2ra-3256/14 — Încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3256/14 Judecător: D.Dulghieru Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, E.Fistican, N.Traciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarate de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei şi SRL „Ritlabs”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Demcenko Alexandr împotriva SRL „Ritlabs”, intervenienţi accesorii Demcenko Serghei şi Talmaţchi Igor, privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite, a penalităţii şi a prejudiciului moral şi cererea reconvenţională depusă de SRL „Ritlabs” către Demcenko Alexandr cu privire la declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, a ordinului nr. 1/01-05 din 11.01.2012, a acordului nr.120101 din 12.01.2012, a ordinului nr.12/01-01 din 12.01.2012, încasarea sumei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei achitate cu titlu de indemnizaţii de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, CONSTATĂ : La 29.03.2012, Demcenko Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ritlabs” privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat, că conform ordinului nr.07 din 31.07.2002 al companiei SRL „Ritlabs”, a fost angajat în cadrul unităţii în funcţie de operator, activînd în această funcţie pînă la data de 12.01.2012, data demisiei. Pe parcursul perioadei de activitate, şi anume 31.07.2002 - 12.01.2012, nu i-a fost acordat concediu anual de odihnă. Indică reclamantul, că la data 12.01.2012, în baza ordinului pîrîtului nr.12/01- 01 din 12.01.2012 ,a demisionat din funcţia deţinută. Totodată, la încetarea contractului individual de muncă, pîrîtul, contrar art.119 alin (1) Codul muncii, nu i-a achitat compensaţia pentru concediu de odihnă anual nefolosit.

Solicită reclamantul Demcenko Alexandr, încasarea de la SRL „Ritlabs” în beneficiul său, suma în mărime de 75 338,26 lei cu titlu de datorie a compensaţiei pentru concediile nefolosite pentru perioada 31.07.2002 - 12.01.2012, suma de 1 5575,03 lei cu titlu de penalitate, conform art.330 Codul muncii, şi prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. La rîndul său, pîrîtul SRL „Ritlabs” a depus o acţiune reconvenţională către Demcenko Alexandr cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat. În motivarea acţiunii reconvenţionale, SRL „Ritlabs” a indicat că, conform ordinului nr.7 din 31.07.2002 ,Demcenko Alexandr a fost angajat la SRL „Ritlabs” în calitate de programator cu un salariu de 8 000 lei lunar.

La data de 01.01.2005, între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr a fost încheiat contractul individual de muncă nr.6 pentru o durată nedeterminată. În conformitate cu prevederile contractului individual de muncă menţionat, Demcenko Alexandr a fost angajat în calitate de programator şi urma să exercite obligaţiile sale de serviciu conform prevederilor Instrucţiunii de serviciu al programatorului 01.01.2005, anexate la contractul individual de muncă sus numit. Menţionează că, Demcenko Alexandr, începînd din momentul angajări la SRL „Ritlabs” şi pînă la demisionarea sa nu a executat obligaţiile sale de serviciu, mai mult ca atît nu a activat la întreprinderea dată de facto, nu a colaborat nici cu unul din angajaţii întreprinderii menţionate, fapt ce poate fi confirmat de numeroşi martori-angajaţi ai reclamantului.

La fel, reclamantul SRL „Ritlabs” în acţiunea reconvenţională a menţionat că administratorul întreprinderii SRL „Ritlabs”, începînd din anul 2002 şi pînă în anul 2011, a fost tatăl reclamantului Demcenko Alexandr, Demcenko Serghei, care a şi semnat ordinul de angajare şi contractul individual de muncă din partea SRL „Ritlabs”, precum şi borderourile de plată pentru eliberarea salariului fiului său. Mai mult ca atît, Demcenko Serghei, tot prin ordinul său a majorat cuantumul salariului lui Demcenko Alexandr de la 8 000 lei la 10 400 lei lunar, începînd cu data de 01.02.2008, conform ordinului nr.01/02.

