3ra-1439/14 — Contestarea actului administrativ și restituirea amenzii

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.3ra-1439/14 prima instanță: Judecătoria Comrat (judecător S.Gubenco) instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (judecători: A.Curdov, E.Dimina, A.Șpac) ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azamet-Grup”, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Azamet-Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat UTA Găgăuzia privind contestarea actului administrativ și restituirea amenzii, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azamet-Grup” și menținută hotărârea Judecătoriei Comrat din 06 martie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, a c o n s t a t a t: La 30.10.2013 reclamantul SRL „Azamet-Grup” s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva IFS UTA Găgăuzia, prin care a solicitat anularea deciziei nr.1670 din 14.06.2013 şi restituirea reclamantului din bugetul de stat a amenzii achitate în mărime de 25000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că prin decizia contestată au fost aplicate sancțiuni față de SRL „Azamet-Grup” pentru încălcarea art.123 alin.(5) CF, şi în baza art.261 alin.(1) CF i-a fost aplicată amendă în mărime de 50000 lei. Ca temei a servit Actul nr.1-582609 din 14.02.2013, întocmit în baza rezultatelor controlului fiscal operativ, desfășurat de către inspectorii fiscali în magazinul amplasat în s. Valea-Perjei, r. Taraclia, ce aparține reclamantului. De asemenea, au fost ridicate două sticle de votcă „Kumaniok pşenicinaia” de 0,5 litri marcate cu timbre de acciz nr.1103013995557 şi nr.1103013996095, cu suspectarea unei eventuale falsificări. Inspectorii fiscali în actul său au indicat că: „au fost depistate indicele unei eventuale falsificări a timbrului de acciz la votca Kumaniok, 0,5, 40%, 2 buc.

de timbre de acciz - 1103013995557, 110313996095”. Reclamantul a menţionat că Actul vizat nu a fost semnat de salariatul responsabil al reclamantului, iar sticlele ridicate nu au fost împachetate în sacoșă separată şi aplicate cu ștampilă pentru înlăturarea schimbării timbrelor de acciz. La 24.05.2013, IFS UTA Găgăuzia a desfășurat o verificare tematică la SRL „Azamet-Grup” şi a întocmit Actul nr.1-607264 în care a fost menţionat „că în cadrul verificării operative, care a avut loc la 14.02.2013 au fost verificate elementele de protecţie ale timbrelor de acciz cu raze ultraviolete şi cu raze infraroşii, stabilind realizarea producţiei alcoolice, şi anume sticla de votcă "Kumaniok, pşenicinaia” cu volumul 0,5 litri, marcată cu timbru de acciz nr.11030139955557 cu suspectare de falsificare”.

Însă, reclamantul a rămas nedumerit unde a dispărut o sticlă de votcă şi de ce în primul Act din 14.02.2013 nimic nu s-a indicat despre „raze ultraviolete şi infraroșii” și referitor la faptul că s-a stabilit în Actul respectiv încălcarea cerințelor art.5 alin.(2) lit.h) din Legea cu privire la fabricarea şi circulația alcoolului etilic şi a producției alcoolice, nr.1100 din 30.06.2000.

La 11.07.2013 reclamantul a depus contestația nr.207/13 la IFS UTA Găgăuzia privind anularea deciziei nr.1670 din 14.06.2013 cu privire la aplicarea amenzii fiscale în virtutea ilegalității şi netemeiniciei ei, însă, această contestație nu a fost examinată conform art.267 alin.(2) CF, în virtutea faptului, că ea a fost depusă de către o persoană, care nu este indicată în art.267 alin.(1) CF. La 26.08.2013 reclamantul a depus contestația nr.251/13 la IFPS cu privire la anularea deciziei contestate, însă IFPS de asemenea a menținut decizia IFS UTA Găgăuzia nr.1670 din 14.06.2013, referindu-se la aceleași temeiuri, ca şi intimatul. Reclamantul a indicat că nu-i este clar de ce organele fiscale au ajuns la concluzia că contestațiile au fost depuse şi semnate de către o persoană fără a avea împuterniciri şi faptul că semnătura persoanei care a semnat contestațiile a fost constatat în baza expertizei grafologice.

Aceste organe fiscale nu au chemat pentru examinarea contestațiilor menționate pe o persoană împuternicită a reclamantului, cerință care reiese din prevederile art.270 alin.(2) CF, fiind încălcate. Reclamantul menţionat că decizia contestată a fost semnată de către reprezentantul reclamantului, adică de către contabilul întreprinderii şi la acel moment organul fiscal a recunoscut că persoana dată a fost împuternicită să semneze o astfel de decizie fără prezentarea documentelor care certifică împuternicirile lui. Or, în conformitate cu art.248 lit.d) CF, după examinarea cazului de încălcare fiscală, organul fiscal emite o decizie, care trebuie să conțină remarca despre participarea persoanelor care au săvârșit încălcarea fiscală (reprezentanților lor).

