3rh-83/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-83/14 prima instanţă: Şt. Niţă instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi instanţa de recurs: N. Clima, S. Novac, I. Corolevschi, O. Sternioală şi T. Vieru ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând cererea de revizuire depusă de către Valeriu Cojocaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu Cojocaru împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea în parte a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, prin care a fost respins recursul declarat de către Valeriu Cojocaru, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 05 februarie 2013, Valeriu Cojocaru s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea în parte a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că pînă la 14 ianuarie 2013 a deţinut funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti. La 14 ianuarie 2013 Ministrul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 12 ef, privind sancţionarea disciplinară a mai multor angajaţi ai Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti, inclusiv şi sancţionarea lui Valeriu Cojocaru prin concedierea din organele afacerilor interne, în baza pct. 4 al ordinului enunţat. Aplicarea acestei sancţiuni a fost motivată prin lipsa de control asupra subalternilor, neinformarea conducerii ierarhic superioare asupra circumstanţelor recepţionate la 23 decembrie 2012 ce se refereau la traumatismul provocat cetăţeanului Sorin Paciu dintr-o armă de foc la vînătoarea de mistreţi, care a avut 1 loc pe teritoriul ocolului silvic Călineşti din Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească” raionul Făleşti.

Din conţinutul ordinului contestat rezultă că la 23 decembrie 2012, ora 14:20, în Unitatea de Gardă a Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti a parvenit informaţia 902 despre internarea în spitalul raional Făleşti a două persoane cu plăgi penetrante provocate de împuşcături, fiind anunţate doar numele victimelor – Sorin Paciu şi Valeriu Vlaicu. În ordinul enunţat, este indicat faptul că, conducerea comisariatului, fiind sesizată asupra circumstanţelor invocate mai sus, nu a întreprins măsuri concrete de documentare şi nu a informat Ministerul Afacerilor Interne despre cele săvîrşite pe teritoriul administrativ deservit. Consideră, Valeriu Cojocaru, că motivarea aplicării sancţiunii disciplinare nu corespunde faptelor reale ale cauzei, iar cuprinsul acestuia reflectă circumstanţe contradictorii, care demonstrează lipsa vinovăţiei reclamantului în admiterea abaterilor disciplinare imputate.

Ordinul de sancţionare contestat nu conţine date ce pot fi calificate drept abateri disciplinare grave, în baza cărora a fost aplicată cea mai aspră sancţiune disciplinară - concedierea din organele afacerilor interne. Mai menţionează, Valeriu Cojocaru, că a activat în organele afacerilor interne din anul 1993, iar în funcţia de Comisar al Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti - din luna mai 2012. Pe parcursul acestei perioade nu a avut abateri disciplinare şi nu a fost sancţionat, ba chiar a fost stimulat în repetate rînduri de către conducerea Ministerului Afacerilor Interne pentru rezultate bune în activitate.

Solicită, Valeriu Cojocaru, anularea pct. 4 al ordinului nr. 12 ef din 14 ianuarie 2013 cu privire la sancţionarea disciplinară cu concedierea din organele afacerilor interne; restabilirea în funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti; achitarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de lipsă forţată de la muncă; repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 100000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 mai 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost dispusă anularea pct. 4 al ordinului nr. 12 ef al Ministerului Afacerilor Interne din 14 ianuarie 2013 privind aplicarea în privinţa lui Valeriu Cojocaru a sancţiunii disciplinare sub formă de concediere din organele afacerilor interne.

A fost restabilit Valeriu Cojocaru în funcţia de comisar al Comisariatului de Poliţie raionul Făleşti. A fost dispusă încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Valeriu Cojocaru a despăgubirii în sumă de 26 112 lei, care constituie salariul mediu lunar al ultimului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu 14 ianuarie 2013 – 17 mai 2013. De asemenea a fost încasată din contul pîrîtului în beneficiul lui Valeriu Cojocaru suma de 10000 lei ca prejudiciu moral şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 7 500 lei. În rest cerinţele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărîrea Judecătoriei 2 Centru mun.

Chişinău din 17 mai 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea depusă de către Valeriu Cojocaru ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, a fost respins recursul declarat de către Valeriu Cojocaru, cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013. La 08 mai 2014, Valeriu Cojocaru a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs şi deciziei instanţei de apel, cerând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziilor contestate, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Revizuentul, Valeriu Cojocaru, în motivarea cererii de revizuire, a indicat prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionînd că după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

Astfel revizuentul a indicat că după examinarea dosarului în instanţa de recurs, a obţinut înregistrări audio din sistemul Phobos a convorbirilor telefonice dintre Unitatea de gardă a Comisariatului de Poliţie Făleşti şi Secţia de internare a Spitalului raional Făleşti care demonstrează că spitalul a refuzat să prezinte informaţii despre incidentul ce a avut loc, iar conducerea ierarhic superioară cunoştea deja la 23 decembrie 2012 ora 14.33 despre cele întîmplate. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin.(3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coraborînd prevederile art. 452 alin.(1) Codul de procedură civilă cu art.444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor potrivit regulilor de examinare a recursului. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 453 al.

