- Dosarul nr.
- 3ra-1099/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 iunie 2013
- Părțile
- SRL Eleronteh vs Biroul Vamal
- Pe scurt
- Procedura declararării valorii în vamă a mărfurilor introduse
3ra-1099/13 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: B. Bîrcă dosarul nr. 3ra-1099/13 DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru Galina Stratulat, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Eleronteh”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea cu răspundere limitată „Eleronteh” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă ca nefondată, c o n s t a t ă: La data de 22.05.2012, reclamanta SRL „Eleronteh” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta SRL „Eleronteh” a indicat că, în baza contractului nr. MD-0801 încheiat la 01.08.2011 cu compania Lumi Legend Corporation, pe adresa reclamantei SRL „Eleronteh” a sosit marfa (container nr. Zimul 355827, B/L № Zimungb 475269, invoice nr. LM2120425). La data de 24.04.2012, reclamanta SRL „Eleronteh”, prin intermediul brokerului vamal SRL „Vamdec” a depus declaraţia vamală nr. 301917665 cu calcularea preţului vamal conform metodei nr. 1 prevăzute în art. 10 lit. a) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997. Ulterior, la data de 26.04.2012, în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată, conform declaraţiei vamale nr. 301917665 din 24.04.12, Biroul Vamal Chişinău a solicitat prezentarea a unui set de documente.
Imediat după această solicitare, brokerul vamal a transmis pîrîtului Biroul Vamal Chişinău documentele solicitate. 1 La 02.05.2012 compania a înregistrat o scrisoare sub nr. 5862 cu solicitarea explicaţiilor referitor la reţinerea mărfii, dar la momentul depunerii plîngerii date, răspunsul nu a parvenit. Tot, la 02.05.2012, pîrîtul Biroul Vamal Chişinău a emis un act de inspecţie, prin care a dispus următoarele: „Nu au fost respectate prevederile art. 13, 14, 15 a Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. Majorarea valorii în vama pînă la 178014,16; poz. 2 pînă la 259586,84, poz.3 - 48210,16 lei, în baza art. 8 pct. 3 al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997”.
La data de 08.05.2012, reclamanta SRL „Eleronteh” a depus o cerere prealabilă la Serviciul Vamal, prin care a solicitat anularea actului de inspecţie din 02.05.2012, declararea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Chişinău privind modificarea declaraţiilor vamale ca fiind ilegale; obligarea restituirii deferentei sumei drepturilor de import încasate în baza actului de inspecţie din 02.05.2012 şi declaraţiei vamale nr. 301917665. Răspunsul la respectiva cerere nu a parvenit. Reclamanta SRL „Eleronteh” consideră că decizia pîrîtului Biroul Vamal Chişinău, expusă în actul de inspecţie, este ilegală din următoarele considerente. Marfa respectivă a fost procurată în baza contractului de vînzare-cumpărare, cu achitarea sumei declarate prin transferul bancar, fapt confirmat prin dispoziţia de plată în acest sens.
Reclamanta SRL „Eleronteh” a mai indicat că, actele prezentate la solicitarea pîrîtului Biroul Vamal Chişinău confirmă în mod detaliat corectitudinea preţului vamal declarat. Totodată, pîrîtul Biroul Vamal Chişinău nu a prezentat nici un temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice. Reclamanta SRL „Eleronteh” a solicitat anularea actului de inspecţie din 02.05.2012, declararea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Chişinău privind modificarea declaraţiilor vamale ca fiind ilegale, obligarea restituirii deferentei sumei drepturilor de import încasate în baza actului de inspecţie din 02.05.2012 şi declaraţiei vamale nr.301917665; încasarea de la pîrîtul Biroul Vamal Chişinău în folosul reclamantei SRL „Eleronteh” a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei.
Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20.12.2012 acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Invocînd netemeinicia hotărîrii enunţate, recurenta SRL „Eleronteh”, la data de 29.03.2013 a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului, recurenta SRL “Eleronteh” a invocat că, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite, iar concluziile instanţei de fond sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În acest context, a menţionat că, organul vamal nu şi-a motivat solicitarea prezentării actelor suplimentare necesare pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii.
