3ra-1297/15 — Anularea deciziei de aplicare a sancţiunii fiscale

Prima instanță: Judecătoria Taraclia Dosarul nr. 3ra-1297/15 Judecător: A. Mironov Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă DECIZIE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea, Vladimir Timofti, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ASP MAX” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia privind anularea deciziei de aplicare a sancţiunii fiscale, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 17 martie 2015, prin care a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 ianuarie 2014 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 22 iulie 2013, SRL „ASP MAX” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia (în continuare IFS Taraclia) privind anularea deciziei de aplicare a sancţiunii fiscale nr. 89 din 16.04.2013.

În motivarea pretenţiilor înaintate reclamantul a indicat că, în rezultatul actului de control fiscal nr. 492861 din 07.03.2013 efectuat la SRL „ASP MAX” de către IFS Taraclia, a fost emisă decizia privind aplicarea amenzii: - pct.2. conform art.260 alin.(4) Cod fiscal pentru neprezentarea facturilor fiscale în termenul prevăzut la art.117, a aplica amenda în mărime de 3.600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, în total 25.200 lei pentru 7 facturi fiscale; - pct.3. conform art.260 alin.(3) Cod fiscal pentru prezentarea dării de seamă fiscale VEN 08 pentru anul 2011, care conţine informaţie neveridică, a aplica amenda în mărime 1.000 lei; - pct.4. conform art.260 alin.(5) Cod fiscal, pentru diminuarea venitului impozabil pentru anul 2011 în suma de 125.592 lei, se aplică amendă în mărime de 15% din suma venitului diminuat, adică 18.839 lei.

Decizia nr. 89 din 16.04.2013 a fost contestată de reclamant la data de 16.05.2013, şi prin decizia IFS Taraclia nr. 111 din 14.06.2013, contestaţia a fost respinsă. Consideră reclamantul că punctele 2, 3, 4 ale deciziei IFS Taraclia nr.89 din 16.04.2013 sunt neîntemeiate şi ilegale. Astfel, la pct. 2: activitatea principală a reclamantului este prestarea serviciilor internaţionale de transportare a mărfurilor şi expediție. Taxa pe valoare adăugată în ambele cazuri este 0%. Art.117 alin. (l) Cod fiscal reglementează modul eliberării facturii fiscale la prestarea serviciilor, efectuate doar pe teritoriul țării. Conform art. 104 lit. a) Cod fiscal, la prestarea serviciilor de transport internațional a mărfurilor, facturile fiscale nu se eliberează.

La transportarea internațională a mărfurilor întreprinderea este obligată de a elibera factură internațională CMR, prioritatea utilizării căreia este reglementată de pct. 1,2,3,4,5 ale Convenției CMR. Consideră reclamantul că, este incorect de a sancționa întreprinderea pentru eliberarea incorectă a documentului, întocmirea căruia este interzisă de Codul fiscal. Referitor la pct.4, reclamantul indică: confirmarea documentară a cheltuielilor nu o constituie foile de parcurs, dar pachetul de documente care confirmă necesitatea şi efectuarea activității determinată prin statutul întreprinderii: contracte, bonuri de plată, şi altele. Toate documentele necesare există şi au fost prezentate. Mai mult ca atât indică reclamantul că la pct. 3 a fost încălcată şi procedura adoptării deciziei.

