3ra-1318/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1318/13 prima instanţă: E. Clim DECIZIE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi Tatiana Vieru, Nicolae Clima examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Ecou – Meridian”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Ecou – Meridian” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 06.07.2012 SRL „Ecou – Meridian” a depus cerere de chemare in judecata împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la introducerea mărfurilor în Republica Moldova, la postul vamal Chişinău, a ales regimul vamal de import definitiv, cu punerea mărfurilor în circulaţie liberă. Brokerul vamal a completat cu stocarea şi înregistrarea pe serverul programului informaţional „Asycuda World” declaraţia vamală în detaliu 19176 din 14.05.2012 de plasare în regim de import definitiv a mărfii, cu determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, cu completarea formularului tipizat DVV-1 pentru anunţarea valorii în vamă, determinată prin metoda 1, în conformitate cu pct.6 al Hotărîrii Guvernului nr.600/14.05.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor industriale pe teritoriul RM.

Menţionează reclamantul că într-o astfel de situaţie, la traversarea frontierei de stat a RM, conform declaraţiei vamale 19176 din 14.05.2012 de către SRL „Ecou –Meridian” au fost transferate plăţile vamale în sumă de 48 445,25 lei pentru marfa procurată în baza contractului, însa din considerente necunoscute, fără nici un argument, reprezentantul biroului vamal a refuzat validarea declaraţiei vamale şi a întocmit Actul de inspecţie din 14.05.2012 în care a menţionat că urmează a majora valoarea în vamă, ulterior aplicînd flexibil metoda 6 în baza art.17 a Legii cu privire la tariful vamal şi a solicitat de asemenea completarea formularului tipizat DVV-2. Prin urmare, la completarea formularului tipizat DVV-2 valoarea în vamă a fost majorată pînă la suma de 86 085,11 lei, respectiv în urma majorării SRL „Ecou – Meridian” a achitat suplimentar suma de 37 639,86 lei, fapt cu care nu este de acord.

Cere SRL „Ecou – Meridian” declararea ilegal refuzul nr.3304 din 27.06.2012, anularea actului de inspecţie din 14.05.2012 si obligarea Biroului Vamal Chişinău de a restitui suma de 37 639,86 lei încasate suplimentar de la SRL „Ecou – Meridian”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, acţiunea a fost respinsă. La 08.05.2013, SRL „Ecou – Meridian” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 25.01.13 şi pronunţarea unei noi hotărâri cu admiterea integrală a acţiunii la cererea SRL „Ecou – Meridian”.

În motivarea recursului, recurentul SRL „Ecou – Meridian” a invocat că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile primei instanţe, expuse în hotârîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au fost aplicate greşit normele de drept material. În special, se invocă faptul că este incorectă aplicarea faţă de reclamant a metodei de rezervă, reieşind din preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi, scăzîndu-se cheltuielile efectuate şi beneficiul net care s-ar putea obţine în RM, avînd în vedere că în RM nu sînt stabilite preţuri care ar pune o limită minimă şi/sau maximă în ceea ce priveşte vînzarea mărfurilor.

SRL „Ecou – Meridian” are încheiate contracte cu întreprinderi din RM care cumpără angro, respectiv acestor agenţi economici le vinde la un preţ cu reducere, cei ce cumpără cu amănuntul au un alt preţ şi în acest caz organul vamal se implică abuziv şi curmă activitatea întreprinderii. Susţine recurentul că argumentul primei instanţe privind lipsa listelor de ambalaj, actelor de verificare de la începutul anului, recipiselor de depozit, comenzilor de livrare, listelor de preţuri ale firmei producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, este lipsit de temei, avînd în vedre că acestea sunt documentele indicate în pct. 14, 15 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM şi pot fi solicitate doar în cazul cînd este demonstrat faptul insuficienţei documentelor indicate din pct. 13 al aceluiaşi regulament.

Biroul Vamal nici la momentul vămuirii, nici în instanţa de contencios administrativ nu au argumentat insuficienţa documentelor prezentate de către SRL „Ecou – Meridian”, nu a întemeiat poziţia sa referitor la faptul că este diminuată valoarea în vamă, ci doar invocă dreptul de a mai solicita suplimentar. Astfel, consideră recurentul că autoritatea vamală a încălcat dispoziţiile art. 10 alin.2 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, care prevede că, principala metodă dintre cele specificate la alin. (l) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit şi pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, care prevede şirul de documente, pe care declarantul este obligat să le prezinte la cererea autorităţii vamale în vederea confirmării valorii în vamă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SRL „Ecou – Meridian”, neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută hotărârea primei instanţe,din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Astfel, se constată că potrivit contractului din 15.02.2011 şi invoice din 10.05.2012 SRL „Ecou – Meridian” a procurat cuptoare electrice, plite de încălzit cu combustibil, capace pentru closete, scări din fier, scaune din materiale plastice,cărucioare manuale, căzi de baie din materiale plastice, obiecte de uz casnic din materiale plastice, articole de bucătărie din materiale plastice, perii pentru menaj, perii din plastic pentru auto, cutii poştale, furnituri din materiale plastice, în valoare de 13 306,30 dolari SUA.

Conform declaraţiei vamale nr. 19176 din 14.05.2012, de către SRL „Ecou – Meridian” au fost transferate plăţile vamale în sumă de 48 445,25 lei pentru marfa procurată, la care reprezentantul biroului vamal a refuzat validarea declaraţiei vamale şi a întocmit Actul de inspecţie din 14.05.2012 prin care a majorat valoarea în vamă, aplicînd metoda 6, de asemenea solicitînd completarea formularului tipizat DVV-2, în urma cărui fapt, valoarea în vamă a fost majorată pînă la suma de 86 085,11 lei, respectiv SRL „Ecou – Meridian” a achitat suplimentar suma de 37 639,86 lei.

