3ra-1176/14 — Anularea actului administrativ

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.3ra-1176/14 prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (judecător V.Brașoveanu) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: L.Popova, M.Moraru, A.Panov) DECIZIE 03 decembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, Judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând fără citarea părților recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Bimcon-Service” privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, a c o n s t a t a t: La 16.09.2013 reclamantul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat (Oficiul Cancelariei) s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Bimcon-Service”, prin care a solicitat anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului mun.

Chişinău nr.6/33-26 din 27.06.2013 s-a dat în arendă către SRL „Bimcon-Service” pe o perioadă de cinci ani suplimentar terenului privat lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0486 ha, pentru definitivarea construcției blocului locativ cu obiective de menire socială şi garaje subterane. Astfel, la 12.08.2013 reclamantul a solicitat pârâtului, prin notificarea nr.1304/OT4-909 din 12.08.2013, abrogarea deciziei nr.6/33-26 din 27.06.2013, în corespundere cu art.68 din Legea privind administrația publică locală, care însă nu a fost examinată în termenul stabilit de lege.

Totodată, reclamantul a invocat că lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0486 ha poate fi format ca bun imobil separat, pentru că întrunește condițiile principale de formare a bunurilor imobile, prevăzute la art.7 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, nr.354 din 28.10.2004, şi în acest caz transmiterea lotului în arendă urma să fie făcută prin licitație publică, organizată şi desfășurată în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare şi reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.136 din 10.02.2009. A mai indicat, că la adoptarea deciziei nu au fost respectate prevederile Legii privind administrația publică locală, Legii privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune pentru anularea deciziei nr.6/33-26 din 27.06.2013, ca fiind emisă contrar legii. Prin cererea suplimentară depusă la 05.11.2013, reclamantul a solicitat anularea contractului de arendă nr.6277/2013 din 15.07.2013, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi SRL „Bimcon-Service”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26.12.2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 11.06.2014, a fost respins apelul declarat de către Oficiul Cancelariei, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 26.12.2014. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 11.06.2014, Oficiul Cancelariei a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a menționat încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, invocând art.432 alin.(1),(2) lit.a),c) CPC, precum că instanțele judecătorești inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea. Totodată, recurentul consideră că au fost aplicate greșit normele de drept material, iar concluziile instanţei de judecată sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece la emiterea deciziei instanţa de judecată nu a determinat circumstanțele reale ale pricinii. Intimatul a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC și din aceste considerente a solicitat menținerea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare.

Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece decizia instanței de apel este din 11.06.2014, recursul fiind depus la 25.07.2014. Conform art.445 alin.(1), lit.b) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre. Analizând legalitatea hotărârilor judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este întemeiat și urmează a fi admis din următoarele considerente.

Problema de drept ridicată în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la efectuarea studiului privind posibilitatea formării bunurilor imobile potrivit Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, nr.354 din 28.10.2004, și vânzarea terenurilor proprietate publică conform Legii privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, nr.1308 din 25.07.1997. Astfel, aprecierea soluționării juste a cauzei date revine instanței de recurs din prisma normelor de drept material indicate, ce guvernează prezentul raport juridic litigios și problemele de drept ridicate. În contextul normativ reiterat, raportat la materialele dosarului și circumstanțele prezentei cauzei, instanța de recurs constată că argumentele recurentului sunt 2 întemeiate în baza normelor de drept material aplicabile pricinii și urmează a fi admise.

Totodată, instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare au făcut trimitere în mod eronat la prevederile art.4 alin.(9) din Legea privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, nr.1308 din 25 iulie 1997, care stipulează că vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum şi celor aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul normativ al pământului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente.

În cazul în care există un singur deținător de teren adiacent, vânzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la prețul normativ al pământului. Această prevedere se aplică şi relațiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitație. Or, numai după elucidarea posibilității formării bunului imobil potrivit procedurii stabilite la art.16 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, nr.354 din 28.10.2004, pot fi aplicabile, după caz, prevederile art.4 alin.(9) din Legea privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare al pământului. Astfel, instanța de recurs constată eronate concluziile care au stat la baza hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești inferioare, precum că după parametrii şi amplasarea terenului dat în arendă către SRL „Bimcon-Service”, cu suprafaţa de 0,0486 ha, nu poate fi format ca un bun imobil de sine stătător.