Completarea actului nr. 582627 s-a întocmit la 19.03.2013, după prezentarea la 14.03.2013 a dezacordului. În decizia nr. 111 din 14.06.2013 se prescrie executarea unei hotărîri contestate cu nr.20727122012, care nu există. În drept acţiunea mai este întemeiată şi pe prevederile art.11, 235 Codul fiscal, art.8, 16, 17, 19 Legea contenciosului administrativ. Solicită reclamantul anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 89 din 16.04.2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24 ianuarie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului SRL „ASP MAX” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia privind anularea deciziei de aplicare a sancţiunii fiscale.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2015, a fost admis apelul declarat de SRL „ASP MAX”, casată integral hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 24.01.2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care: -S-a admis parţial acţiunea reclamantului SRL „ASP MAX”; -S-a anulat parţial decizia de aplicare a sancţiunilor fiscale din 16.04.2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, în partea aplicării sancţiuni 25 200 lei pentru neprezentarea în termen a facturilor fiscale cumpărătorului (pct. 2), şi în partea aplicării sancţiuni 18 839 lei pentru diminuarea venitului impozabil pe anul 2011 (pct. 4), ca fiind contrară legii; -În rest, pe capătul pretenţiilor de anulare a punctelor 1 şi 3 ale deciziei IFS Taraclia din 16.04.2013, privitor la aplicarea sancţiunilor fiscale 200 lei pentru întocmirea necorespunzătoare a declaraţiei pe venit pe anul 2011, şi 1 000 lei pentru prezentarea dării de seamă cu informaţii neveridice, acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 07 august 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplicat eronat normele de drept material. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 05.06.2015 (f.d.

199), cît şi faptul că aceasta a fost recepţionată de către recurent la 12.06.2015 (f.d. 200), recursul se consideră declarat în termen. La 22 septembrie 2015, SRL „ASP MAX” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 octombrie 2015, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezența părților.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele cauzei şi referinţa prezentată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia ca fiind întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente: Conform art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Conform art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța de recurs după ce examinează recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul reține că, conform materialelor dosarului, în rezultatul actului de control fiscal nr. 492861 din 07.03.2013, efectuat la SRL „ASP MAX” de către IFS Taraclia, a fost emisă decizia privind aplicarea amenzii: - pct.2. conform art. 260 alin.(4) Cod fiscal pentru neprezentarea facturilor fiscale în termenul prevăzut la art. 117, a aplica amenda în mărime de 3.600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, în total 25.200 lei pentru 7 facturi fiscale; - pct.3. conform art.260 alin.(3) Cod fiscal pentru prezentarea dării de seamă fiscale VEN 08 pentru anul 2011, care conține informație neveridică, a aplica amenda în mărime 1.000 lei; - pct.4. conform art.260 alin.(5) Cod fiscal, pentru diminuarea venitului impozabil pentru anul 2011 în suma de 125.592 lei, se aplică amendă în mărime de 15% din suma venitului diminuat, adică 18.839 lei.

Decizia nr. 89 din 16.04.2013 a fost contestată de reclamant la data de 16.05.2013, şi prin decizia IFS Taraclia nr. 111 din 14.06.2013, contestația a fost respinsă. Având în vedere faptul că, prin Decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2015, capătul pretențiilor privind anularea punctelor 1 şi 3 ale deciziei IFS Taraclia din 16.04.2013, privitor la aplicarea sancțiunilor fiscale în mărime de 200 lei pentru întocmirea necorespunzătoare a declarației pe venit pe anul 2011, şi 1 000 lei pentru prezentarea dării de seamă cu informații neveridice, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată, iar decizia respectivă nu a fost atacată cu recurs de către SRL „ASP MAX”, Colegiul urmează să examineze doar legalitatea aplicării sancțiunilor fiscale conform punctelor 2 și 4 ale deciziei IFS Taraclia din 16.04.2013.

Conform art. 117 alin. (1) Cod fiscal, „(1) Subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art.108, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod.” Conform art. 108 alin. (4) Cod fiscal „(4) Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data la care plata se efectuează subiectului impozabil, parțial sau în întregime, în dependență de ce are loc mai înainte.” Conform art. 206 alin. (2), (3), (4) și (5) Cod fiscal „(2) Prezentarea tardivă a dării de seamă fiscale se sancționează cu o amendă în mărime de 200 lei pentru fiecare dare de seamă fiscală prezentată tardiv, dar nu mai mult de 2000 lei pentru toate dările de seamă fiscale prezentate tardiv.

(3) Prezentarea dării de seamă fiscale care conține informație neautentică se sancționează cu o amendă în mărime de 1000 lei pentru fiecare dare de seamă fiscală prezentată care conține informație neautentică, dar nu mai mult de 7000 lei pentru toate dările de seamă fiscale prezentate care conțin informații neautentice. (4) Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 şi 1171 se sancționează cu o amendă în mărime de 3600 lei pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 72000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite.

