şi circumstanțelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit sunt considerate legale şi întemeiate. Colegiul reține că conform materialelor dosarului, Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia în baza actului nr. 5-649560 din 15.07.2013, la 09.08.2013, a emis decizia nr. 132, potrivit căreia s-au aplicat sancțiuni faţă de SRL „Taraclia-Gaz” pentru încălcarea legislației fiscale.

(f.d. 19-24). SRL „Taraclia-Gaz” ne fiind de acord cu pct. 5 şi pct. 9 al acestei hotărâri, drept urmare, la 21.08.2013 a expediat în adresa IFS Taraclia cererea prealabilă prin care a solicitat anularea acestora (f.d 26-27). Conform pct. 5 din decizia IFS Taraclia nr. 132 din 09.08.2013 s-a decis ca în conformitate cu al. 5 art. 260 Codului Fiscal RM, pentru diminuarea venitului impozabil declarat de către contribuabilul SRL „Taraclia-Gaz” în anul 2009 cu 1 210 332 lei, care a aplicat cota zero la impozitul pe venit, în privința SRL „Taraclia-Gaz” s-a aplicat o amendă în mărime de 15% din suma diminuată a venitului impozabil în suma de 181 550 lei. Conform pct. 7 al aceleași decizii, în conformitate cu al.

4 art. 260, Codului Fiscal al RM, pentru neprezentarea în anii 2009-2010 a facturilor fiscale în număr 216 bucăți în termenele prevăzute la art. 117 al. l Codul Fiscal, în privința SRL „Taraclia-Gaz” s-a aplicat o amendă în mărime de 388 880 lei (216 x 1800 lei). În conformitate cu al. l art. 233 şi al. 4 art. 260 Codului Fiscal RM, în legătură cu faptul, că pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite se aplică amendă nu mai mult de 108 000 lei, în privința SRL „Taraclia-Gaz” s-a aplicat amendă în mărime de 108 000 lei. (f.d 19-24).

Cu referire la capătul de cere privind anularea pct. 5 al Hotărârii nr. 132 din 09 august 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, conform căruia din cauza diminuării venitului impozabil declarat de către contribuabilul SRL „Taraclia-Gaz” s-a aplicat o amendă în mărime de 15% din suma diminuată a venitului impozabil în suma de 181 550 lei, Colegiul reține că instanțele inferioare întemeiat au anulat această sancțiune din considerentele ce urmează: Conform art. 15 lit. b) Cod fiscal, în vigoare pe parcursul anilor 2009- 2010, suma totală a impozitului pe venit se determină pentru persoanele juridice în mărime de 0% din venitul impozabil. Reieșind din prevederile legii enunțate, SRL „Taraclia-Gaz” fiind persoană juridică nu a avut obligația de a achita impozitul pe venit pentru anii 2009-2010, deci a fost scutită de impozitul pe venit.

În conformitate cu art. 234 alin. (4) Cod fiscal, persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greșit impozitul şi/sau taxa din cauza explicațiilor greșite, prezentate în scris de organul fiscal, sânt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata acestora. Conform art. 236 alin. (1) Cod fiscal, amenda este o sancțiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvârșit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani.

Raportând situația din speță la prevederile art. 236 şi 234 alin. (4) Cod fiscal, instanţele corect au ajuns la concluzia privind anularea pct. 5 al Hotărârii nr. 132 din 09 august 2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, conform căruia din cauza diminuării venitului impozabil declarat de către contribuabilul SRL „Taraclia-Gaz” s-a aplicat o amendă în mărime de 15% din suma diminuată a venitului impozabil în suma de 181 550 lei, fiindcă cota de impozit pentru anii 2009-2010, a constituit 0% din venitul impozabil, adică persoanele juridice, inclusiv SRL „Taraclia-Gaz”, au fost scutite de impozite şi/sau taxe, ceea ce prin prisma art. 234 alin. (4), SRL „Taraclia-Gaz” este absolvită de această răspundere, neavând obligația să achite impozitul pe venit.