Or, în corespundere cu datele din Registrul bunurilor imobile, terenul cu suprafaţa de 0,0486 ha este înregistrat cu numărul cadastral 0100417680, înscriere ce confirma posibilitatea formării acestui bunului imobil ca independent. În contextul dat, instanța de recurs reiterează că potrivit art.2 din Legea cadastrului bunurilor imobile, nr.1543 din 25.02.1998, numărul cadastral reprezintă numărul individual al bunului imobil, irepetabil pe teritoriul țării, care se atribuie conform procedurii stabilite de legislație şi se păstrează pe toată perioada de existență a bunului imobil în calitate de obiect de drept unic.

Astfel, având în vedere prevederile art.42 Cod Funciar și anume că terenurile din intravilan se află în proprietate municipală, instanța de recurs constată că în privinţa lotului de pământ vizat în decizia contestată, Consiliul municipal Chişinău trebuia să decidă în conformitate cu prevederile art.77 alin.(5) din Legea privind administraţia publică locală, nr.436 din 28.12.2006 și art.art.3,4 din Legea privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului. Or, potrivit dispozițiilor legale sus- indicate, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă, în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ teritoriale trebuie să aibă loc prin licitaţie publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Instanța de recurs reiterează, că procedura licitării dreptului de arendare urma să aibă loc în corespundere cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.136 din 10.02.2009, care prevede că organizarea şi desfășurarea licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim propus. Totodată, organizarea licitației, presupunea liberul acces şi egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la arendarea bunurilor proprietate a unității 3 administrativ-teritoriale, iar dreptul persoanei de a avea acces la orice informație nu poate fi îngrădit, potrivit art.34 alin.(l) din Constituția RM. Instanța de recurs constată că instanțele judecătorești inferioare nu au ținut cont nici de prevederile art.2 alin.(7) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, nr.91 din 05.04.2007, unde este stabilit că arendarea, concesionarea şi locațiunea terenurilor se fac prin licitație publică.

Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcțiilor amplasate legal pe teren până la intrarea în vigoare a prezentei legi. Lotul de pământ vizat în actul administrativ contestat este un teren liber de construcții - proprietate municipală. Totodată, în corespundere cu art.9 alin.(2) din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorități ale administrației publice centrale şi locale, nr.317 din 18.07.2003, actele normative ale autorităților administrației publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, precum şi hotărârilor şi ordonanțelor Guvernului. Instanța de recurs reiterează că pentru a asigura aplicarea corectă şi uniformă a legislației la soluționarea litigiilor de contencios administrativ – concesionarea, arendarea, locațiunea, darea în administrare fiduciară etc. a bunurilor din domeniul public trebuie să aibă loc prin licitație publică, conform legislației învederate.

Astfel, instanța de recurs consideră că la examinarea prezentei cauze instanțele judecătorești nu au dat apreciere corespunzătoare argumentelor invocate de recurent și a motivelor care au stat la baza respingerii lor, pronunțând hotărâri judecătorești neîntemeiate.

Or, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, Protocoalele 3,5,8 şi 22, şi jurisprudenței CțEDO, instanțele de judecată sunt obligate de a motiva hotărârile sale, care vor trebui să conțină circumstanțele cauzei constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile referitor la admiterea sau respingerea acţiunii, alte chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială şi/sau procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanţei în caz de respingere a unor probe prezentate de participanți etc. Având în vedere cele expuse, instanţa de recurs consideră că la judecarea litigiului instanțele judecătorești inferioare eronat au aplicat normele de drept material, ce se referă la efectuarea studiului privind posibilitatea formării bunurilor imobile potrivit Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, nr.354 din 28.10.2004, și vânzarea terenurilor proprietate publică conform Legii privind prețul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, nr.1308 din 25.07.1997, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate şi pot fi reținute, reieșind din normele reiterate de instanța de recurs.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că circumstanțele pricinii au fost constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Oficiul Cancelariei, a casa integral hotărârile instanțelor judecătorești inferioare, cu emiterea a unei noi hotărâri privind admiterea acţiuniica fiind întemeiată. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.b), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 4 Se admite ca întemeiat recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2014 și hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 decembrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă. Se emite o nouă hotărâre prin care se admite acțiunea în cauza civilă înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chişinău, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Bimcon- Service” privind anularea actului administrativ. Se anulează decizia nr.6/33-26 din 27.06.2013 emisă de Consiliului mun. Chişinău, prin care s-a dat în arendă către Societatea cu Răspundere Limitată „Bimcon-Service”, suplimentar terenului privat, pe o perioadă de cinci ani, lotul de pământ cu suprafaţa de 0,0486 ha, pentru definitivarea construcției blocului locativ cu obiective de menire socială şi garaje subterane.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 5