3ra-1441/14 — Contestarea actului administrativ, restabilirea la locul de munca, încasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca, a prejudiciului moral

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 3ra-1441/14 (Judecătoria Centru mun.Chişinău) instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Pahopol (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Cirun Angela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Angelei Cirun împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a dobânzii de întârziere pentru neachitarea salariului la timp, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Cirun Angela şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 09 aprilie 2014, c o n s t a t ă La 06 martie 2013, Cirun Angela a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a dobânzii de întârziere pentru neachitarea salariului la timp.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 09 aprilie 2014 acţiunea Angelei Cirun a fost respinsă ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de către Cirun Angela şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 09 aprilie 2014. La 24 septembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Cirun Angela a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii înaintate. Recurenta, în motivarea recursului, a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat în mod eronat normele de drept material, precum şi au apreciat arbitrar probele prezente la materialele pricinii.

Astfel, recurenta a reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale speței întru argumentarea poziției sale. Susține recurenta, invocând tratamentul discriminatoriu aplicat în privința sa, că a fost limitată în dreptul de a continua munca în organele poliției sub pretextul limitei de vârstă (55 ani) în raport cu alți colaboratori ai poliției , limitarea având drept efect subminarea egalității de șanse și tratament la concediere, în activitatea nemijlocită și în formarea profesională, chiar și pe bază de orientare sexuală. Mai indică recurenta că a fost chemată la serviciu să facă cunoștință cu ordinul de concediere într-o zi nelucrătoare, după care, la 30.01.2013 a înaintat cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne.

Referitor la tardivitatea acțiunii înaintate, menționează recurenta că, reieșind din cerințele art.355 alin. (1) CM, cererea privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune la instanța de judecată în termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat despre încălcarea dreptului său, iar acest termen nu a fost încălcat la înaintarea acțiunii. În același sens invocă recurenta faptul că, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat eronat asupra faptului că nu trebuia de înaintat cerere prealabilă în cazul din speță, iar termenul de 30 de zile începe să curgă din momentul eliberării actului contestat direct în instanță – concluzie, care consideră ce este eronată și contradictorie normei la care se face referire.

Mai mult ca atât, menționează recurenta că instanțele ierarhic inferioare nu au emis nici o soluție cu privire la pretenția contestării actului discriminatoriu al cărui termen de prescripție este de 1 an de zile, or, neexaminarea unui capăt de cerere încalcă principiul accesului liber la justiție stabilit de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Susține recurenta că nu este întemeiată argumentarea instanțelor ierarhic inferioare asupra faptului că capătul de cerere privind admiterea discriminării nu urma a fi examinat, deoarece acțiunea în general a fost tardivă și nu necesită a fi examinat fondul cauzei, or, Legea privind interzicerea discriminării este o lege specială și stabilește un termen de prescripție separat – 1 an de la data emiterii actului.

La 13 octombrie 2014 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de către Cirun Angela, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Însă Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, admisibilitatea prezentului recurs examinându-se astfel în lipsa referinței din partea intimatului. Examinând temeiurile recursului declarat de către Cirun Angela în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 2 Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cirun Angela nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentul recurentului precum că instanţele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs deoarece este neîntemeiat.

Materialele cauzei demonstrează cu certitudine că atât Judecătoria Centru mun.Chișinău, cât şi Curtea de Apel Chișinău au evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, stabilind la caz o soluţie legitimă şi corectă de respingere a acţiunii Angelei Cirun cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a dobânzii de întârziere pentru neachitarea salariului la timp. Nu pot fi reținute argumentele recurentei-reclamant privind neaplicarea legii corespunzătoare în privința termenului de prescripție, considerând că, în speță, urmau a fi aplicate prevederile Codului Muncii, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, or, recurenta-reclamantă fiind persoană cu statut militar, cade sub 3 prevederile legii speciale, și anume Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10.02.2000.

Astfel, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au aplicat în speță legea corectă. Nu pot fi reținute nici argumentele recurentei-reclamante cu privire la faptul că acțiunea privind stabilirea discriminării nu este prescrisă, și cererea urma a fi examinată de către instanță în fond, deoarece această pretenție este una subsecventă acțiunii de bază, și anume contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţia deţinută, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, a dobânzii de întârziere pentru neachitarea salariului la timp și ea urmează soarta acțiunii de bază. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Cirun Angela, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Cirun Angela se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4