(1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că temeiurile de declarare a revizuirii sunt prevăzute expres la art. 449 CPC, astfel cererea de revizuire urmează a fi admisă numai atunci, când este invocat unul din motivele prevăzute de norma menţionată.

La caz, revizuentul, Valeriu Cojocaru, a anexat la cerere drept temei pentru revizuire stenograma convorbirii telefonice efectuate între deserviciul Unităţii de gardă a Comisariatului de Poliţie Făleşti, deserviciul Secţiei de internare a Spitalului raional Făleşti, deserviciul Unităţii de gardă a Ministerului Afacerilor Interne din 23 decembrie 2012 ora 1408 şi 1433, copia ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 06 mai 2014. Colegiul menţionează că cele anexate de Valeriu Cojocaru în cererea de revizuire nu constituie circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior sau înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces.

Nu constituie un motiv plauzibil admiterii cererii de revizuire nici argumentul revizuentului că, convorbirile telefonice anterior menţionate nu i-au fost cunoscute deoarece partea nu a avut acces la sistemul Phobos, accesul la respectivele înregistrări avîndu-l doar o singură persoană – şeful statului major. Or, în conformitate cu art. 119 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor apar dificultăţi, instanţa poate contribui, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, la adunarea şi prezentarea probelor necesare. (2) În cererea de reclamare a probei trebuie să fie specificate proba şi circumstanţele care ar putea fi confirmate sau infirmate prin acea probă, cauzele ce împiedică dobîndirea probei, locul aflării ei.

Instanţa judecătorească (judecătorul) poate elibera, după caz, la cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, un demers pentru obţinerea probei. Persoana care deţine proba reclamată o trimite nemijlocit în judecată sau o înmînează persoanei care deţine demersul pentru a o prezenta în judecată. Mai mult decît atît, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că persoanele care nu deţin probele de rigoare sau nu au posibilitatea de a le prezenta în termenul stabilit de judecată sînt obligate să comunice instanţei faptul în decursul a 5 zile de la data primirii cererii acesteia, indicînd motivele neprezentării. În caz de neînştiinţare, precum şi de declarare de către instanţă a neîndeplinirii cererii de a se prezenta probe ca fiind neîntemeiată, persoanele vinovate care nu sînt participanţi la proces se sancţionează cu amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale.

Aplicarea amenzii nu scuteşte persoanele care deţin proba reclamată de obligaţia prezentării ei în instanţă. Cu referire la copia ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale din 06 mai 2014 în privinţa lui Anatolie Dedov, instanţa de judecată menţionează că aceasta nu constituie temei de revizuire, deoarece revizuentul a avut posibilitatea de a se adresa pe parcursul examinării pricinii cu cerere în adresa procuraturii prin care să- 4 şi exprime dezacordul în privinţa anchetei de serviciu efectuată de colaboratorii Direcţiei Securitate Internă a Ministerului Afacerilor Interne. Revizuirea hotărârii pronunţate în temeiurile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă nr.225 în redacţia din 30 mai 2003, invocate de revizuent poate fi admisă numai dacă, după emiterea hotărârii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

Astfel de circumstanţe în cererea de revizuire nu au fost prezentate de către revizuent. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii. Prin urmare, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că cererea de revizuire înaintată de Valeriu Cojocaru nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire prevăzută de art. art. 449 – 453 CPC serveşte scopului înlăturării lacunelor în drept şi omisiunilor justiţiei, care urmează a fi aplicată într-o manieră compatibilă cu art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice. În temeiul prevederilor citate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă asupra soluţiei date de instanţă şi care, la pronunţarea hotărârii, nu era cunoscut şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de parte, aceasta din urmă poate să sesizeze instanţa cu o cerere de revizuire a acelei hotărâri.

Însă urmează a sublinia faptul că actele şi probele prezentate trebuie să conţină informaţii care nu ar fi putut fi obţinute mai devreme de către revizuent, însă acestea existau la momentul examinării litigiului. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive. În această ordine de idei, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine, că admiterea cererii de revizuire depuse de Valeriu Cojocaru ar însemna încălcarea principiului 5 securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de prevederile art. 6 paragraful 1 al Convenţiei. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 06 decembrie 2005 în cazul Popov 2 împotriva Moldovei.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, temeiurile invocate în cererea de revizuire nu sunt prevăzute de art. 449 CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Valeriu Cojocaru împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu Cojocaru împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea în parte a ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului şi a prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 6