Din norma dată reiese, că a fost recunoscut contabilul-şef reprezentant fără înaintarea documentelor corespunzătoare, ce confirmă împuternicirile lui în cadrul procedurii fiscale şi în virtutea faptului că reclamantul nu a fost chemat pentru darea explicaților referitor la contestație, organul fiscal 1-a privat pe reclamant de posibilitatea să prezinte toate documentele ce se referă la cazul dat. Totodată, reclamantul a invocat art.123 alin.(5) CF, unde este stabilit că despre obligativitatea marcării cu timbre de acciz a mărfurilor supuse de acciz şi în acelaşi timp în articolul dat se menţionează că marcarea mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova, se efectuează în procesul fabricării mărfurilor supuse de acciz până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea de acciz.

Or, reclamantul nu fabrică producție alcoolică, nu este plătitor de accize şi la producerea mărfurilor supuse de acciz nu are vreo tangență, iar art.123 alin.(5) CF nu este aplicabil față de SRL „Azamet-Grup”. A mai invocat pct. 29 din Hotărârea Guvernului nr.1481 din 26.12.2006, și art.5 alin.(2) lit.h) din Legea nr.1100 din 30.06.2000 prin care se interzice circulația producției alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu "Timbru de acciz". Or, întrucât, sticla de votcă "Kumaiok pşenicinaia, 0,5” litri a fost procurată în baza facturii fiscale FU 32211070 din 14.03.2013 şi tipurile de bază ale activității reclamantului sunt inclusiv comerțul cu ridicata şi cu amănuntul al producției alcoolice şi al articolelor din tutun comercializate, nefiind producător de producție alcoolică, reclamantul consideră, că nu au avut loc încălcările normelor de drept sus- menționate.

2 Reclamantul nu este de acord cu concluziile din raportul expertizei tehnico- ştiinţifice nr.1924 din 02.04.2013, deoarece consideră că expertiza a fost efectuată cu încălcarea legislației, fiindcă nici un reprezentant al reclamantului nu a fost prezent la efectuarea ei, nu a fost informat despre faptul cine va efectua expertize etc. Reclamantul consideră, că reieșind din esența timbrului de acciz, înzestrat cu semne distinctive şi cu grade de protecție, autenticitatea timbrelor de acciz poate fi stabilită doar prin intermediul constatării tehnico-ştiinţifice, invocând, totodată, art.11 din Legea cu privire la expertiza judiciară, nr.1086 din 23.06.2000, care dă noțiunea de constatare tehnico-ştiinţifică.

Astfel, autenticitatea timbrului de acciz poate fi stabilită doar de către specialist calificativ în regiunea vizată cu efectuarea obligatorie a constatării tehnico-ştiinţifice. Or, în legătură cu faptul că reclamantul a pus la îndoială obiectivitatea rezultatelor din raportul tehnico-ştiinţific nr.1924 din 02.04.2013, conducătorul SRL „Azamet-Grup”, în scopurile stabilirii autenticității timbrului de acciz nr.1103013995557 s-a adresat la 26.07.2013 către şeful IFPS cu cerere de a ordona expertiza repetată a timbrului de acciz indicat. La 18.10.2013 în baza raportului din expertiza tehnico-ştiinţifică nr.7080 a fost confirmată autenticitatea timbrului de acciz nr.1103013995557, adică a fost stabilit şi constatat că acest timbru de acciz corespunde modelului stabilit fără depistarea unor elemente falsificate.

De aceea, reclamantul consideră că hotărârea atacată urmează a fi casată, deoarece: reclamantul a procurat producţia printr-o cale legală în baza facturilor fiscale oficiale cu certificatul corespunderii producţiei; producţia alcoolică procurată la momentul efectuării controlului a fost împachetată şi marcată; timbrele de acciz ale producţiei alcoolice, ridicată pentru cercetare, au fost publicate în portalul oficial al Ministerului Agriculturii (vinmoldova.org) ca oficiale şi autentice; reclamantul nu este producătorul producţiei alcoolice, respectiv nu participă la marcarea producţiei alcoolice; inspectoratul fiscal nu a stabilit la ce etapă a fost introdusă producţia cu timbre de acciz falsificate; probele participării reclamantului la falsificarea timbrelor de acciz lipsesc fapt, ce este certificat prin raportul tehnico- ştiinţific nr. 7080 din 18.10.2013.

De asemenea, reclamantul a făcut trimitere la practica judiciară CSJ, care deja a examinat astfel de acțiuni și care consolidează argumentele pe care le-a invocat. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 06.03.2014, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 10.06.2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Azamet-Grup” și menținută hotărârea primei instanțe din 06.03.2014. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel din 10.06.2014, SRL „Azamet- Grup” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat art. 432 CPC, precum că instanțele judecătorești inferioare au încălcat esențial şi au aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Prin prisma art.434 alin.(1) CPC, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul legal, deoarece decizia instanței de apel este din 10.06.2014, recursul fiind depus la 06.08.2014. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Azamet-Grup”, este inadmisibil din următoarele considerente. 3 În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Potrivit art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul SRL „Azamet-Grup”, precum că hotărârile instanțelor judecătorești sunt neîntemeiate, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Azamet-Grup”, ca inadmisibil. În conformitate cu art.433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d e c i d e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Azamet-Grup” împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 10 iunie 2014 în cauza civilă la acțiunea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Azamet-Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat UTA Găgăuzia privind contestarea actului administrativ și restituirea amenzii.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4