3ra-1495/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Bîrnaz dosarul nr. 3ra-1495/14 instanţa de apel: V. Pruteanu M. Guzun, A. Minciuna DECIZIE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii -Vera Macinskaia, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas, Petru Moraru examinând recursul declarat de Serviciul Vamal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu capital străin „Farmina” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 c o n s t a t ă La data de 03 decembrie 2012, Întreprinderea cu capital străin „Farmina” societate cu răspundere limitată (în continuare Î.C.S.

“Farmina” S.R.L.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, în urma controlului efectuat de către Serviciul Vamal, la 22.11.2012 a fost întocmit procesul-verbal nr. 43/2, conform căruia s-a constatat că, Î.C.S. „Farmina” S.R.L. în urma vînzării mărfurilor importate conform declaraţiilor vamale nr. 3029I14732 din 15.09.2008 şi nr. 3029I15593 din 29.09.2008, cu scutiri de la plata T.V.A. şi taxelor vamale, a scos mărfurile respective 1 de sub supraveghere vamală neutilizîndu-le conform destinaţiei stabilite. De asemenea, în temeiul procesului-verbal nominalizat, Î.C.S. „Farmina” S.R.L.

a fost obligată la achitarea plăţilor vamale în sumă totală de 89804,33 lei, invocîndu-se încălcarea art. 35, art. 127/5 alin. (1) lit. c), art. 127/13, art. 129 din Codul Vamal. La 22.11.2012, Serviciul Vamal a întocmit Decizia de regularizare nr. 77, prin care a dispus încasarea suplimentară de la Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a drepturilor de import în sumă de 89804,33 lei. Menţioneză Î.C.S. „Farmina” S.R.L. că, a efectuat importul a două autovehicule pentru transportul mărfurilor: Ford Transit/Tourneo, conform declaraţiei vamale nr. 3029I14732 din 15.09.2008, valoarea în vamă constituind 145892,22 lei şi Ford Transit/Tourneo, conform declaraţiei vamale nr. 3029I15593 din 29.09.2008, valoarea în vamă constituind 176429,90 lei.

Autovehiculele date au constituit un aport în natură al asociaţilor Î.C.S. „Farmina” S.R.L. la capitalul social al societăţii, care a dus la majorarea acestuia cu 322322,00 de lei, fapt confirmat prin documente, prezentate autorităţii vamale la momentul vămuirii mărfurilor. Susţine Î.C.S. „Farmina” S.R.L. că, la momentul efectuării importurilor menţionate mai sus, legislaţia în vigoare conţinea facilităţi fiscale la plata taxei pe valoare adăugată şi taxelor vamale pentru mărfurile importate în calitate de aport în natură la capitalul social. Afirmă că, a respectat toate condiţiile cerute pentru a beneficia de facilităţile fiscale la importul autovehiculelor care în rezultat au fost puse în liberă circulaţie.

Solicită reclamantul recunoaşterea ilegală a Deciziei de regularizare nr. 77 din 22.11.2012 cu anularea acesteia şi restituirea în contul Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a sumei drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 89804,33 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 mai 2014, s-a admis acţiunea înaintată de Î.C.S. „Farmina” S.R.L. împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ. S-a recunoscut ca fiind ilegală şi s-a anulat Decizia de regularizare nr. 77 din 22.11.2012, emisă de Serviciul Vamal al RM. S-a obligat Serviciul Vamal să restituie în beneficiul Î.C.S. „Farmina” S.R.L. suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 89804,33 lei.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul Î.C.S. „Farmina” S.R.L. cheltuielile de judecată în mărime de 5000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de Serviciul Vamal şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 06 octombrie 2014 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 mai 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea. În motivarea recursului a invocat că, prima instanţă şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra tuturor probelor invocate iar concluziile primei instanţe, menţionate în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

De asemenea s-a invocat că, instanţele inferioare au interpretat eronat normele de drept material şi anume prevederile art. 29 şi 35 din Codul Vamal. 2 Suplimentar menţionează că, pe asemenea cauze similare există o practică judiciară uniformă prin care asemenea pretenţii au fost respinse. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1), lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 442, alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 1 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 103 alin.(1), pct.23) din Codul fiscal (în redacţia din 24.04.1997), T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova: activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Potrivit art. 28, lit. q) din Legea nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

Conform pct. 13 şi 17 din Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30.01.2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit. q) al Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal (în vigoare la data importării autovehiculelor), agentul economic pentru a beneficia de facilităţi fiscale, scutire de taxa vamală şi de T.V.A. prezintă biroului vamal următoarele documente: copia statutului persoanei juridice în capitalul social al căreia vor fi incluse activele materiale, copia hotărîrii cu privire la formarea sau majorarea capitalului social cu activele materiale valoarea căror trebuie să depăşească suma de 3000,00 lei pentru o unitate şi avînd un termen de exploatare de peste un an, decizia Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor şi copia acesteia.