Prin cererea privind majorarea şi concretizarea cerinţelor acţiunii reconvenţionale, SRL „Ritlabs” a solicitat declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs”, a ordinului nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, a acordului nr.120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs” la data de 01.01.2005, a ordinului nr.12/01- 01 din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr, încasarea sumei de 390945,45 lei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei de 42 963,93 lei achitate cu titlu de indemnizaţie de maternitate, precum şi taxa de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, acţiunea depusă de Demcenko Alexandr împotriva SRL „Ritlabs”, intervenienţi accesorii Demcenko Serghei şi Talmaţchi Igor, cu privire la încasarea sumei în mărime de 75 338,26 lei cu titlu de compensaţie pentru concediile nefolosite pentru perioada 31.07.2002 - 12.01.2012, a sumei de 5 575,03 lei cu titlu de penalitate conform art.330 Codul muncii şi a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Cererea reconvenţională înaintată de SRL „Ritlabs” împotriva lui Demcenko Alexandr a fost admisă parţial, s-a declarat nul ordinul nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”; s-a declarat nul contractul individual de muncă nr.6 încheiat la data de 01.01.2005 între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr; s-a declarat nul acordul nr. 120101 din 2 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă încheiat între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr la data de 01.01.2005; s-a declarat nul ordinul SRL „Ritlabs” din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr. În rest pretenţiile au fost respinse. La 31 decembrie 2013, SRL „Ritlabs” a depus la Judecătoria Buiucani, mun.

Chişinău o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare, prin care vor fi rezolvate şi admise pretenţiile reclamantului SRL „Ritlabs” din acţiunea reconvenţională, şi anume: declararea nulităţii ordinului SRL „Ritlabs” nr. 11/01- 05 din 11.02.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, încasarea de la Demcenko Alexandr suma de 42 963, 93 lei, care reprezintă suma indemnizaţiei de maternitate, achitate fără just temei în folosul lui Demcenko Alexandr. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 14 februarie 2014, s-a respins cererea SRL „Ritlabs” cu privire la emiterea unei hotărîri suplimentare. La 27.12.2013, Demcenko Alexandr şi intervenientul accesoriu Demcenko Serghei au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea lui Demcenko Alexandr să fie admisă integral, iar acţiunea reconvenţională depusă de SRL „Ritlabs” să fie respinsă, ca fiind neîntemeiată. În motivarea apelului, apelanţii Demcenko Alexandr şi Demcenko Serghei au invocat că instanţa de fond a ajuns la concluzii care sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi a admis încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, consfinţit de art.6 (1) al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

În speţă, apelanţii au invocat următoarele argumente: faptul neachitării a compensaţiei pentru concediu de odihnă anual nefolosit şi comiterii de către pîrît a abaterilor de la normele legale de muncă a fost confirmat de către Inspecţia Muncii în rezultatul efectuării unui control la pîrît la data de 27.02.2012; SRL „Ritlabs” nu a prezentat nici o probă, prin care să se demonstreze că Demcenko Alexandr de facto nu a activat la întreprinderea reclamantului; SRL „Ritlabs” a solicitat recunoaşterea nulităţii actelor juridice din 01.01.2005 şi respectiv 31.07.2002 cu un termen peste 3 ani în urmă, de la data depunerii acţiunii reconvenţionale în judecată, 05.11.2012, astfel, recunoaşterea nulităţii actelor juridice solicitate de către reclamantul SRL „Ritlabs” nu poate să aibă loc, în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă; instanţa eronat a aplicat prevederile art. 221 Cod civil, şi eronat a aplicat noţiunea de nulitate absolută a actului juridic, deoarece în speţa dată nu se pune întrebarea despre nulitatea absolută, dar despre nulitatea relativă a actului juridic.

La 09.01.2014, împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, a declarat apel şi SRL „Ritlabs”, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţei în partea respingerii parţiale a cerinţelor din acţiunea reconvenţională, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cerinţelor acţiunii reconvenţionale integral.

În motivarea apelului, apelantul SRL „Ritlabs” a invocat următoarele argumente: instanţa de fond corect a constatat temeiurile de fapt, a cercetat corect probele, însă a făcut concluzii interpretînd eronat legea; motivînd respingerea pretenţiei SRL „Ritlabs” privind încasarea de la Alexandr Demcenko a sumei, instanţa în partea motivată a hotărîrii a invocat normele de drept material prevăzute 3 la art. 219 alin.(l) Cod civil, art. 84 alin.(2) şi 148 alin (5) Codul muncii, pe care le consideră aplicate eronat; consideră că, ca urmare a nulităţii actelor juridice, sumele de bani primite de către Alexandr Demcenko de la SRL „Ritlabs”, prin intermediul transferurilor la contul bancar personal de card, se consideră îmbogăţire fără justă cauză, prevăzută de articolul 1389 Cod civil.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, au fost respinse apelurile declarate de Demcenko Alexandr, intervenientul accesoriu Demcenko Serghei şi de către SRL „Ritlabs” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelanţi nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 28.05.2014, SRL „Ritlabs” a atacat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea ce ţine de respingerea acţiunii reconvenţionale şi emiterea în această parte a unei hotărîri noi de admitere a acţiunii reconvenţionale. În motivarea recursului, recurentul a invocat aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, precum şi neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată. La 21.07.2014, avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 09 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate de Demcenco Alexandr şi respingerea cererii reconvenţionale înaintate de SRL „Ritlabs”. În argumentarea recursului, recurenţii au invocat neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie aplicată şi interpretarea eronată a legii, precum şi admiterea încălcării dreptului reclamantului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv. În speţă, au reiterat argumentele argumetele expuse şi în cererea de apel. Avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei, la 07.11.2014, a depus referinţă pe marginea recursului declarat de SRL „Ritlabs”, prin care a solicitat respingerea acestuia ca declarativ şi neîntemeiat.