În această ordine de idei, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că potrivit art. 10 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Complementar, pct. 13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14.05.2002, În baza pct. 2 al art. 7 legea nominalizată, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport;

g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. În context, urmează a menţiona că SRL „Ecou – Meridian” nu a prezentat listele de ambalaj, actele de verificare de la începutul anului autentificate de ambele părţi, recipisele de depozit, comenzile de livrare (facturile fiscale), specificările, ofertele de preţ (listele preţurilor) ale firmelor producătoare precum si calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, acestea fiind acte necesare care confirmă valoarea în vamă şi astfel, în vederea determinării definitive a valorii în vamă, de către inspectorul vamal au fost solicitate documente suplimentare, în baza fişei act, pentru aprecierea valorii în vamă care, însa, nu au fost prezentate în termenii stabiliţi şi în măsură deplină.

În aceste circumstanţe, în temeiul prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de aceeaşi lege. Respectivul articol este transpus în pct. 14 din Regulamentul precitat, potrivit căruia, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al Regulament nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); k) alte documente şi informaţii care sînt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

În aceeaşi ordine de idei, este necesar a preciza că din motivul inexistenţei unui precedent în RM de import al mărfurilor identice sau similare „aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale”, metodele nr.2 şi nr.3 de calculare a valorii în vamă a mărfurilor în baza tranzacţiilor cu mărfurile identice sau similare nu au putut fi aplicate.

Suplimentar, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie precizează că potrivit pct. 1 al Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, aprobată prin ordinul Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 480-O din 18.12.2006, act de inspecţie este documentul electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale.

Actul de inspecţie cuprinde date aferente fiecărei declaraţii vamale: denumire birou vamal, număr de înregistrare, data înregistrării, regim vamal, numărul fiecărui articol ce face obiectul declaraţiei, rezultatele examinării, măsuri luate şi sancţiuni aplicate, informaţii suplimentare privind documentele întocmite cu ocazia măsurilor întreprinse sau sancţiunilor aplicate. Mai mult decît atît, în conformitate cu prevederile pct. 19 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, colaboratorul vamal, care verifică şi perfectează declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, nu are dreptul să înscrie în rubricile completate de declarant, din iniţiativă proprie ori din însărcinarea sau la rugămintea declarantului, date despre valoarea în vamă declarată sau să introducă modificări, completări şi corectări în aceste rubrici.

După recepţia documentelor spre vămuire, toate rectificările efectuate de organul vamal privind valoarea în vamă anunţată de declarant se consideră drept evaluare vamală a mărfurilor şi pot fi contestate de declarant conform art.7 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal. În cazul în care la data perfectării declaraţiei vamale pentru confirmarea valorii în vamă anunţate de declarant, documentele prezentate în momentul vămuirii nu sînt suficiente, se recomandă, în corespundere cu art.7 alin.(2) din Legea cu privire la tariful vamal, solicitarea în scris a prezentării în termenul prevăzut de Codul vamal a documentelor confirmative. Un exemplar al solicitării se va prezenta declarantului, iar al doilea exemplar se va anexa la declaraţia vamală.

Pentru acceptarea valorii în vamă, documentele solicitate urmează a fi prezentate de declarant în original sau autentificate. În cazul în care se stabileşte necesitatea modificării valorii în vamă anunţate de declarant (inclusiv după prezentarea actelor suplimentare solicitate), modificările valorii în vamă a mărfurilor se reflectă fie în declaraţia valorii în vamă, fie în rubricile speciale “Menţiunile biroului (postului) vamal” ale tipizatei sau pe versoul ei, consemnîndu-le sub titlul “Menţiunile biroului (postului) vamal”, iar în actul de inspecţie doar faptul modificării acesteia. Colaboratorul vamal datează şi autentifică toate consemnările sale prin semnătura şi ştampila matricolă personală.

În baza rectificărilor colaboratorului vamal, declarantul modifică datele din rubricile declaraţiei valorii în vamă şi le autentifică prin semnătură şi ştampilă, indicînd data rectificării. În cazul în care este necesară efectuarea unui număr mare de rectificări şi/sau modificarea metodei de evaluare, poate fi completat un alt formular al declaraţiei valorii în vamă. În acest caz, pe primul formular al declaraţiei valorii în vamă se face menţiunea “VV recalculată, s-a completat un nou formular”, iar pe formularul cu valoarea în vamă rectificată se va face menţiunea “VV rectificată”, autentificată prin semnătura şi ştampila personală a colaboratorului vamal, indicînd data rectificării. Ambele formulare se păstrează cu declaraţia vamală la biroul (postul) vamal.

În cazul în care declarantul este de acord cu rectificările organului vamal, acesta completează rubrica 10(b) în condiţii generale. În cazul dezacordului, declarantul este în drept să nu modifice declaraţia valorii în vamă sau să nu completeze rubrica 10(b), iar, potrivit art.8 alin.(6) din Legea cu privire la tariful vamal, este în drept să solicite în scris organului vamal explicarea motivelor neacceptării valorii în vamă. Urmare cumulării ideilor enumerate supra, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie considera ca Biroul Vamal Chişinău şi-a exercitat funcţiile în temeiuri legale, în moment ce, aplicîndu-se metoda de rezervă nr.6 s-a reieşit din preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi, scăzîndu-se cheltuielile efectuate la vămuirea mărfii, precum şi beneficiul net care l-ar putea obţine persoanele juridice din RM.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, iar argumentele invocate în recurs poartă caracter declarativ, în legătură cu ce, recursul urmează a fi respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de SRL „Ecou – Meridian”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Ecou – Meridian” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi. Tatiana Vieru Nicolae Clima