2ra-2096/14 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

Dosar nr. 2ra-2096/14 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: Silvia Gîrbu Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Liudmila Popova Nina Cernat Svetlana Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Moruz Oleg împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, prin care apelul declarat de Moruz Oleg a fost admis, ACONSTATAT : La 15 mai 2013 Moruz Oleg a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei al RM privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că la 15 noiembrie 2010 a depus la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale privind încasarea penalităţilor de întîrziere şi a sporului la salariu pentru vechimea în muncă. Cauza a fost numită spre examinare pentru 02 februarie 2011 şi 24 februarie 2011, însă în ambele cazuri examinarea a fost amînată din cauza instanţei de judecată. Cauza a fost examinată în şedinţa de judecată din 28 februarie 2011. Cerinţele au fost respinse. În şedinţa de judecată a fost pronunţat doar dispozitivul hotărîrii, redactarea hotărîrii motivate urmînd să se facă în cel mult 15 zile. A precizat reclamantul că, termenul respectiv nu a fost respectat, fapt care l-a determinat să înainteze la 23 martie 2011 o cerere privind urgentarea redactării hotărîrii.

1 După depunerea acestei cereri a reuşit să primească hotărîrea redactată, ca la 18 aprilie 2011 să poată contesta hotărîrea printr-o cerere de apel. Reclamantul Moruz Oleg a menţionat că, examinarea cauzei a fost amînată pentru 27 sepetmbrie 2011. La 27 septembrie 2011 apelul declarat de el a fost respins, în şedinţă fiind dat citirii doar dispozitivul deciziei. La 23 noiembrie 2011 dînsul a depus o cerere la instanţa de apel, solicitînd urgentarea redactării deciziei şi expedierea ei părţilor. La această cerere nu a primit răspuns, fiind nevoit la 16 ianuarie 2012 să depună o cerere repetată, cu aceleaşi cerinţe. La 20 ianuarie 2012 a primit prin poştă decizia redactată. La 19 martie 2012 a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie.

Examinarea recursului a fost stabilită pentru 08 august 2012, însă procesul a fost amînat pe motiv că instanţa nu a citat intimatul. Ulterior, recursul a fost examinat la 19 septembrie 2012, deliberarea fiind amînată pentru 27 septembrie 2012. Reclamantul a specificat că, deliberarea hotărîrii a fost amînată, Instanta de recurs a motivat amînarea deliberării cu aceia că cazul este complicat şi poate da naştere unui precedent. La 27 septembrie 2012 cauza a fost amînată din nou, la început pentru 01 noiembrie 2012, apoi pentru 14 noiembrie 2012, din motive neclare. La 14 noiembrie 2012 instanţa de recurs a adoptat decizia prin care recursul a fost admis parţial.

Potrivit normelor de procedură civilă care au acţionat pînă la 30 noiembrie 2012, redactarea deciziei urma să se facă în termen de o lună, adică cel mult pînă la 14 decembrie 2012, însă după 14 decembrie 2012 dînsul de mai multe ori s-a interesat prin telefon la cancelaria Curţii Supreme de Justiţie, dar de fiecare dată era informat că decizia nu este definitivată. La 14 ianuarie 2013 personal s-a prezentat la cancelaria Curţii Supreme de Justiţie, unde i s-a comunicat că decizia a fost redactată, iar dosarul a fost expediat în instanţa de fond, adică Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău. La 23 ianuarie 2013 s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, prin care a solicitat să-i fie eliberată o copie autentificată a deciziei Curţii Supreme de Justiţie şi titlul executoriu, dar aici i s-a comunicat că dosarul în cauză încă nu a parvenit în prima instanţă.

La 01 februarie 2013 dînsul a mai depus o cerere la Curtea Supremă de Justiţie şi doar după aceasta, la 04 februarie 2013 decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 a fost publicată pe pagina electronică a Curţii Supreme de Justiţie, iar la 07 februarie 2013 i-a fost expediată copia autentificată a deciziei. Astfel, susţine reclamantul, prin nerespectarea termenelor de procedură instanţele de judecată au făcut ca examinarea unui litigiu de categoria celor urgente să fie examinat mai mult de 2 ani, tot atît timp fiind tergiversată şi achitarea unor plăţi salariale prevăzute de lege. Solicită reclamantul Moruz Oleg recunoaşterea încălcării termenelor (rezonabile şi fixe) de examinare a cererii de chemare în judecată.

Încasarea penalităţilor de întîrziere 2 şi a sporului la salariu pentru vechime în muncă şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, cauzat prin încălcarea termenului rezonabil pentru judecare a cauzei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 iulie 2013 acţiunea înaintată de Moruz Oleg împotriva Ministerului Justiţiei al R. Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, apelul declarat de Moruz Oleg a fost admis. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 25 iulie 2013 emiţîndu-se o nouă hotărîre prin care s-a constat încălcarea dreptului lui Moruz Oleg la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea lui Oleg Moruz împotriva Procuraturii Generală a R. Moldova privind încasarea penalităţilor de întîrziere şi a sporului la salariu pentru vechimea în muncă. S-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al R. Moldova, în beneficiul lui Moruz Oleg suma de 1000 lei întru compensarea daunelor morale. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 08 mai 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea reparării prejudiciului moral.

În rest, decizia instanţei de apel să fie menţinută. În motivarea recursului, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a indicat că, decizia instanţei de apel, în partea contestată, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a pricinii. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 10 decembrie 2013, iar recursul au fost declarat la 08 mai 2014, însă la materialele pricinii lipsesc careva probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 CPC, instanţa de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen. Examimnd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, este inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult de cît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat. Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă in cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justitie, DISPUNE: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Vera Macinskaia 4