Conform art. II alin. (8) din Legea nr. 155 din 05.07.2012, termenul de declarare a recursului împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel şi 2 împotriva deciziilor instanţelor de apel pronunţate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi este de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei motivate. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul SRL „Eleronteh” declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurentă a hotărîrii primei instanţe, expediată conform scrisorii de însoţire din 25.01.2013, (f.d.83). Tot în acest context, instanţa de recurs relevă că, recipisa anexată la materialele dosarului, care atestă recepţionarea hotărîrii primei instanţe la data de 11.01.2013 de către reprezentantul recurentei SRL „Eleronteh” – V. Scripnic, nu poate fi reţinută.
Or, acesta din urmă nu a prezentat împuternicirile în acest sens, prevăzute de lege. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Verificînd argumentele recursului coroborate circumstanţelor de drept pe care este întemeiată hotărîrea primei instanţe, instanţa de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă cu privire la respingerea acţiunii ca nefondată.
În opinia instanţei de recurs, prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicînd corect normele de drept material şi procedural, şi întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la respingerea acţiunii ca nefondată. Astfel, prin prezenta acţiune, recurenta SRL „Eleronteh” a solicitat anularea actului de inspecţie din 02.05.2012, declararea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Chişinău privind modificarea declaraţiilor vamale ca fiind ilegale, obligarea restituirii diferenţei sumei drepturilor de import încasate în baza actului de inspecţie din 02.05.2012 şi declaraţiei vamale nr. 301917665, precum şi încasarea din contul intimatului Biroul Vamal Chişinău în folosul recurentei SRL „Eleronteh” a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei.
Contrar argumentelor recurentei, prima instanţă a reţinut corect că, recurenta SRL „Eleronteh” nu a prezentat actele solicitate conform formularului, pentru a determina valoarea în vamă conform metodelor stabilite de art. art. 12, 13, 14, 16 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997. Respectiv, în situaţia creată organul vamal, neavînd posibilitatea de a aplica una din metodele indicate, a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă. În consecinţă, prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată. 3 Instanţa de recurs constată că prima instanţă a stabilit corect împrejurările de fapt ale litigiului, care pot fi rezumate în felul următor. Astfel, materialele cauzei atestă că, la data de 24.04.2012, recurenta SRL „Eleronteh”, prin intermediul brokerului vamal SRL „Vamdec” a prezentat spre vămuire la postul vamal intern marfă – articole de feronerie pentru construcţii, ecrane pentru protecţie, conform declaraţiei vamale nr. 3019I7665, (f.d.7-8).
Recurenta SRL „Eleronteh” a stabilit valoarea în vamă a mărfii în baza metodei nr. 1, adică în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.
Din materialele dosarului rezultă că, la declaraţia vamală nr. 3019I7665 din 24.04.2012, recurenta SRL „Eleronteh” a anexat următoarele acte ce confirmă valoarea în vamă a mărfurilor: contract de vînzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură, declaraţia vamală a ţării de expediere, factura comercială (invoice), dispoziţia de plată, calculaţia cheltuielilor, packing list, declaraţie electronică, paşaportul tehnic al mijlocului de transport, (f.d.30, 95). Intimatul Biroul Vamal Chişinău, conformîndu-se strict prevederilor Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 şi Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, a solicitat suplimentar următoarele acte, pe care recurenta SRL „Eleronteh” era obligată să le prezinte: contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată între cumpărător şi vînzător în vederea încheierii şi derulării contractului comercial; declaraţia vamală a ţării de expediere; listele de ambalaj; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate, etc; recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare;
calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, (f.d.56-57). Prin actul de inspecţie la declaraţia vamală nr. 3019I7665 din 24.04.2012 a fost majorată valoarea în vamă a mărfurilor importate de către recurenta SRL „Eleronteh”, fiind aplicată metoda 6 de rezervă, drept consecinţă a neprezentării actelor suplimentare solicitate, (f.d.12). Conform art. 179 Cod Vamal, declaraţia vamală care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. În sensul art. 1 pct. 13) Cod vamal, declarantul este orice persoană care are dreptul de a dispune de mărfuri şi/sau de mijloace de transport, care întocmeşte declaraţia vamală în numele său sau în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală.
Potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, declarantul de sinestătător determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse, conform metodelor de evaluare stabilite de art. 10 al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal din 20.11.1997. Conform art. 10 al Regulamentului menţionat, declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, 4 completînd desinestătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-1 sau DVV-2) în modul stabilit de Serviciul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal (pct.17 din Regulament), fiind responsabil de veridicitatea datelor indicate în declaraţia privind valoarea în vamă şi a documentelor anexate.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.
După cum rezultă din actele cauzei, rectificarea valorii în vamă a fost efectuată şi coordonată nemijlocit cu agentul economic importator – SRL „Eleronteh”, (f.d.9- 11). Astfel, pct. 19 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova stabileşte expres că, în cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţia valorii în vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei valorii în vamă a mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului vamal (să nu completeze rubrica 10). Deci, tipizate DVV-2 anexată la declaraţia vamală în detaliu este aplicată ştampila reprezentantului declarantului, care confirmă acceptul la această rectificare.
Conform pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale, documentele de constituire a persoanei care introduce mărfurile pe teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma, precum şi alte documente de plată şi/sau contabile ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate,
conformitate etc. 5 Obligaţia declarantului de a prezenta documentele solicitate de către organul vamal este prevăzută şi de art. 7 alin. (2) a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997, care expres prevede că, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. La caz, instanţa de recurs constată că, declarantului i s-a oferit termen pentru prezentarea actelor suplimentare.
Totodată, se reţine faptul că pe lîngă contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective, declaraţia vamală a ţării de expediere, listele de ambalaj, care au fost prezentate de către recurenta SRL „Eleronteh” în vederea confirmării valorii în vamă declarate, de către organul vamal au fost solicitate şi alte, şi anume: corespondenţa comercială purtată între cumpărător şi vînzător în vederea încheierii şi derulării contractului comercial; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate, etc; recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate.
Drept urmare, aceste din urmă acte nu au fost prezentate de către recurentă nici organului vamal şi nici instanţei de judecată. Colegiul califică ca neîntemeiate şi lipsite de suport faptic şi afirmaţia recurentei SRL „Eleronteh” precum că, organul vamal a aplicat direct metoda 6 de rezervă. Or, organul vamal, pînă la validarea declaraţiilor vamale, a înaintat fişa-act prin care a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă. Astfel, însăşi, recurenta SRL „Eleronteh” a indicat la fiecare metodă în parte, că nu dispune de informaţia necesară, (f.d.57).
În acest sens, instanţa de recurs reţine, că organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal nu a avut posibilitatea de a aplica consecutiv metodele indicate şi astfel a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă. La determinarea valorii în vamă prin metoda de rezervă specificată la art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, drept bază se vor lua, pe cît de posibil, valorile în vamă determinate conform art. 11-16, adică primelor 5 metode.
Aplicarea metodei 2 şi 3 (tranzacţii cu marfa identică sau similară) a fost imposibilă, deoarece lipsesc astfel de tranzacţii, adică (aceeaşi ţară de export, acelaşi producător, aceleaşi caracteristice fizice a mărfurilor, calitate şi reputaţie pe piaţă) şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii. Metoda 4 (în baza costului unitar) era imposibilă de aplicat, din lipsă de date concrete privind toate elementele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţie. Metoda 5 (în baza valorii calculate), deasemenea nu a fost aplicată, deoarece nu sunt prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere al mărfii.
6 În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii nu poate fi sub nivelul ei de producţie. Totodată, instanţa de recurs mai menţionează că, organul vamal, antrenat în vămuirea mărfurilor, poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare.
Această prerogativă legală este expres prevăzută în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, pct. 16 lit. b). În asemenea împrejurări, organul vamal îşi exercită toate drepturile conform legislaţiei în vigoare, mai ales în situaţia în care este un organ de drept în sarcina căruia intră apărarea intereselor economice de stat, a pieţii interne, exercitînd controlul legalităţii importurilor, exporturilor în cadrul tranzacţiilor economice externe, conform legislaţiei în vigoare. Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat de drept.
În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20.12.2012 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de către SRL „Eleronteh” este neîntemeiat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Eleronteh”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de societatea cu răspundere limitată „Eleronteh” împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac 7