3ra-1457/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 3ra-1457/14 (Judecătoria Centru mun. Chişinău) instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţă, A. Pahopol (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Rozdovan Sergiu, prin intermediul reprezentantului-avocat Condurari Andrian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rozdovan Sergiu împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Rozdovan Sergiu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 februarie 2014, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012 Rozdovan Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Rozdovan Sergiu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 februarie 2014. La 22 septembrie 2014, Rozdovan Sergiu, prin intermediul reprezentantului- avocat Condurari Andrian, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti contestate şi emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acţiunii.

Recurentul, în motivarea recursului, a invocat ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate. Pretinde că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material şi procedural, în sensul că în cazul din speţă urmau a fi aplicate prevederile Legii contenciosului administrativ, care prevede că sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului. Astfel, susţine că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au ţinut cont că pârâtul nu a adus careva probe concludente şi pertinente care să confirme lipsa fondurilor necesare pentru asigurarea militarilor cu spaţiu locativ sau lipsa alocaţiilor din bugetul de stat pentru acest scop.

Totodată, menţionează recurentul că, în speţă, prin neasigurarea sa cu spaţiu locativ, se încalcă prevederile art.1 din Protocolul nr.1 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că speranţa legitimă de a obţine un bun reprezintă o extindere a aplicării art.1 al Protocolului nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi asupra unor bunuri care nu se află încă în patrimoniul persoanei, dar acesta având un drept de a obţine proprietatea asupra lor recunoscut de legislaţia statului. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel, a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 29 iulie 2014, însă nu există date despre recepţionarea acesteia.

Astfel, recursul se consideră depus în termen. La 10 octombrie 2014 în adresa intimatului Ministerul Apărării a fost expediată copia recursului declarat de către Rozdovan Sergiu, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 28 octombrie 2014 intimatul Ministerul Apărării a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; 2 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Rozdovan Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Materialele cauzei demonstrează cu certitudine că atât Judecătoria Centru mun.Chișinău, cât şi Curtea de Apel Chișinău au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, stabilind la caz o soluţie legitimă şi corectă de admitere respingere a acţiunii lui Rozdovan Sergiu cu privire la încasarea indemnizaţiei de concediere, penalităţii pentru neachitarea în termen a salariului şi a indemnizaţiei de concediere. Astfel, argumentul recurentului precum că instanţele de fond şi de apel au desconsiderat dreptul obţinut de dânsul la spaţiu locativ, încălcând atât legislația națională cât și prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității prezentului recurs, acesta fiind vădit neîntemeiat.

Or, speţa nu ridică careva chestiuni pe marginea existenţei unui drept real al recurentului-reclamant Rozdovan Sergiu la locuinţă, ultimul, în virtutea legii aplicabile la momentul solicitării spaţiului locativ, doar a fost luat la evidenţă în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, cu includerea în lista militarilor-solicitanţi de spaţiu locativ. Referitor la argumentele recurentului privind interpretarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare acestea sunt declarative, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Alte argumente invocate în recursul declarat de către Rozdovan Sergiu nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform 3 jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Rozdovan Sergiu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Rozdovan Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4