3ra-1524/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Uzun dosarul nr. 3ra-1524/13 instanţa de apel – G. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Canvodor” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Canvodor” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, casată hotărârea Judecătoriei Taraclia din 03 octombrie 2012 şi dispusă scoaterea cererii de pe rol constată: La 22 iunie 2012, SRL „Canvodor” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia IFS Taraclia din 04 ianuarie 2012 i-a fost aplicată societăţii amenzi pentru diminuarea TVA aferentă bugetului raionului în sumă 115132,20 lei reieşind din calculul 383774 lei x 30%. Invocă dezacordul cu decizia IFS Taraclia din 04 ianuarie 2012, susţinând că la 19 septembrie 2009 IFS Taraclia a întocmit act de control al activităţii financiare a SRL „Canvodor” în care au fost arătate rezultatele controlului ce ţin de impozitul pe venit, TVA şi altele, pentru perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2008. Indică că în această perioadă a fost inclusă şi perioada pentru care la 04 ianuarie 2012 a fost emisă decizia nr. 6. Menţionează că din actul de control la fel se reflectă, că de către agentul economic pentru anul 2008 a fost majorată TVA aferentă bugetului cu 32146 lei.

Afirmă că pentru anul 2008 conform bazei de date a Inspectoratului fiscal şi datelor agentului economic se vede, că TVA aferentă bugetului a fost numai pentru două perioade: luna martie 2008 - 9563 lei cu termenul 30 aprilie 2008 şi pentru luna aprilie - 383774 lei. Susţine că în rezultatul controlului iniţial efectuat la 14 noiembrie 2008 de către reprezentantul IFS Taraclia a fost depistată încălcarea la întocmirea declaraţiilor, pentru ce au fost aplicate amenzi, care au fost achitate în termenul stabilit. Consideră că la efectuarea controlului repetat pentru aceiaşi perioadă a activităţii financiare a SRL „Canvodor”, chiar dacă au fost depistate încălcări suplimentare, nu pot fi aplicate sancţiuni, după cum rezultă din prevederile art. 234 alin. (5) Cod fiscal.

Menţionează că în privinţa anulării deciziei IFS Taraclia nr. 331, iar ulterior şi a deciziei analogice nr. 6 din 04 ianuarie 2012 societatea s-a adresat cu cerere către IFS Taraclia şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi apoi în instanţa de judecată. Afirmă că în şedinţa de judecată reprezentantul IFS Taraclia a solicitat instanţei încetarea procesului pe cauza cu privire la anularea deciziei IFS Taraclia nr. 331 în legătură cu faptul că însăşi Inspectoratul Fiscal a anulat decizia dată, însă ulterior a fost emisă o nouă decizie a IFS Taraclia nr. 6 din 04 ianuarie 2012 pe aceleaşi temeiuri. Consideră că IFS Taraclia a dublat decizia iniţială, prin ce a determinat societatea să se adreseze în mod repetat în instanţa de judecată.

Insistă că decizia IFS Taraclia nr. 6 din 04 ianuarie 2012 este ilegală, deoarece aplicând societăţii amenzi în anul 2012 pârâtul a omis faptul că conform art. 236 alin. (3) Cod fiscal, obligaţiile fiscale în privinţa acestei dări de seamă au fost stinse încă în anul 2008. Solicită repunerea în termen şi anularea deciziei IFS pe raionul Taraclia nr. 6 din 04 ianuarie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 03 octombrie 2012 a fost anulată decizia IFS Taraclia nr. 6 din 04 ianuarie 2012 privind aplicarea în conformitate cu art. 261 alin. (4) Cod fiscal a amenzii SRL „Canvodor” pentru diminuarea TVA aferentă bugetului în sumă de 115132,20 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 28 martie 2013 a fost admis apelul declarat de IFS Taraclia, casată hotărârea primei instanţe şi dispusă scoaterea cererii de pe rol, pe motiv că fost semnată şi depusă de o persoană neîmputernicită.

La 23 iulie 2013, SRL „Canvodor” a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea deciziei instanţei de apel în baza documentelor suplimentare prezentate, care confirmă împuternicirea reprezentantului SRL „Canvodor” de a semna şi a declara recurs din numele societăţii. La 31 iulie 2013, SRL „Canvodor” a depus recurs motivat împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În susţinerea recursului a menţionat că hotărârea primei instanţe este legală, deoarece pârâtul a emis decizia care a fost anulată de către prima instanţă a fost adoptată cu încălcarea prevederilor Codului fiscal.

Afirmă că prima instanţă a calificat corect acţiunile administraţiei SRL”Canvodor”, audiind depoziţiile participanţilor la proces şi cercetând în şedinţa de judecară actele, a constatat că SRL „Canvodor” nu a avut intenţia de a micşora TVA, deoarece administraţia societăţii depistând greşeala comisă, s-a adresat IFS Taraclia, unde în baza deciziei nr. 157 din 21 noiembrie 2008, pentru încălcarea art. 125 Cod fiscal, societăţii i-a fost aplicată amendă în temeiul art. 257 alin. (1) Cod fiscal în mărime de 2500 lei, care a fost achitată în termen.

Indică că SRL „Canvodor” depistând greşeala comisă, independent fără implicarea IFS la 30 iunie 2008 a efectuat transferul în sumă de 336750 lei, achitând integral TVA, fapt ce se confirmă prin fişa contului personal TVA a SRL „Canvodor” pentru anul 2008. Susţine că conform art. 234 alin. (5) Cod fiscal, persoanele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa, dacă acest fapt nu a fost depistat în cadrul controlului fiscal anterior în temeiul art. 214 alin. (8) Cod fiscal, sunt absolvite de aplicarea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcările fiscale depistate aferente perioadelor supuse controlului repetat. Menţionează că hotărârea primei instanţe a fost casată de instanţa de apel în baza unor temeiuri formale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Canvodor” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Canvodor”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Canvodor” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Canvodor” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan