3ra-313/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: T. Berdilă dosarul nr: 3ra-313/14 instanţa de apel: Gh. Eni, N. Bondarenco, V. Movilă ÎNCHEIERE 12 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Gospodăria comunal-locativă Cantemir” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 07 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Gospodăria comunal- locativă Cantemir”, casată integral hotărârea Judecătoriei Cantemir din 03 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 12 iulie 2012 ÎM „Gospodăria comunal-locativă Cantemir” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 16 februarie 2012 prin decizia nr. 57 IFS Cantemir a modificat decizia Şefului IFS Cantemir nr. 502 emisă la 04 noiembrie 2010, recalculând astfel sume în mărime de 140079 lei. Menţionează că nu este de acord cu decizia menţionată şi anume cu temeiul de emitere a unei noi decizii, după 469 zile asupra aceleiaşi perioade fiscale, deja supuse controlului şi asupra căreia există o decizie irevocabilă.

Afirmă că la 21 februarie 2012 a contestat decizia nr. 57 din 16 februarie 2012, iar IFS Cantemir examinând contestaţia a emis trei decizii pe marginea acesteia: decizia nr. 148 din 21 martie 200, decizia nr. 172 din 06 aprilie 2012, decizia nr. 208 din 25 aprilie 2012. Susţine că prin decizia nr. 148 din 21 martie 200, a IFS Cantemir „pe marginea contestaţiei împotriva deciziei IFS Cantemir nr. 57 din 16 februarie 2012” IFS Cantemir a prelungit termenul de examinare a contestaţiei cu 30 zile, deşi acesta nu este o decizie pe marginea contestaţiei.

1 Relatează că prin decizia nr. 172 din 06 aprilie 2012, a IFS Cantemir „pe marginea contestaţiei împotriva deciziei IFS Cantemir nr. 57 din 16 februarie 2012” IFS Cantemir a decis suspendarea executării deciziei IFS Cantemir nr. 57 din 21 februarie 2012 şi efectuarea unui control repetat, cu toate că nu a constatat careva fapte noi şi nu a modificat obligaţia fiscală şi faptele au rămas acele constatate în actul de control nr. 648258-648259 din 05 octombrie 2010, iar temeiul emiterii unei asemenea decizii fiind „motivul expus de către Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal Locativă Cantemir în contestaţie”.

Mai indică că prin decizia nr. 208 din 25 aprilie 2012, a IFS Cantemir „pe marginea contestaţiei împotriva deciziei IFS Cantemir nr. 57 din 16 februarie 2012” după efectuarea controlului repetat în rezultatul căruia a fost întocmit actul de control nr. 570042 din 09 aprilie 2012 potrivit căruia devieri de la actul de control total nr. 648258-648259 din 05 octombrie 2010 nu s-au depistat, IFS Cantemir” consideră neîntemeiată contestaţia şi obligă ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Cantemir să execute decizia nr. 502 din 04 noiembrie 2010 cu modificările efectuate prin decizia nr. 57 din 16 februarie 2012. Remarcă că deşi din contextul deciziei nr. 57 din 16 februarie 2012 rezultă că aceasta este emisă în baza art. 134, 241, 249 Cod fiscal, Titlul V, Legea nr. 407- XV din 26 iulie 2002 şi art. 4. al Legii pentru punerea în aplicare a Codului fiscal Titlul V nr. 408-XV din 26 iulie 2001, de facto anume aceste articole nu au fost luate în consideraţie la emiterea deciziei.

Consideră că fiind emisă o decizie asupra actului de control nr. 648258- 648259 din 05 octombrie 2010, IFS Cantemir nu mai era în drept să emită o decizie nouă, cu atât mai mult că termenul de prescripţie pentru examinarea cazului de încălcare fiscală este de 15 zile. Susţine că IFS Cantemir în decizia nr. 208 din 25 aprilie 2012 a considerat neîntemeiată contestaţia din 21 februarie 2012 întrucât decizia nr. 502 din 04 noiembrie 2010 nu a fost contestată, după emiterea deciziei irevocabile din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cahul. Totodată acesta consideră că a fost în drept să modifice actele sale cu caracter individual întrucât nu este prevăzut expres termenul de modificare a actelor care contravin legislaţiei.

Afirmă că IFS Cantemir nu a ţinut cont de faptul că art. 134 Cod fiscal menţionează că Organul fiscal este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile legislaţiei, actele sale cu caracter normativ şi cele cu caracter individual dacă ele contravin legislaţiei.

Menţionează că în decizia nr. 57 din 16 februarie 2012 IFS Cantemir recunoaşte ilegalitatea punctului 2.1 din decizia nr. 502 emisă la 04 noiembrie 2010, şi anume faptul „aplicării sancţiunii prevăzute de art. 261 (4), dar urma să fie aplicată sancţiune fiscală în mărime de 100%, conform prevederilor art. 261 (5).,, Afirmă că în cazul constatării unor fapte noi, IFS Cantemir, era obligat, în baza art. 249, lit. c) să solicite iniţierea unui control repetat, totodată cu referire la art. 234 alin. (5) Cod fiscal a indicat că „persoanele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa dacă acest fapt nu a fost depistat în cadrul controlului fiscal anterior, la efectuarea repetată a controlului fiscal în condiţiile art. 214 alin (8) sânt 2 absolvite de aplicarea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcările fiscale depistate aferente perioadelor supuse controlului repetat.” Solicită anularea integrală a deciziei şefului interimar al IFS Cantemir nr. 57 din 16 februarie 2012 şi anularea punctului 2.1 din decizia nr. 502 din 04 noiembrie 2010. Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 03 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 07 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎM „Gospodăria comunal-locativă Cantemir”, casată integral hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost admisă parţial, anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cantemir nr. 57 din 16 februarie 2012, privind aplicarea repetată a sancţiunilor fiscale cu amendă 170755 lei şi 20550 lei, pentru neînregistrarea ca plătitor de TVA şi diminuarea TVA şi respinsă ca fiind depusă tardiv acţiunea pe capătul pretenţiei cu privire la anularea punctului 2.1 al deciziei nr. 57 din 16 august 2012, privind aplicarea sancţiunii fiscale amenda 51227 lei pentru impozitul diminuat.

La 15 ianuarie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei instanţei de apel. Ulterior, la 03 februarie 2014 IFS Cantemir a depus recurs motivat, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, pronunţarea unei noi hotărâri şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată. Menţionează că decizia nu este una repetată, ci o decizie de modificare şi completare, cu atât mai mult că nu este reflectată diminuarea impozitului ci: „- de modificat punctul 2.1 al deciziei nr. 502 din 04 noiembrie 2010, care va avea următorul conţinut: în conformitate cu art. 261(5) al CF Titlul V nr. 407- XV din 26 iulie 2001 de aplicat sancţiune fiscală sub formă de amendă, în mărime de 100% din suma impozitului necalculat şi nedeclarat, ceea ce constituie suma de 170755 lei.

Afirmă că la data emiterii deciziei contestate, art. 256 Cod fiscal erau în vigoare. Invocă că o altă încălcare a procedurii este că reprezentantul ÎM Gospodaria Comunală Cantemir, Valeriu Cepeleagă a activat în calitate de inspector fiscal (jurist) al Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Cantemir la data întocmirii actului de control nr. 648258-648259 din 05 octombrie 2010, având la cunoştinţă despre încălcările comise de ÎM Gospodăria Comunală Cantemir şi nu era în drept să conteste actele emise în perioada activării sale în calitate de inspector/jurist, încălcând astfel prevederile art. 22 al Legii cu privire la conflictul de interese nr. 16 din 15 februarie 2008, precum şi conducătorul Vladislav Chiurcciu.

Cu referire la art. 12 alin. (1) al Legii nominalizate a indicat că actele administrative emise/adoptate sau actele juridice încheiate de persoanele prevăzute la art. 3 cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) sunt lovite de nulitate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa recurentului la 09 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 111). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cantemir se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5