La 10.11.2014 şi SRL „Ritlabs” a depus referinţă pe marginea recursului declarat de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghe, solicitînd declararea inadmisibilităţii acestuia. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei şi SRL „Ritlabs”, au fost considerat admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi în baza referinţelor prezentate de 4 intimaţi, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia recursului declarat de SRL „Ritlabs” şi netemeinicia recursului declarat de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei, pornind de la următoarele. Referitor la recursul declarat de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Potrivit materialelor cauzei, Demcenko Alexandr s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ritlabs” privind încasarea compensaţiei pentru concediile nefolosite în perioada 31.07.2002 - 12.01.2012 şi repararea prejudiciului moral.

SRL „Ritlabs” a depus cerere reconvenţională împotriva lui Demcenko Alexandr, prin care a solicitat declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”, a contractului individual de muncă nr.6 din 01.01.2005, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs”, a ordinului nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, a acordului nr.120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă, încheiat între Demcenko Alexandr şi SRL „Ritlabs” la data de 01.01.2005, a ordinului nr.12/01-01 din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr, încasarea sumei de 390945,45 lei achitate cu titlu de salariu, încasarea sumei de 42 963,93 lei achitate cu titlu de indemnizaţie de maternitate, din motiv că acesta de facto nu a activat în cadrul întreprinderii, actele încheiate purtînd un caracter fictiv.

Instanţa de fond a respins acţiunea iniţială a reclamantului Demcenko Alexandr şi a admis parţial acţiunea reconvenţională a SRL „Ritlabs”, dispunînd declararea nulităţii ordinului nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr în funcţia de operator la SRL „Ritlabs”; a contractului individual de muncă nr.6 încheiat la data de 01.01.2005 între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr; a acordului nr. 120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă încheiat între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr la data de 01.01.2005; a ordinul SRL „Ritlabs” din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr. În rest pretenţiile au fost respinse. Instanţa de apel a respins apelurile declarate de angajator şi fostul angajat şi a menţinut soluţia dată de instanţa de fond.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia dată de instanţe în partea acţiunii iniţiale depusă de Demcenko Alexandr şi parţial soluţia dată referitor la acţiunea reconvenţională. Însă, în partea respingerii acţiunii reconvenţionale, instanţa de recurs o consideră ca fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, la data 31.07.2002 a fost emis ordinul directorului SRL „Ritlabs”, Serghei Demcenko, prin care a fost angajat la lucru Alexandr Demcenko în calitate de programator (f.d. 61, vol. I), iar la data de 01.01.2005 între SRL „Ritlabs” şi Demcenko Alexandr a fost semnat contractul individual de muncă nr.6 pentru o durată nedeterminată, fiind semnată şi Instrucţiunea de serviciu din aceeaşi dată, care stabilea obligaţiile de serviciu ale reclamantului Demcenko Alexandr (f.d.

51-60, vol. I). 5 Potrivit contractului individual de muncă, angajatul Alexandr Demcenko urma să îndeplinească durata normală a timpului de muncă cîte 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămînă. Şeful nemijlocit al lui Demcenko Alexandr conform actelor juridice semnate a fost Demcenko Serghei. Iar locul de muncă a fost stabilit la oficiul angajatorului, sau la domiciliu. La 12.01.2012, în baza ordinului SRL „Ritlabs” nr. 12/01-01 din 12.01.2012, reclamantul Alexandr Demcenko a demisionat din funcţia deţinută în baza cererii de demisie depuse (f.d. 138, vol. I). În conformitate cu prevederilor art. 119 alin (1) Codul muncii, în caz de suspendare (art.76 lit. e) şi m), art.77 lit. d) şi e) şi art.78 alin. (1) lit. a) şi d)) sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.