Potrivit materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine că, la 15.09.2008 şi 29.09.2008 conform declaraţiilor vamale nr. 3029I14732 şi respectiv nr. 3029I15593, Î.C.S. “Farmina” S.R.L., a importat două autovehicule de model Ford Transit/Tourneo valoarea în vamă a acestora constituind suma de 322322,00 lei (f.d. 21,34). 3 Autovehiculele importate au constituit un aport în natură al asociaţilor Î.C.S. “Farmina” S.R.L. la capitalul social, care a determinat majorarea capitalului social al societăţii cu 322322,00 de lei, fapt confirmat prin deciziile privind înregistrarea modificărilor şi actele adiţionale cu privire la modificările şi completările înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice şi operate în Statutul Î.C.S.

“Farmina” S.R.L., înregistrate la Camera Înregistrării de Stat la data de 15.09.2008 şi respectiv 29.09.2008 (f.d. 12-18). Colegiul reţine că, procesul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a autovehiculelor menţionate, sub regim de supraveghere vamală, a derulat în conformitate cu exigenţele stabilite de legislaţia în vigoare la acel moment, din care considerente, Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a beneficiat de facilităţi fiscale la achitarea drepturilor de import, plata T.V.A. şi tariful vamal în mărime de 89804,33 lei. La data de 05.04.2012, Î.C.S. Farmina S.R.L. în baza facturilor fiscale seria FV nr. 5239494 şi seria FV nr. 9391704 a înstrăinat autovehiculele nominalizate unor persoane fizice, fapt confirmat prin decizia de regularizare nr. 77 din 22.11.2012 întocmită de Serviciul Vamal şi recunoscută de Î.C.S.

Farmina S.R.L. în cererea de chemare în judecată şi în cadrul şedinţelor de judecată. La 22.11.2012 în urma controlului vamal post-vămuire, Serviciul Vamal a întocmit procesul-verbal nr. 43/2 de reverificare a declaraţiilor vamale prin care s-a constatat că, prin acţiunile de comercializare a autevehiculelor, acestea au fost scoase de sub supraveghere vamală fiind utilizate contrar destinaţiei vamale prestabilite la momentul importului pe toată durata aflării acesteia sub supraveghere (f.d. 10-11) fiind întocmită Decizia de regularizare nr. 77, prin care s-a dispus încasarea suplimentară de la Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a drepturilor de import în sumă de 89804,33 lei (f.d. 8-9). Analizînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 mai 2014, Colegiul constată că, instanţa de apel greşit a apreciat circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care urma a fi aplicată în cauza dată. Conform art. 1 pct. 20 din Codul Vamal, supraveghere vamală reprezintă acţiunile întreprinse, în general, de organele vamale pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale şi, după caz, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală. Conform art. 6 alin. (2) din Codul Vamal, activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu legislaţia care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declaraţia vamală şi alte documente, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. În cazul trecerii ilegale de mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală, se aplică legislaţia vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

Conform art. 173 din Codul Vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal. 4 Conform art. 127/4 alin. (1) din Codul Vamal, la scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase de sub supravegherea vamală. Potrivit art. 127/5 alin. (1) lit. c), din Codul Vamal, obligaţia vamală apare în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia finală a acestora, cu excepţia exportului, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar favorabil.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 780 din 27.12.2001 privind actele legislative, actul legislativ produce efecte numai în timpul cît este în vigoare şi nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Î.C.S. „Farmina” S.R.L. importînd autovehiculele la 15 septembrie 2008 şi 29 septembrie 2009, a beneficiat de facilităţi fiscale în virtutea art.103 alin.(1) pct. 23 din Codul Fiscal şi art. 28 pct. q) din Legea nr.1380-XIII cu privire la tariful vamal, în acest sens, la caz, urma a fi aplicat art. 35 din Codul Vamal în redacţia din 16.05.2008, în vigoare la momentul importului/prezentării declaraţiilor vamale şi obţinerii facilităţilor fiscale care prevedea că, în cazul cînd mărfurile sînt puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