Mai mult ca atât, conform prevederilor art. 234 alin. (11) Cod fiscal, sancțiunea fiscală, nu se aplică în întregime sau parțial, iar în cazul în care a fost deja stabilită se anulează în întregime, dacă nu apar obligații fiscale suplimentare. Conform art. 129 Cod fiscal, obligația fiscală reprezintă o obligație a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă şi/sau amendă. Conform art. 240 lit. c) Cod fiscal, răspunderea fiscală este exclusă în cazul în care lipsesc sume ale impozitelor, taxelor şi/sau amenzi necesare de a fi încasate conform legislației fiscale. Prin urmare, Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia ilegal a sancționat SRL „Taraclia-Gaz” cu amendă în mărime de 181 550 lei, fiindcă SRL „Taraclia-Gaz” nu a avut nici o obligație fiscală stabilită prin lege de a achita impozit pe venit în perioada anilor 2009-2010.

Cît privește argumentul recurentului precum că, la caz, este aplicabil art. 260 alin. (5) Cod fiscal, care prevede că, în cazul micșorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către contribuabilul care a aplicat cota zero la impozitul pe venit în perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2011, se aplică o amendă în mărime de 15% din suma nedeclarată, dar nu art. 234 alin. (4) Cod fiscal, instanţa de recurs menționează că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) Cod fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului. Cu referire la capătul de cere privind anularea pct. 7 al aceleași decizii, prin care în conformitate cu al.

4 art. 260, Codului Fiscal al RM, pentru neprezentarea în anii 2009-2010 a facturilor fiscale în număr de 216 bucăți în termenele prevăzute la art. 117 al. l Codul Fiscal, în privința SRL „Taraclia- Gaz” s-a aplicat o amendă în mărime de 108 000 lei, Colegiul reține că instanțele întemeiat au anulat această sancțiune din considerentele ce urmează: Conform art. 117 alin. (l) Cod fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art. 108, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod.

Conform art.1171 alin. (1) și alin. (2) Cod fiscal, la efectuarea livrărilor de mărfuri, în cazul în care acestea se transportă, data eliberării facturii fiscale este data la care începe transportul lor. La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri, servicii (energie electrică, termică, apă, gaz etc.) pe parcursul unei perioade, furnizorii eliberează factură fiscală pentru perioada în care a fost efectuată livrarea, odată cu prezentarea către cumpărător a contului. În aceste circumstanțe, Colegiul reține că SRL „Taraclia- Gaz” este o întreprindere specializată care se ocupă cu furnizarea gazelor naturale consumatorilor.

Astfel, derogând de la prevederile normei generale prevăzută de art. 117 alin. (l) Cod fiscal, urmează a fi aplicată excepția prevăzută de art.1171 alin. (1) și alin. (2) Cod fiscal, conform căreia subiecții speciali respectivi (SRL „Taraclia-Gaz” în speța din litigiu), eliberează factură fiscală pentru perioada în care a fost efectuată livrarea (la caz livrarea gazului natural), odată cu prezentarea către cumpărător a contului. Colegiul reține că în aceste circumstanțe se justifică diferența între momentul apariției obligației fiscale și data emiterii facturilor, astfel nefiind încălcat art. 117 alin. (l) Cod fiscal după cum ilegal a constatat Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, cazul din speță fiind o excepție prevăzută de legiuitor.

Mai mult ca atât, Colegiul reține că, în speța respectivă, data eliberării facturilor fiscale nu coincide cu data furnizării indicată în acestea, având în vedere specificul prestării serviciilor respective, acestea fiind prestate continuu iar plata fiind efectuată pentru o perioadă anumită, perioadă prevăzută de Contractele de furnizarea a gazelor naturale. Astfel, Colegiul constată că argumentele recurentului urmează a fi respinse ca neîntemeiate, or decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi sunt bazate pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit sunt considerate legale şi întemeiate.

Reieșind din cele menționate și avînd în vedere că decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de recurent sunt declarative, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține actele judecătoreşti contestate. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e Se respinge recursul declarat de Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia.

Se menține decizia Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 30 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Taraclia-Gaz” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia privind anularea pct. 5 şi pct. 7 a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 132 din 09 august 2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Ion Druță