În conformitate cu art. 114 alin. (1) Codul muncii, în vechimea în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual se includ timpul cînd salariatul a lucrat efectiv şi alte cazuri, expres prevăzute de lege. Conform alin (2) din acelaşi articol, dacă convenţiile colective, contractul colectiv sau cel individual de muncă nu prevăd altfel, în vechimea în muncă, care dă dreptul la concediul de odihnă anual, nu se include timpul absenţei nemotivate de la lucru. După cum rezultă din materialele pricinii (procesul-verbal al şedinţei instanţei de fond din 24.09.2013), nu a fost organizat şi nu se ţinea vreun sistem de evidenţă a orelor de muncă sau a volumului de lucru îndeplinit de Demcenko Alexandr în favoarea SRL „Ritlabs” (f.d.

68-74). În acest sens, instanţele just au apreciat depoziţiile martorilor Oleg Tofan, Alexandr Petrari şi Igor Ţurcanovski, care au declarat că nu ştiu despre activitatea la întreprindere SRL „Ritlabs” a lui Demcenko Alexandr. Mai mult ca atît, nu au fost prezentate careva documente de serviciu, întocmite de Alexandr Demcenko în favoarea SRL „Ritlabs”, iar în acest context, poziţia lui Alexandr Demcenko şi a lui Serghei Demcenko cu privire la îndeplinirea cărorva sarcini de lucru se bazează în exclusivitate pe explicaţii contradictorii. În contextul dat, Colegiul conchide că instanţele corect au statuat că nu s-a constatat existenţa vechimii de muncă care ar acorda dreptul lui Alexandr Demcenko la concediu şi respectiv la compensaţia pentru concediu nefolosit, fiind constatat lipsa dovezilor muncii îndeplinite, salariatul fiind doar beneficiarul plăţilor salariale efectuate de directorul SRL „Ritlabs”, Serghei Demcenko, tatăl său.

Astfel, întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenţie de către Inspecţia Muncii pe faptul neachitării compensaţiei pentru concediul nefolosit, nu poate fi reţinut ca probă pertinentă cerinţelor înaintate de reclamant, deoarece faptele referitoare la vechimea în muncă a lui Alexandr Demcenko nu au fost obiectul controlului Inspecţiei Muncii, care s-a bazat doar pe existenţa formală a calităţii de salariat a lui Demcenko Alexandr, fiind constatată existenţa actelor juridice semnate în acest sens (f.d. 123). În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare just au ajuns la concluzia de respingere a pretenţiei reclamantului Demcenko Alexandr privind încasarea compensaţiei la eliberarea din serviciu cu titlu de indemnizaţie pentru concedii nefolosite.

6 Subsecvent cerinţei de bază, cerinţa privind încasarea sumei de 5 575, 03 lei cu titlu de penalitate şi de reparare a prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, corect au fost respinse. Referitor la acţiunea reconvenţională, instanţa de recurs reţine următoarele. Instanţele corect au statuat că, avînd în vedere faptul că lipseşte dovadă îndeplinirii de către salariatul Alexandr Demcenko a căreiva muncii în beneficiul angajatorului SRL „Ritlabs”, se poate conchide că contractul individual de muncă a fost încheiat cu Alexandr Demcenko fără intenţia de a crea raporturile de muncă şi fără cauză licită pentru astfel de contracte - de a obţine rezultatele activităţii de muncă în urma îndeplinirii de către salariat a atribuţiilor de serviciu, executarea contractului individual de muncă avînd loc doar din partea companiei SRL „Ritlabs”, fără a solicita prestarea muncii stabilite prin contract de la salariatul Alexandr Demcenko.

Potrivit art. 2 alin. (2) Cod civil, raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător, ce corespund prevederilor alin. (1), sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi. În conformitate cu art. 207 alin. (1) Cod civil, actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect. În conformitate cu art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. În conformitate cu art. 217 alin. (2) Cod civil, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate.