(5) În cazul micșorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către contribuabilul care a aplicat cota zero la impozitul pe venit în perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2011, se aplică o amendă în mărime de 15% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului impozabil.” În contextul legal menționat, Colegiul reține că instanța de fond a apreciat justificat ca întemeiate acțiunile Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, care sau finalizat cu adoptarea hotărârii nr. 89 din 16.04.2013 privind aplicarea amenzii în privința SRL „ASP MAX” pentru încălcările depistate, iar argumentele reclamantului au fost justificat apreciate ca fiind neîntemeiate, contrar concluziei instanței de apel cu referire la punctelor 2 și 4 ale deciziei IFS Taraclia din 16.04.2013, din considerentele ce urmează: Cu referire la temeiurile de anulare a pct. 2 din Decizia nr. 89 din 16.04.2013, Colegiul reține că instanța de apel eronat a casat decizia de sancționarea în partea respectivă, având în vedere faptul că normele legale citate anterior, prevăd exhaustiv că subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală la data prestării serviciului, fapt care nu a fost realizat de SRL „ASP MAX”, contraargumentul declarativ fiind că acestea de fapt nici nu trebuiau fi emise și prezentate.

Astfel, temeiul aplicării sancțiunii a fost faptul că SRL „ASP MAX” nu a prezentat cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală la data prestării serviciului, având în vedere faptul că facturile fiscale care se pretind a fi eliberate la timp, au fost primite de la Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia anterior datei când acestea se pretind că ar fi fost prezentate beneficiarului, fapt care nu a fost negat de către SRL „ASP MAX”. Paralel celor invocate, Colegiul reține că instanța de apel eronat a constatat că livrările efectuate de SRL „ASP MAX” conform facturilor fiscale din litigiu, nu au fost efectuate pe teritoriul țării, concluzia respectivă fiind întemeiată eronat doar pe faptul că genul de activitate a SRL „ASP MAX” este transportul internațional de mărfuri, fapt combătut de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia prin probe pertinente, anexate la materialele dosarului (f.d 118-119).

Cu referire la temeiurile de anulare a pct. 4 din Decizia nr. 89 din 16.04.2013, Colegiul reține că instanța de apel eronat a casat decizia de sancționare în partea respectivă, fără a identifica argumente clare de ilegalitate a aplicării sancțiunii în partea respectivă, având în vedere faptul că instanța de fond a constatat justificat și argumentat circumstanțele pasibile aplicării sancțiunii fiscale și anume: SRL „ASP MAX” a folosit pe perioada anilor 2011-2012, 13 „foi de parcurs” eliberate de fapt, persoanei juridice SRL „Olga T”, în temeiul cărora a declarat ilegal cheltuieli pentru combustibil în mărime de 125 592 lei, astfel diminuând venitul impozabil pentru anul 2011 cu suma respectivă, fapt care nu a fost negat de fapt de către SRL „ASP MAX”, iar argumentul ultimei precum că ar exista careva relații juridice între SRL „ASP MAX” și SRL „Olga T” care ar justifica folosirea de către SRL „ASP MAX” a 13 „foi de parcurs” eliberate de fapt, persoanei juridice SRL „Olga T”, Colegiul le califică ca fiind declarative și neîntemeiate având în vedere că foile de parcurs sunt acte de strictă evidență și nu pot fi transmise sub nici o formă de la o persoană juridică la alta.

Astfel, Colegiul apreciază decizia Curții de Apel Cahul din 17 martie 2015, ca fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, urmează a fi casată, și menținută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 24 ianuarie 2014 prin care acțiunea a fost respinsă. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia. Se casează integral decizia Curţii de Apel Cahul din 17 martie 2015 și se menține hotărârea Judecătoriei Taraclia din 24 ianuarie 2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „ASP MAX” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia privind anularea deciziei de aplicare a sancțiunii fiscale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Vladimir Timofti Ion Druţă