Supravegherea vamală se încheie cînd condiţiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero încetează a mai fi aplicate sau în cazul cînd mărfurile sunt exportate sau distruse. Utilizarea mărfurilor pe parcursul a cel puţin 3 ani în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor de import. Din conţinutul art. 35 din Codul Vamal (în redacţia din 23.12.2011) rezultă că, în cazul în care mărfurile sînt puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

Supravegherea vamală conform condiţiilor prevăzute pentru acordarea unor astfel de facilităţi fiscale şi vamale încetează a mai fi aplicată, cu condiţia achitării drepturilor de import datorate, în cazul în care mărfurile sînt exportate, distruse sau utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţie pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale. În speţă, cu certitudine s-a stabilit că autovehiculele au fost importate în vederea includerii în capitalul social al Î.C.S. „Farmina” S.R.L. şi care aflându-se sub supraveghere vamală, au fost înstrăinate, fără achitarea drepturilor de import şi fără a comunica organului vamal faptul schimbării destinaţiei vamale. Colegiul relevă că, importul şi introducerea autovehiculelor în capitalul social al Î.C.S.

„Farmina” S.R.L. s-au efectuat sub imperiul Codului Vamal (în redacţia din 16.05.2008) care prevedea posibilitatea utilizării mărfurilor aflate sub supraveghere vamală în alte scopuri şi fără achitarea drepturilor de import după o perioadă de 3 ani. Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a beneficiat de facilităţile fiscale acordate de lege şi a fost degrevată de obligaţia achitării drepturilor de import, T.V.A. şi taxelor vamale în privinţa autovehiculelor importate pe teritoriul Republicii Moldova şi introduse în capitalul social al societăţii. De fapt, scopul acordării facilităţilor fiscale rezidă în impulsionarea şi promovarea dezvoltării agenţilor economici însă în limitele unei supravegheri din partea autorităţilor vamale.

5 Acordarea facilităţilor fiscale a fost reglementată de legea în vigoare la momentul recepţionării declaraţiei vamale de către organul vamal şi importul autovehiculelor sub supraveghere vamală. Autovehiculele menţionate au fost înstrăinate de Î.C.S. „Farmina” S.R.L. la 15.09.2012 şi respectiv la 29.09.2012 însă la momentul scoaterii autovehiculelor din capitalul social al societăţii, art. 35 din Codul Vamal a fost modificat prin Legea nr. 267 din 23.12.2011, în vigoare la 13.01.2012 care prevedea că, în cazul în care mărfurile sînt puse în liberă circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale pe motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală.

Supravegherea vamală conform condiţiilor prevăzute pentru acordarea unor astfel de facilităţi fiscale şi vamale încetează a mai fi aplicată, cu condiţia achitării drepturilor de import datorate, în cazul în care mărfurile sînt exportate, distruse sau utilizate în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţie pentru aplicarea facilităţilor fiscale şi vamale. Colegiul consemnează că, potrivit principiului acţiunii legii în timp, legea veche nu poate ultraactiva iar prin modificările operate la art. 35 din Codul Vamal (prin Legea nr. 267 din 23.12.2011) în vigoare la 13.01.2012, norma legală anterioară a fost abrogată şi nu mai putea produce efecte juridice asupra raporturilor juridice născute sub imperiul legii vechi.

În această ordine de idei, Colegiul constată că, instanţele inferioare au aplicat eronat art. 35 din Codul Vamal în redacţia legii nr. 103-XVI din 16.05.2008 în momentul vămuirii autovehiculelor importate de Î.C.S. „Farmina” S.R.L. la caz, fiind necesară aplicarea art. 35 din Codul Vamal în redacţia legii nr. 267 din 23.12.2011 în vigoare în momentul înstrăinării autovehiculelor. Totodată, Legea nr. 267 din 23.12.2011 prin care s-a modificat dispoziţia art. 35 din Codul Vamal nu conţinea prevederi tranzitorii în sensul conferirii unui caracter ultraactiv legii vechi. În altă ordine de idei, obligaţia vamală apărută în urma scoaterii autovehiculelor din capitalul social al Î.C.S. „Farmina” S.R.L.

este indisolubil legată de momentul înstrăinării autovehiculelor, care determină legea aplicabilă activităţii date şi stabileşte cuantumul drepturilor de import, T.V.A. şi taxelor vamale care urmează a fi vărsate în bugetul de stat şi nu de cel al vămuirii autovehiculelor importate sub supraveghere vamală, cum eronat menţionează instanţele inferioare, concluzie care este contrară prevederilor art. art. 127/4, 127/5 din Codul Vamal enunţate supra. Colegiul stabileşte că, scoaterea de sub supraveghere vamală a autovehiculelor poate avea loc doar cu condiţia declarării organului vamal a intenţiei respective prin depunerea unei declaraţii în acest sens la sediul organului vamal competent or, la materialele cauzei asemenea acte nu există, fapt care califică scoatererea de sub supraveghere vamală a autovehiculelor de către Î.C.S.