În acelaşi timp, conform art. 217 alin. (3) Cod civil, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Prin urmare, argumentele recurenţilor cu privire la expirarea termenului de prescripţie sunt lipsite de suport juridc. La caz, Colegiul conchide că instanţale just au statuat că, în temeiul normelor legale evocate, se respinge argumentul lui Demcenko Alexandr cu privire la faptul că după eliberarea din funcţie a lui Demcenko Serghei, noul administrator al angajatorului, Maxim Masiutin, nu a înaintat careva pretenţii către Demcenko Alexandr, i-a achitat plăţile salariale şi alte plăţi timp de o lună pînă la eliberarea lui din funcţie, prin ce a confirmat şi a recunoscut valabilitatea actelor juridice, a căror anulare se solicită prin acţiunea reconvenţională.

În acest sens, norma legală prevede expres că pentru constatarea nulităţii absolute nu este relevant comportamentul părţilor îndreptat spre recunoaşterea sau confirmarea actelor lovite de nulitate absolută, deoarece această confirmare, chiar şi în cazul în care are loc, nu înlătură nulitatea absolută a actului juridic respectiv.

Astfel, instanţele corect au ajuns la conluzia de a admite pretenţiile SRL „Ritlabs” ce ţin de declararea nulităţii contractului individual de muncă şi a tuturor actelor juridice subsecvente acestuia, în particular de a declara nule din data emiterii hotărîrii ordinul „Ritlabs” SRL nr.7 din 31.07.2002 privind angajarea lui Demcenko Alexandr la lucru; contractul individual de muncă nr.6 din 01.01.2005 încheiat între „Ritlabs” SRL şi Demcenko Alexandr; acordul nr.120101 din 12.01.2012 privind rezilierea contractului individual de muncă înainte de termen; ordinul „Ritlabs” SRL din 12.01.2012 privind eliberarea din funcţie a lui Demcenko Alexandr. Referitor la recursul declarat de SRL „Ritlabs”, pe care instanţa de recurs îl consideră întemeiat, se reţin următoarele.

7 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Circumstanţele de fapt ale cauzei au fost corect determinate de către instanţe, calificînd raporturile drept fictive şi aplicînd în mod întemeiat şi just normele de drept material aplicabile speţei (art. 221 alin. (1), 217 alin. (2) şi (3) CC). Însă, instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat legislaţia muncii şi au omis aplicarea normelor de drept material ce reglementează încasarea prejudiciului cauzat prin încheierea de acte juridice nule. Or, instanţele au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi nu a aplicat legea care urma să fie aplicată.

Prin urmare, atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, au aplicat în mod eronat legislaţia muncii, deoarece a fost constat caracterul fictiv al aşa-zisului contract individual de muncă, adică s-a determinat lipsa intenţiei de a crea raporturi juridice de muncă şi drept consecinţă - lipsa raporturilor de muncă propriu-zise, devine evident netemeinicia aplicării legislaţiei muncii. Astfel, Colegiul conchide că prevederile art. 148 alin. (5) Codul muncii , care stipulează că salariul plătit în plus salariatului de către angajator (inclusiv în cazul aplicării greşite a legislaţiei în vigoare) nu poate fi urmărit, cu excepţia cazurilor unei greşeli de calcul. Or, norma juridică dată reglementează reţinerile din salariu, precum şi se referă la salariul plătit în plus, adică sume supraachitate.

De asemenea norma citată reglementează salariul plătit în plus salariatului, iar conform art. 1 din Codul muncii, salariat este persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă, ceea ce la caz nu s-a adeverit. Nici prevederile art. 84 alin. (2) Codul muncii nu au aplicabilitate în speţă, deoarece nu acoperă temeiurile de nulitate invocate de SRL „Ritlabs” şi constatate de instanţe. Potrivit art. 84 alin. (1) Codul muncii, nerespectarea oricărei dintre condiţiile stabilite de prezentul cod pentru încheierea contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.

Prin urmare, legislaţia muncii reglementează doar cazurile de nulitate a contractului individual de muncă în cazul nerespectării condiţiilor stabilite de Codul muncii, cum ar fi părţile contractului, garanţiile la angajare, dreptul persoanei care se angajează de a fi informată asupra clauzelor contractului individual de muncă, conţinutul contractului sau forma lui. Potrivit art. 84 alin. (2) Codul muncii, constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor. (3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi înlăturată prin îndeplinirea condiţiilor corespunzătoare impuse de prezentul cod. (4) În cazul în care o clauză a contractului individual de muncă este afectată de nulitate, deoarece stabileşte pentru salariat drepturi sub limitele impuse de legislaţie, de convenţiile colective sau de contractul colectiv de muncă, ea va fi înlocuită în mod automat de dispoziţiile legale, convenţionale sau contractuale minime aplicabile.

