2ra-2414/14 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-2414/14 Prima instanţă: Judecătoria Nisporeni Judecătorul: Diana Cristian Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac N. Craiu M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Petru Moraru, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de SRL „EFECT DESINGN”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „EFECT DESIGN” împotriva Galinei Vîlcu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care apelul declarat de Vîlcu Galina, a fost admis, ACONSTATAT: La 25 februarie 2013, SRL „EFECT DESIGN” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Galinei Vîlcu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 10 februarie 2012 au fost încheiate cu pîrîta Vîlcu Galina două contracte de prestare a serviciilor. Potrivit acestor contracte SRL „EFECT DESIGN” urma să confecţioneze şi să monteze mobilier de corp şi tavane extensibile, iar pîrîta, în calitate de beneficiar, urma să achite costul lucrului efectuat. A precizat reclamantul că a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale şi anume a fabricat mobilierul şi a montat tavanele extensibile la domiciliul pîrîtei în s. Mileştii Mici, r. Nisporeni, iar pîrîta fiind obligată prin contracte să semneze actul de predare- primire şi să achite costul lucrărilor, nu şi-a onorat obligaţiunile respective. Reclamantul SRL „EFECT DESIGN” a mai specificat că suma totală de pe ambele contracte constituie 2780 euro, din care plata pentru mobilier în mărime de 1900 euro şi pentru tavanele extensibile în mărime de 880 euro.

Solicită încasarea din contul pîrîtei Vîlcu Galina suma datorată ce rezultă din contractele de prestare a serviciilor în mărime de 2780 euro şi a cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 19 iunie 2013, acţiunea înaintată de SRL „EFECT DESIGN” împotriva Galinei Vîlcu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul Galinei Vîlcu în beneficiul SRL „EFECT DESIGN” suma de 2780 lei – cu titlu de datorie şi suma de 6421 lei 04 bani – cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, a fost admisă cererea de apel declarată de Vîlcu Galina. A fost casată hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 19 iunie 2013, emiţîndu-se o hotărîre nouă prin care acţiunea înaintată de SRL „EFECT DESIGN” împotriva Galinei Vîlcu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 12 iunie 2014, SRL „EFECT DESIGN”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 02 iunie 2014, iar recursul a fost declarat la 12 iunie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de avocatul Daniel Şontea în interesele Galinei Vîlcu, la cererea de recurs declarată de SRL „EFECT DESIGN”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 01 august 2014. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de SRL „EFECT DESIGN” întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 25 februarie 2013, SRL „EFECT DESIGN” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Galinei Vîlcu prin care a solicitat încasarea din contul pîrîtei Vîlcu Galina suma datorată ce rezultă din contractele de prestare a serviciilor în mărime de 2780 euro şi a cheltuielilor de judecată.

Actele pricinii atestă faptul că la 10 februarie 2012 a fost semnat contractul de prestări servicii nr. 10, prin care SRL „EFECT DESIGN” în calitate de prestator, s-a obligat să confecţioneze şi să monteze mobila de corp, iar Vîlcu Galina în calitate de beneficiar s-a obligat să achite preţul acestor lucrări în sumă de 2380 euro. 2 La aceiaşi dată a fost semnat între aceleaşi părţi un alt contract de prestări servicii, prin care SRL „EFECT DESIGN” în calitate de prestator, s-a obligat să confecţioneze şi să monteze mobila de corp, iar Vîlcu Galina în calitate de beneficiar s-a obligat să achite preţul acestor lucrări în sumă de 2900 euro. În urma executării lucrărilor, de către SRL „EFECT DESIGN” a fost întocmit actul de primire-predare a comenzii, care nu a fost semnat de către beneficiar – Vîlcu Galina.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, precizează faptul că în şedinţa primei instanţe, din numele pîrîtei – intimate Vîlcu Galina s-a prezentat feciorul acesteia, care a asistat în sala de şedinţe la pronunţarea dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 19 iunie 2013. Prin urmare, instanţa de recurs constată că Vîlcu Galina a cunoscut despre soluţia exprimată de instanţa de judecată în cauza data, din 19 iunie 2013. În acest sens, instanţa de recurs reţine argumentul recurentului precum că este neîntemeiată poziţia instanţei de apel manifestată la admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului precum că întimata Vîlcu Galina nu a ştiut despre existenţa hotărîrii primei instanţe.

Astfel, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legislator. Totodată, de menţionat că părţile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească “pas cu pas” desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa Curţii Europene. Prin urmare, instanţa de recurs constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care motive pricina urmează a fi remisă pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, din faza primirii cererii de apel. Colegiul menţionează că, decizia recurată poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural.

Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 CPC, care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

3 În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de SRL „EFECT DESINGN”,a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, din faza primirii cererii de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de SRL „EFECT DESINGN”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2014 în partea repunerii în termen, pronunţate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „EFECT DESIGN” împotriva Galinei Vîlcu cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, din faza primirii cererii de apel, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Petru Moraru Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 4