„Farmina” S.R.L. ca fiind ilegală. Totodată, Colegiul apreciază critic concluzia primei instanţe care notează că, scopul importului autovehiculelor de către Î.C.S. „Farmina” S.R.L. a fost pentru a le introduce în capitalul social al acesteia iar acest scop a fost realizat pînă la obţinerea facilităţilor fiscale, respectiv din acest moment supravegherea vamală a încetat. Este de neconceput o asemenea tratare or, tocmai beneficierea de facilităţile fiscale a determinat introducerea autovehiculelor în capitalul social al Î.C.S. „Farmina” şi nu 6 invers. Scopul primordial al Î.C.S. „Farmina” S.R.L. la importarea autovehiculelor a fost anume introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova fără achitarea plăţilor vamale care se cuvin, scop care putea fi atins doar dacă ele urmau a fi incluse în capitalul social al Î.C.S.

„Farmina” S.R.L., cu respectarea condiţiilor stabilite de regimul de supraveghere vamală. Acordarea facilităţilor fiscale la importarea mărfurilor generează regimul de supraveghere vamală asupra bunurilor date, regim care se menţine pe întreaga durată a utilizării bunurilor conform destinaţiei finale care a permis acordarea facilităţilor fiscale. În sarcina beneficiarului facilităţilor fiscale vizate este impusă obligaţia utilizării mărfurilor conform scopului acordării facilităţilor fiscale, sub sancţiunea achitării drepturilor de import. Odată ce Î.C.S. „Farmina” S.R.L.a acceptat şi a beneficiat de facilitatea fiscală în vederea introducerii bunului în capitalul social al societăţii, urma să asigure o continuă utilizare a bunurilor conform scopului acordării facilităţilor, fapt care în speţă urma a fi realizat prin menţinerea bunurilor în capitalul social al întreprinderii.

Din momentul importării autovehiculelor care au beneficiat de un tratament tarifar favorabil şi includerii în capitalul social al Î.C.S. „Farmina” S.R.L. nu s-a încheiat supravegherea vamală dar de fapt, a fost iniţiat procesul de supraveghere vamală, în cadrul căreia urmau a fi respectate rigorile prevăzute de legislaţia vamală. Conform art. 127/13 din Codul Vamal, decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este executoriu din momentul aducerii acesteia la cunoştinţă plătitorului vamal. Prin urmare, Colegiul reiterează ca fiind injuste aprecierile primei instanţe şi instanţei de apel privind ilegalitatea deciziei Serviciului Vamal, dictată de înstrăinarea fără acordul organului vamal şi fără achitarea drepturilor de import a autovehiculelor importate de Î.C.S.

„Farmina” S.R.L. cu acordarea facilităţilor fiscale şi puse în circulaţie sub supraveghere vamală, supraveghere care urma să fie menţinută pe toată durata utilizării bunurilor conform destinaţiei finale şi care, în speţă, nu putea fi încetată decît la exportarea, distrugerea acestora, fie în cazul achitării drepturilor de import, sau odată cu perfectarea unei declaraţii vamale noi prin prisma art.173 din Codul Vamal. În situaţia în care autovehiculele de model Ford Transit/Tourneo au fost scoase ilegal din regimul de supraveghere vamală, fiind valabile declaraţia vamală nr. 3029I14732 din 15.09.2008 şi declaraţia vamală nr. 3029I15593 din 29.09.2008, Serviciul Vamal corect şi legal a emis decizia de regularizare nr.77 din 22.11.2012 privind încasarea drepturilor de import or, condiţiile încetării supravegherii vamale, altele decît exportul şi distrugerea bunurilor, în mod expres implică, achitarea drepturilor de import.

Argumentarea menţionată de intimat în referinţă denotă un caracter declarativ, care nu poate fi reţinut de instanţă în vederea respingerii recursului declarat de Serviciul Vamal. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că, circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material 7 au fost aplicate eronat de prima instanţă şi instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Serviciul Vamal. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu capital străin „Farmina” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu capital străin „Farmina” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Petru Moraru 8