Astfel, instanţa de recurs reţine că norma art. 84 din Codul muncii reglementează doar situaţiile nulităţii contractului individual de muncă în baza temeiurilor conţinute în prezentul cod. 8 La caz, reclamantul acţiunii reconvenţionale a invocat nulitatea absolută a actelor juridice în baza temeiului stabilit de Codul civil şi anume ca fiind încheiate fictiv. Prin urmare, relaţiilor litigioase le sunt aplicabile prevederile legislaţiei civile care reglementează nulitatea actului juridic, în speţă Titlul III, Capitolul III din Codul civil. În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (1) CC, actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Potrivit art. 219 alin. (1) CC, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii.

Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor. (2) Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei. (3) Partea şi terţii de bună-credinţă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul. Colegiul menţionează că în dispoziţia alin. (3) este reflectat unul din principiile dreptului civil - principiul ocrotirii bunei credinţe, adică al protejării persoanei ce exercită drepturile şi execută obligaţiile în mod onest, loial, fără dol sau fraudă. În cazul nulităţii actului juridic, partea de bună-credinţă este îndreptăţită să ceară despăgubiri.

Aceasta certitudine rezultă din regula generală consacrată în art. 14 alin. (1) Cod civil, conform căreia persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. În ceea ce priveşte întinderea despăgubirii pe care o poate pretinde partea de bună-credinţă, alin. (2) al art. 14 stipulează că prejudiciul include cheltuielile pe care persoana lezată în drept le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale, precum şi beneficiul neobţinut din cauza încălcării dreptului său. Partea de bună-credinţă poate să beneficieze de dispoziţia alin. (3) art. 219, în special, în cazurile în care culpa celeilalte părţi este manifestă.

La caz, sumele de bani primite de către Alexandr Demcenko de la SRL „Ritlabs”, prin intermediul transferurilor la contul bancar personal de card, se consideră îmbogăţire fără justă cauză. În această ordine de idei, Colegiul conchide că pretenţiile SRL „Ritlabs” privind recunioaşterea nulităţii ordinului SRL „Ritlabs” nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, precum şi încasarea de la Alexandr Demcenko în beneficiul SRL „Ritlabs” a sumei de 390 945,45 lei, achitată cu titlu de salariu pe perioada anilor 2009-2011; a sumei de 42 963,93 lei achitată cu titlu de indemnizaţie de maternitate, precum şi a sumei de 29 288,88 lei achitată cu titlu de taxă de stat, sunt întemeiate şi pasibile satisfacerii.

Or, ordinului SRL „Ritlabs” nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei, la fel este lovit de nulitate, deoarece este subsecvent ordinului de angajare şi s-a produs în perioada activităţii acestuia, care a fost recunoscut nul. În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin actul juridic nul, instanţa de recurs constată că lui Demcenco Alexandr i-a fost transferat la contu de card 42 963,93 lei cu titlu de indemnizaţie de maternitate (f.d. 133-135, vol. I), în perioada 2009-2011 i-au fost achitate venituri în mărime de 390 945,45 (f.d, 63-65, vol. I). 9 Conform art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii. Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată.

În acest sens, Colegiul consideră că pretenţia reclamantului vis-a-vis de restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu achitarea taxei de stat la examinarea prezentei cauze (f.d. 48, vol. I, 183, vol. III), este întemeiată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei şi de a admite recursul declarat de SRL „Ritlabs”, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea ce ţine de respingerea acţiunii reconvenţionale şi emiterea în această parte a unei hotărîri noi de admitere a acţiunii reconvenţionale.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de avocatul Sîrghi Viorel în interesele lui Demcenco Alexandr şi a intervenientului accesoriu Demcenco Serghei. Se admite recursul declarat de SRL „Ritlabs”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 în partea ce ţine de respingerea acţiunii reconvenţionale privind încasarea sumei şi se emite o hotărîre nouă în această parte de admitere a acţiunii reconvenţionale. Se declară nul ordinului SRL Ritlabs nr. 11/01-05 din 11.01.2012 cu privire la acordarea indemnizaţiei.

Se încasează de la Alexandr Demcenko în beneficiul SRL „Ritlabs” suma de 390 945,45 lei achitată cu titlu de salariu pe perioada anilor 2009-2011, suma de 42 963,93 lei achitată cu titlu de indemnizaţie de maternitate şi suma de 29 288,88 lei cheltuieli de judecată. În rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 10